Suspendarea soluţionării contestaţiei administrativ fiscale. Soluţionarea sesizării penale formulate de către organul de inspecţie fiscală

22 dec. 2022
Vizualizari: 394
  • C. proc. fisc.: art. 108
  • C. proc. fisc.: art. 214 alin. (1) lit. a)
  • NCPC: art. 488 pct. 8
  • NCPC: art. 496
  • NCPP: art. 22 alin. (1)
  • NCPP: art. 27 alin. (7)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, la data de 02.03.2015, reclamanta S.C. A. SA-societate în insolvență, prin administrator special B. și administrator judiciar F., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 247/25.08.2014 privind suspendarea soluționării contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.04.2011 și obligarea pârâtei la reluarea procedurii administrative și soluționarea în fond a contestației.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 249 din 29 ianuarie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia de impunere nr. x/24.04.2014, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 24.04.2014, înregistrat sub nr. x/24.4.2014 la Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrară a Marilor Contribuabili, organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantei S.C. A. S.A. obligații suplimentare de plată în sumă de 33.131,356 RON, din care 27.428.770 RON taxă pe valoare adăugată, iar diferența dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere; inspecția fiscală, care a vizat perioada 01.01.2007 – 11.08.2012, a fost efectuată ca urmare a depunerii de către reclamantă a decontului de taxă pe valoare adăugată (declarația 300) aferent lunii august 2012, înregistrat la ANAF sub nr. x/16.09.2012, reclamanta solicitând rambursarea sumei de 22.964.854 RON, soldul sumei negative de TVA în perioada de august 2012; împotriva deciziei de impunere recurenta a formulat contestație administrativă.

Prin Decizia nr. 247/26-08.2014, organul de soluționare a contestației a dispus, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, suspendarea soluționării contestației administrativ fiscale formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/24.04.2014 până la soluționarea sesizării penale formulate de către organul de inspecție fiscală în conformitate cu art. 108 Codul de procedură fiscală.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că, prin adresa nr. x/2014 organul de inspecție fiscală a sesizat, în conformitate cu art. 108 Codul de procedură fiscală, Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea constatării existenței sau inexistenței infracțiunilor reglementate de Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, în ceea ce privește respectarea legalității cu privire la TVA în cazul avansurilor facturate, sesizare la care s-a atașat raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere o contestată.

Din motivarea deciziei de suspendare rezultă că între stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare de plată și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă, interdependență ce constă în faptul că se ridică problema conivenței persoanelor implicate în operațiunile desfășurate și a unei înțelegeri prealabile de a participa la sustragerea de la plata impozitelor către bugetul de stat, având în vedere că în urma controalelor au fost descoperite anumite elemente care conduc la suspiciunea de fraudă, cu atât mai mult cu cât firmele implicate fac parte din același grup, fiind controlate, sub diverse forme, în comun.

Sesizarea organelor de urmărire penală s-a efectuat în legătură cu operațiunile comerciale, în ceea ce privește respectarea legalității cu privire la TVA în cazul avansurilor facturate, referitor la care organul de inspecție fiscală a apreciat că sunt expresia unor operațiuni artificiale cu scopul obținerii unui avantaj fiscal; s-a reținut că societatea a dedus TVA de la data înregistrării facturilor până la data stornării, aferentă unor operațiuni fără scop economic, și ca atare nu sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 108 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organele fiscale sesizează organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.

Art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) Codul de procedură fiscală prevăd că organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrative, iar procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

Aceste dispoziții au fost aplicate în mod corect de instanța de fond, în sensul că între stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite și stabilirea obligațiilor bugetare suplimentare nu există o legătură ce ar putea influența soluționarea contestației administrative.

Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate cu privire la prevederile ce reglementează posibilitatea de suspendare a soluționării contestației administrativ fiscale, a reținut că este o situație de excepție aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă (decizia 1.237/18.11.2008); de asemenea, a reținut că nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. (1) din C. proc. pen. (în vigoare la acea dată) potrivit cărora „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat, în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”, pentru identitate de rațiune cele statuate în materie civilă găsindu-și justificarea și în materie fiscală în ceea ce privește suspendarea facultativă a procedurii de soluționare a contestației formulate împotriva actelor administrativ fiscale (decizia nr. 56 din 12.02.2013). Se subliniază, însă, faptul că este necesară existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Suspendarea soluționării contestației administrativ fiscale în baza art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală presupune, așadar, îndeplinirea a două condiții cumulative: sesizarea organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, constatarea acestei infracțiuni ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrative.

Organul de soluționare a contestației administrativ fiscale a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin adresa nr. x/2014, în vederea constatării existenței sau inexistenței infracțiunilor reglementate de Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, fără a indica în mod concret infracțiunile pentru care ar exista indicii că ar fi fost săvârșite de reclamantă și care ar avea o „înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă”, expunând situațiile constatate prin raportul de inspecție fiscală și invocând interdependența ce ar consta în faptul că se ridică problema conivenței persoanelor implicate în operațiunile desfășurate și a unei înțelegeri prealabile de a participa la sustragerea de la plata impozitelor către bugetul de stat.

Deși recurenta invocă această interdependență și prin faptul că sumele stabilite de organele fiscale prin decizia de impunere ar fi fost constatate exclusiv ca urmare a unor fapte care ar constitui infracțiuni de evaziune fiscală, prin faptul că operațiunile comerciale nu au un suport real, și invocă și o sesizare penală anterioară, nr. 67823/22.03.2013, pentru refuzul de a prezenta documentele solicitate de organele de inspecție, nu sunt în concret detaliate și motivate aspectele pentru care eventuala constatare a săvârșirii unei infracțiuni ar influența soluția dată în procedura administrativă în cauză, procedură care este obligatorie de urmat de contribuabil împotriva deciziei de impunere, pentru a avea ulterior posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administartiv.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Astfel cum a reținut și instanța de fond, situația de fapt nu este practic contestată și nu sunt niciun fel de motive pentru care soluționarea contestației administrative ar fi condiționată de soluția ce se va da în cauza penală, în condițiile în care se pune problema analizei contestației în raport de susținerile părții și de motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal contestat, a aplicării și interpretării dispozițiilor legale care reglemenează taxa pe valoare adăugată situațiilor de fapt constatate ca urmare a inspecției fiscale.

Într-adevăr, textul de lege nu condiționează suspendarea procedurii administrative de măsuri de natură a constata caracterul penal al faptelor sesizate, însă simpla invocare a principiului de drept potrivit căruia „penalul ține în loc civilul” nu este suficientă și nu este de natură a justifica suspendarea procedurii administrative. În acest sens, este de observat că dispozițiile art. 27 alin. (7) C. proc. pen. prevăd că judecata în fața instanței civile se suspendă după punerea în mișcare a acțiunii penale și până la rezolvarea în primă instanță a cauzei penale, dar nu mai mult de un an. În materie fiscală, într-adevăr, astfel cum s-a reținut, suspendarea procedurii administrative, deși este de natură să întârzie accesul părții la instanță, prin neemiterea deciziei de soluționare a contestației, actul final care poate fi atacat în contencios administrativ, nu este condiționată de asemenea măsuri, însă nu orice sesizare a organelor penale determină suspendarea, aceasta fiind o situație de excepție care se impune cu respectarea condițiilor anterior menționate, și care nu sunt îndeplinite cumulativ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și a fost anulată decizia de suspendare a procedurii de soluționare a contestației administratriv fiscale, este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, prevăzute de dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală.

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Suspendarea soluționării contestației administrativ fiscale. Soluționarea sesizării penale formulate de către organul de inspecție fiscală was last modified: decembrie 21st, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.