Derularea planului de reorganizare – modificarea acestuia prin prelungire. Studiu de caz

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

I. Planul de reorganizare – noțiune

Procedura insolvenței, o procedură colectivă prin care toți creditorii unui debitor participă împreună la satisfacerea creanțelor lor, are un scop bine definit. În art. 2 al Legii nr. 85/2014^[1] se arată care este scopul procedurii, acoperirea pasivului debitorului și să se dea acestuia o șansă de redresare a activității^[2].

Reorganizarea judiciară este redusă comparativ cu proce­durile de faliment^[3] și, din acest motiv, considerăm că trebuie acordată o șansă reală debitorilor viabili de a‑și continua activitatea. Deși sunt reglementate și proceduri preventive, în prezent, mandatul ad‑hoc și concordatul preventiv, iar în viitorul apropiat^[4] urmează să existe și alte forme de prevenție a ajungerii în insolvență (acordul de restructurare și procedura de concordat preventiv regândită), anticipăm că, pentru asigurarea unei pro­tecții corespunzătoare, creditorii vor opta în continuare pentru deschiderea unei proceduri de insolvență, o procedură aflată sub controlul judecătorului‑sindic.

Din această perspectivă, analiza condițiilor unei proceduri de reorganizare judiciară este benefică.

Potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 54. din Legea nr. 85/2014, reorganizarea judiciară este „procedura ce se aplică debitorului în insolvență, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorga­nizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:

a) restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului;

b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

c) restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului;”

Pentru această procedură, importanță deosebită prezintă, pentru participanți, programul de plată a creanțelor. Este primul aspect urmărit de creditori. Ei trebuie să cunoască ce sume vor primi din creanțele pe care le dețin împotriva averii debitorului și când li se vor plăti pentru a‑și face propria analiză economică.

Prin pct. 53. din art. 5 se definește programul de plată a creanțelor ca fiind „graficul de achitare a acestora menționat în planul de reorganizare care include:

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanțe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință sumele vor putea include și dobânzile;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume;”

Pot propune un plan de reorganizare debitorul, administratorul judiciar desemnat în cadrul procedurii, unul sau mai mulți creditori deținând cel puțin 20% din valoarea masei credale. În consecință, cererea de reorganizare poate fi voluntară, atunci când debitorul își exprimă intenția în acest sens, ori provocată, dacă inițiativa reorganizării activității debitorului – propunerea de plan aparține creditorului. Art. 132 din Lege reglementează legitimarea acestora și condițiile suplimentare impuse^[5].

Planul de redresare trebuie să cuprindă anumite informații care să permită verificarea perspectivelor de redresare a debitorului, modul de plată a creanțelor, categoriile de creditori, măsurile ce se propun a fi luate. Principalele cerințe se regăsesc în definiția anterior citată.

După propunerea unui plan de reorganizare urmează aprobarea și confirmarea acestuia. Votarea planului de către creditori se realizează în adunarea acestora după reguli clar stabilite, prin art. 138 din Lege. Administratorul judiciar depune procesul‑verbal al adunării creditorilor la tribunal, iar judecătorul‑sindic confirmă planul în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 139 alin. (1)‑(2) din Lege.

În doctrină^[6] s‑a subliniat faptul că modificarea planului de reorganizare nu poate interveni între votarea lui de către creditori în adunare și ședința stabilită de judecătorul‑sindic pentru confirmare.

II. Perioada de reorganizare

Potrivit dispozițiilor art. 140 din Legea nr. 85/2014, activitatea debitorului este reorganizată conform celor prevăzute prin plan imediat ce intră în vigoare sentința judecătorului‑sindic care‑l confirmă.

Precizăm că această sentința este executorie, iar apelul nu suspendă executarea ei. De asemenea, această hotărâre nu poate fi suspendată nici de instanța de apel, conform art. 43 alin. (5) din Lege.

De regulă, activitatea debitorului se desfășoară prin admi­nistratorul special, acesta fiind supravegheat de administratorul judiciar. Există și situații, reduse ca număr, în care admi­nistratorul judiciar este cel care conduce activitatea societății (când se ridică dreptul de administrare al debitorului) sau sunt prevăzute expres prin plan actele/operațiunile pe care nu le poate efectua administratorul special, altele decât cele expres indicate de lege, conducerea activității fiind una mixtă. În acest din urmă caz, reglementarea trebuie să fie clară și expres indicată prin plan.

Art. 141 alin. (1) și (2) din Lege dispune că: „(1) În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul‑sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenței și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea de afaceri, fie încetarea reorganizării și trecerea la faliment, potrivit prevederilor art. 145. (2) Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea admi­nistratorului judiciar, sub rezerva prevederilor art. 85 alin. (5)^[7]. Acționarii, asociații și membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului, cu excepția și în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în planul de reorganizare.”

Pentru urmărirea derulării corespunzătoare a planului de reorganizare, aprobat și confirmat, apreciem că sunt necesare analizarea, în principal, a două aspecte: posibilitatea modificării planului de reorganizare pe parcurs, inclusiv prelungirea duratei acestuia, și exercitarea supravegherii de către administratorul judiciar.

Modificarea planului de reorganizare poate fi propusă de către cel care a întocmit proiectul inițial, care a fost confirmat prin sentința de judecăto­rul‑sindic, ori de către o altă parte care are vocația de a propune un plan^[8]. Astfel, dacă debitorul a depus planul, el poate fi modificat și la propunerea administratorului judiciar desemnat în cadrul procedurii ori inițiativa modificării să aparțină unui creditor majoritar.

Legiuitorul a alocat reglementării posibilității modificării planului de reorganizare un alineat din art. 139, articol ce prevede condițiile pentru confirmarea acestuia de către judecătorul‑sindic.

Apreciem că acest alin. (5) ar fi putut fi un articol distinct în secțiunea dedicată perioadei de reorganizare. Am arătat anterior că nu poate fi vorba de o modificare a planului de reorganizare înainte de confirmarea acestuia și că este o operațiune specifică perioadei de derulare a activității, conform planului confirmat.

 Durata planului

Art. 133 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 prevede că executarea planului de reorganizare nu poate depăși 3 ani, care se calculează de la data confirmării planului.

Legea, prin art. 139 alin. (5), permite modificarea planului de reorganizare oricând, pe parcursul procedurii de reorganizare. Prin modificare se poate propune prelungirea acestuia, dar fără a se putea depăși o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea inițială.

Bineînțeles, propunerea este supusă votului creditorilor, cerințele de aprobare și confirmare fiind cele prevăzute de art. 139 alin. (1)‑(2).

Durata planului de reorganizare este de 4 ani, gândită de legiuitor pentru situațiile normale de activitate economică.

Conform art. 52 din Legea nr. 55/2020^[9], „pentru debitorul care și‑a întrerupt activitatea total sau parțial ca efect al măsurilor adoptate de autoritățile publice competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii pandemiei de COVID‑19, pe durata stării de urgență și/sau de alertă, durata inițială de executare a planului de reorganizare, prevăzută de art. 133
alin. (3), poate fi de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii, fără a depăși o durată totală a derulării planului de 5 ani, și a modificării, în mod corespunzător, dacă este cazul, în condițiile art. 139 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare”.

Am fost în stare de urgență și apoi alertă aproape 2 ani^[10], timp în care erau în derulare planuri de reorganizare ori s‑au propus planuri de reorganizare a activității unor debitori‑persoane juridice. Dispozițiile legii speciale au permis, în unele cazuri, evitarea falimentului.

De lege ferenda, se propune majorarea duratei planului de reorganizare la 4 ani, respectiv cu posibilitatea prelungirii la 5 ani^[11].

Supravegherea exercitată de administra­torul judiciar

 Pe parcursul derulării planului de reorga­nizare este de o importanță deosebită întocmirea corectă și amplă a rapoartelor trimestriale pe care trebuie să le prezinte debitorul, prin administrator special, sau administratorul judiciar, după caz, comitetului creditorilor cu privire la situația financiară a averii debitorului și mersul activității.

Reușita planului de reorganizare depinde de respectarea programului de plăți din cuprinsul acestuia, dar și de plata la zi a creanțelor curente. În acest context, urmărirea continuă și efectivă a desfă­șurării activității debitorului, fie prin supravegherea exercitată de administratorul judi­ciar, fie direct prin conducerea acesteia de practicianul în insolvență, este obligatorie.

Art. 5 pct. 66 din Legea nr. 85/2014 dă o definiție amplă supravegherii ce se impune a fi exercitată de administratorul judiciar pe parcursul derulării planului de reorganizare aprobat și confirmat. Ipoteza este cea în care nu s‑a ridicat dreptul de administrare debitorului.

În situația în care activitatea este condusă de practicianul în insolvență, ca urmare a ridicării dreptului de administrare debito­rului, nu sunt, de regulă, probleme în legătură cu activitatea curentă ce se desfășoară conform planului. Contestațiile, atunci când există, vizează măsurile luate în legătură cu bunurile debitorului, rapoartele și planurile de distribuire a sumelor obținute.

Dacă nu s‑a ridicat dreptul de administrare al debitorului, administratorul judiciar trebuie să exercite o supraveghere efectivă, și nu formală. El va efectua o analiză permanentă a activității debitorului, va aviza în prealabil măsurile care implică patrimonial debitorul, dar și cele destinate să conducă la restructurarea ori reorganizarea acestuia. De asemenea, trebuie să urmărească operațiunile efectuate în baza avizului prealabil.

Administratorul special întocmește o raportare cu privire la operațiunile juridice, iar administratorul judiciar le avizează după verificarea îndeplinirii condițiilor de oportunitate, dar și de existență/realitate a acestora.

Operațiunile de gestionare a patrimoniului debitorului sunt și ele supravegheate de practicianul în insolvență. El acordă un aviz prealabil cu privire la aceste operațiuni.

Legea prevede ca cele mai importante dintre acestea să fie obligatoriu supuse avizării prealabile. În art. 5 pct. 66 sunt enumerate:

 „a) plățile, atât prin contul bancar, cât și prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea fiecărei plăți, fie prin instrucțiuni generale cu privire la efectuarea plăților;

b) încheierea contractelor în perioada de observație și în perioada de reorganizare;

c) operațiunile juridice în litigiile în care este implicat debitorul, avizarea măsurilor propuse privind recuperarea creanțelor;

d) operațiunile care implică diminuarea patrimoniului, precum casări, reevaluări etc.;

e) tranzacțiile propuse de către debitor;

f) situațiile financiare și raportul de activitate atașat acestora;

g) măsurile de restructurare sau modificările contractului colectiv de muncă;

h) mandatele pentru adunările și comitetele creditorilor ale societăților aflate în insolvență la care societatea debitoare deține calitatea de creditor, precum și în adunările generale ale acționarilor la societățile la care debitorul deține participații;

i) înstrăinarea de active imobilizate din patrimoniul societății la care debitorul deține participații sau grevarea de sarcini ale acestora – este necesară, pe lângă avizul administratorului judiciar, și parcurgerea procedurii prevăzute la 87 alin. (2) și (3);”^[12]

De exercitarea corespunzătoare a acestei supravegheri depinde derularea procedurii de reorga­nizare. De asemenea, o propunere de modifi­care a planului poate fi analizată din punctul de vedere al legalității și al oportunității și în funcție de analiza permanentă a activității debitorului realizată de administratorul judiciar desemnat în cadrul procedurii.

În practică, de multe ori, nu există o conlucrare între administratorul special și practicianul în insolvență, iar aceste neînțelegeri afectează desfășurarea procedurii de reorganizare judiciară. De asemenea, acționarii/asociații debitorului ori foștii administratori statutari intervin în activitatea debitorului fără a avea în vedere că ei nu mai au acest drept de a conduce ori administra averea societății.