Codebitorii solidari în procedura insolvenţei

20 aug. 2019
Articol UJ Premium
Vizualizari: 4235
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Garanții în contracte

În contextul actual, când situația financiară a societăților se poate deteriora oricând sau când poate interveni intempestiv o modificare legislativă care să conducă la destabilizarea echilibrului economic, majoritatea creditorilor își iau măsuri suplimentare de precauție atunci când încheie convenții. În contractele de finanțare ori împrumut clauzele referitoare la garanții sunt nelipsite.

Gajul general al creditorilor asupra patrimoniului debito­rului, așa cum este reglementat de art. 2324 alin. (1) C. civ.[1], nu este suficient. Se caută mijloace juridice care să confere creditorului drepturi și prerogative suplimentare în vederea realizării creanței pe care o are. Garanțiile reale, ca drepturi reale asupra unor bunuri, sunt cele mai cunoscute.

Garanțiilor reale li le alătură garanțiile personale prin care o altă persoană decât debitorul își asumă plata datoriei în situația în care debitorul nu‑și îndeplinește obligația.

De asemenea, un creditor poate avea doi sau mai mulți debitori, conform dispozițiilor art. 1434‑1460 C. civ. În raportu­rile dintre profesioniști, așa cum sunt ei definiți de art. 3 C. civ.[2], potrivit dispozițiilor art. 1446 C. civ., regula o constituie solidaritatea debitorilor.

Atunci când debitorul ajunge în procedura insolvenței, el este protejat de lege. Nu același lucru se întâmplă cu terții garanți ori cu codebitorii.

Art. 75 din Legea nr. 85/2014[3] dispune că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare ori extrajudiciare și măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. La alin. (2) lit. b) se prevede în mod expres că nu sunt supuse suspendării acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți.

De asemenea, tot doar în privința debitorului aflat în procedura insolvenței este suspendată de drept curgerea dobânzilor, penalităților, majo­rărilor de întârziere, precum și a oricăror altor asemenea accesorii ale obligației de plată de la data deschiderii procedurii, conform prevederilor art. 80 din Legea nr. 85/2014, cu excepția situa­țiilor indicate de art. 103, respectiv creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință.

Conform dispozițiilor Codului civil, garanțiile pot fi personale sau reale. Ipoteca este un drept real accesoriu care se poate constitui atât asupra unor bunuri imobile, cât și asupra unor bunuri mobile și nu presupune deposedarea constitui­torului de bunul grevat. Gajul, spre deosebire de ipotecă, se constituie prin deposedarea debito­rului de bunul grevat. Din acest motiv, în majo­ritatea cazurilor, se încheie contracte de ipotecă. Dacă bunul ipotecat aparține debitorului ajuns în procedura insolvenței, se aplică dispozițiile Legii nr. 85/2014 referitoare la creanță, valorificare, distribuire etc.

Problema apare atunci când un terț titular al unui drept de proprietate constituie o ipotecă convențională în favoarea creditorului altei persoane și acest debitor ajunge în insolvență. Acesta își poate pierde bunurile cu care a garantat datoria altuia. El poate fi executat silit pentru plata datoriei debitorului aflat în procedura insolvenței. Mai precis, creditorul este îndreptățit să urmărească și să valorifice acest bun ipotecat.

În practică s‑a observat că terții garanți sunt, de regulă, mai rezervați în încheierea unor contracte de ipotecă. Sunt aduse ca garanții reale bunuri ale asociaților/administratorilor societății ori ale altor persoane juridice din grupul de societăți. Rar se întâmplă ca persoane străine de debitor și care să nu aibă inte­rese personale în desfășurarea activității respective să constituie garanții reale pentru a garanta obligațiile asumate de acesta.

Fideiusiunea este acceptată mai ușor. Fideiusiunea e reglementată de art. 2280‑2320 C. civ. ca o garanție personală. Este un contract[4]. S‑a arătat că „de esența fideiusiunii este asumarea voluntară a obligației de garantare din partea fideiusorului față de creditor”[5]. Și în situația în care legea ori instanța impun debitorului obligativitatea fideiusiunii, cel care se obligă voluntar este fideiusorul. „Nimeni nu poate deveni fideiusor în afara voinței sale”[6]. Dacă debitorul nu‑și execută obligația (sau nu poate să și‑o execute), fideiusorul este ținut să o îndeplinească el. El nu poate în situația dată, a insolvenței declarate a debitorului, să invoce beneficiul de discuțiune (să ceară creditorului să urmărească mai întâi pe debitor).

2. Obligații solidare

De regulă, raportul juridic obligațional se stabilește între două persoane – creditor și debitor, dar există și obligații cu pluralitate de subiecte. Obligațiile pot fi conjuncte ori divizibile și indivizibile[7]. Un raport obligațional complex cu pluralitate de subiecte este și obligația solidară.

Art. 1434 C. civ.[8] reglementează solidaritatea dintre creditori.

În procedura insolvenței interesează mai mult situația soli­darității între debitori. Această solidaritate pasivă reprezintă o excepție de la regula diviziunii datoriei. Art. 1443 C. civ. pre­vede că: „Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor”. Dacă unu, doi sau mai mulți debitori obligați solidar sunt în proce­dura insolvenței se pune problema înscrierii creanței la masa credală. Legea nr. 85/2014 are în domeniu de aplicare procedura aplicabilă debitorilor profesioniști, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (2) C. civ.[9].

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Prin art. 1446, Codul civil instituie o prezumție de solidaritate între debitorii unei obligații contractate în exercițiul activității unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În consecință, în situația unei obligații contractuale rezultate dintr‑o activitate de afaceri, creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari. Debitorul împotriva căruia s‑a îndreptat creditorul nu poată să‑i opună beneficiul de diviziune.

De asemenea, urmărirea pornită contra unuia dintre debitorii solidari nu îl împiedică pe creditor să se îndrepte și împotriva celorlalți codebitori.

Solidaritatea pasivă are, astfel, și o funcție de garantare a realizării creanței[10].

Unul dintre efectele solidarității între debitori este și acela că, deși sunt mai mulți obligați față de creditor, datoria este unică, deci oricare debitor este ținut să plătească datoria în întregime. Cel urmărit poate să opună creditorului excepțiile personale ori excepțiile comune tuturor debitorilor obligați solidar.

Creditorul poate să ceară fiecărui debitor întreaga datorie. Un creditor diligent își va „proteja” creanța raportat la toți debitorii pe care îi are. În situația în care împotriva unuia dintre debitorii solidari se deschide procedura de insolvență, el nu va renunța la acțiunea contra acestuia, chiar dacă el nu pierde dreptul la acțiune împotriva celorlalți debitori.

Pentru a‑și conserva drepturile și a deveni creditor îndrep­tățit să participe la procedura insolvenței[11], orice creditor trebuie să depună declarație de creanță în conformitate cu dispo­­zițiile art. 102 din Legea nr. 85/2014, în termenele prevă­zute de hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței debitorului său.

Legiuitorul a reglementat situația debitorilor solidari în procedura insolvenței în art. 108 din Legea nr. 85/2014: „(1) O creanță a unui creditor cu mai mulți debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanțe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Toate tabelele vor fi actualizate corespunzător cu sumele distribuite”.

În doctrină[12] s‑a arătat că textul de lege „reglementează soarta creanței unui creditor cu mai mulți debitori solidari care se află și ei, la rândul lor, în procedura insolvenței”. Apreciem că nu este obligatoriu ca toți debitorii care s‑au obligat în solidar să fie în procedura insolvenței pentru a fi aplicabile dispozițiile legale anterior citate.

Alin. (2) al art. 108[13] stabilește că, în situația în care au fost stinse, modificate total ori parțial, creanțele se modifică tabelul de creanțe care se actualizează, se publică și poate fi contestat. Acest act normativ din 2014 îmbunătățește reglementarea anterioară, care impunea menținerea creanței integrale în toate tabelele până la acoperirea totală a sumei[14]. Actualizarea tabelelor de creanță se face din oficiu de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar la primirea informării credito­rului[15]. Art. 109 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 85/2014 prevede obligativitatea raportării de către creditor cu privire la orice sumă încasată în termen de 3 zile de la momentul înca­sării. Plata totală sau parțială poate fi primită de la un codebitor ori de la un fideiusor.

De asemenea, dacă într‑o procedură de insolvență a unui codebitor s‑au făcut distribuiri, toate tabelele de creanță ale celor­lalți debitori obligați solidar, aflați în procedură, se vor actualiza în funcție de sumele achitate în contul creanței creditorului respectiv.

3. Studiu de caz

Debitoarea S. SRL, aflată în procedura insolvenței, a for­mulat prin administrator special N.I. contestație împotriva tabe­lului creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în ceea ce privește creanța creditoarei Ț.L. IFN SA. În motivarea cererii se arată că biletul la ordin înscris în tabelul de creanțe ca reprezentând datoria sa față de creditoarea Ț.L. IFN SA s‑a pus în executare silită, judecătoria a încuviințat executarea împo­triva lui N.I. și, în consecință, acest creditor ar trebui exclus din tabelul creditorilor debitoarei S. SRL.

Prin sentința civilă nr. 752/SIND din 23 mai 2018 pronun­țată de Tribunalul Brașov[16] s‑a respins contestația formulată de debitoarea S. SRL, prin administrator special N.I., împotriva tabelului preliminar al creanțelor, în privința creanței creditoarei Ț.L. IFN SA, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 102 din Legea nr. 85/2014, orice creditor, cu orice fel de creanță, sub condiție sau pură și simplă, trebuie să se înscrie la masa credală, neînscrierea conducând la decăderea acestuia din dreptul de a‑și mai recupera banii de la debitor.

Ca urmare a verificării înscrisurilor depuse la dosar de către creditoare, lichidatorul judiciar a admis declarația de creanță formulată de Ț.L. IFN SA și a procedat la înscrierea creanței acestuia în cuantum de 6.743,76 lei în tabelul preliminar.

Prin avalizarea biletului la ordin în alb, emis cu titlu de garanție, avalistul devine obligat în raportul cambial față de beneficiar, solidar și în același mod ca acela pentru care a garantat.

Potrivit art. 108 din Legea nr. 85/2014, o creanță a unui creditor cu mai mulți debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanțe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită și toate tabelele vor fi actualizate corespun­zător cu sumele distribuite. Câtă vreme această regulă este aplicabilă atunci când toți debitorii aceleiași obligații solidare sunt în insolvență, regula este aplicabilă chiar dacă numai unul sau unii dintre debitorii aceleiași datorii vor fi intrat în procedura insolvenței Astfel, creditorul cu creanța solidară va putea solicita înscrierea în tabelele de creanță ale debitorilor aflați în insolvență și va putea continua recuperarea creanței prin metodele prevăzute de lege, împotriva celuilalt sau celorlalți creditori nesupuși procedurilor de insolvență.


* Articolul este extras din Revista Phoenix nr. 1/2019 (ianuarie-martie 2019).

[1] Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.

Art. 2324 alin. (1) C. civ.: „(1) Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună a creditorilor săi”.

[2] Art. 3 C. civ.: „(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raportu­rilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.

(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o între­prindere.

(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.

[3] Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014.

[4] Pentru dezvoltări, a se vedea: P. Vasilescu, Drept civil. Obligații în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 118‑133; E. Veress, Contractul de fideiusiune, Ed. C.H. Beck, București, 2015.

[5] E. Veress, op. cit., p. 45.

[6] R. Stanilevici, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași, 1976.

[7] L. Pop, I.Fl. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile conform noului Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pp. 606‑612.

[8] Art. 1434 C. civ.: „(1) Obligația solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligații și de a da chitanță liberatorie pentru tot.

(2) Executarea obligației în beneficiul unuia dintre creditorii solidari îl liberează pe debitor în privința celorlalți creditori solidari”.

[9] Art. 3 din Legea nr. 85/2014: „(1) Procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu excepția celor care exercită profesii liberale, precum și a celor cu privire la care se prevăd dispoziții speciale în ceea ce privește regimul insolvenței lor.

(2) Procedura prevăzută de prezenta lege se aplică și regiilor autonome.

(3) Procedura prevăzută de prezenta lege nu este aplicabilă unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar, universitar și entităților prevăzute la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările și completările ulterioare”.

[10] În acest sens, a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. All, București, 1994, p. 384.

[11] Art. 5 pct. 19 din Legea nr. 85/2014: „creditor îndreptățit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanță asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței, în urma admiterii căreia acesta dobândește drepturile și obligațiile reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum și prin închiderea procedurii (…)”.

[12] St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, Codul insolvenței comentat, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 296.

[13] Art. 108 alin. (2): „Dacă creanțele au fost stinse sau modificate, total sau parțial, se va proceda la o modificare corespunzătoare a tabelului de creanțe, după caz. Odată cu convocatorul adunării creditorilor se va publica și tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse sau modificate în timpul procedurii. Odată cu contestarea procesului‑verbal al adunării, creditorii vor putea contesta în aceleași termene și condiții și tabelul astfel publicat”.

[14] Art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006.

[15] În același sens, a se vedea N. Țăndăreanu, Codul insolvenței comentat. Vol. I. Art. 1‑182,Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 397.

[16] Trib. Brașov, s. II‑a civ. cont. adm. fisc., sent. civ. nr. 752/SIND din 23 mai 2018, nepublicată.

Codebitorii solidari în procedura insolvenței was last modified: septembrie 3rd, 2019 by Marcela Comșa

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Marcela Comșa

Marcela Comșa

Este judecător la Curtea de Apel Brașov din 2006; judecător detaşat la Ministerul Justiţiei, Direcţia Elaborare Acte Normative din septembrie 2012.
A mai scris: