Ajutorul de stat pentru IMM-uri şi procedura insolvenţei. Jurisprudenţă CJUE

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Consideraţii generale

Într‑o economie funcţională, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) au un rol important, constituind un factor de dinamism economic, dar şi de stabilitate socială. Ca organizare, sunt majoritare şi pot asigura locuri de muncă, dar sunt şi expuse unor dificultăţi datorită puterii lor finan­ciare reduse. IMM‑urile obţin mai greu capital, capital de risc sau împrumuturi, datorită reticenţei finan­ţatorilor (în special instituţii de credit) de a se expune la riscuri, dar şi datorită garanţiei limitate pe care o pot oferi. Resursele reduse de care dispun le restricţionează şi accesul la informaţiile legate de tehnologii noi şi de pieţe potenţiale.

Având în vedere aceste aspecte, la nivelul Uniunii Europene s‑a gândit un regulament destinat facilitării dez­voltării activităţilor economice ale IMM‑urilor. Regula­men­tul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008^[1] de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea art. 87 şi 88 din tratat (în prezent art. 107 şi 108 TFUE^[2], Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare), reglementează situaţiile de exceptare a anumitor categorii de ajutor de stat atunci când acestea sunt acordate IMM‑urilor.

Art. 107 şi art. 108 din TFUE^[3] instituie, ca regulă, incom­patibilitatea cu Piaţa internă a ajutoarelor „acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre Statele Membre”. Sunt ajutoare de stat toate măsurile care îndeplinesc criteriile prevăzute în articolul anterior menţionat. Acestea pre­supun: transfer de resurse de stat, ajutorul se materia­lizează într‑un avantaj economic de care întreprinderea nu ar fi beneficiat în mod normal, este selectiv şi are un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între statele membre UE, respectiv există riscul să denatureze concurenţa.

Prin Regulamentul (CE) nr. 800/2008 se derogă de la dreptul comun în materia ajutoarelor de stat, care prevede o procedură dificilă^[4]. S‑a arătat că „este justificată excep­tarea unor astfel de ajutoare de la obligaţia notificării pre­a­labile şi este legitim să se considere că, numai în vederea aplicării prezentului regulament, atunci când un bene­ficiar se încadrează în definiţia IMM‑urilor din prezentul regulament şi atunci când valoarea ajutorului nu depă­şeşte pragul de notificare aplicabil, dezvoltarea IMM‑ului în cauză este îngreunată de dificultăţi specifice IMM‑urilor, determinate de disfuncţionalităţile pieţei”^[5].

Studiul de faţă nu îşi propune să comenteze regula­men­tul menţionat, ci să analizeze, prin prisma jurisprudenţei CJUE, dacă se pot acorda astfel de ajutoare exceptate de la notificare şi IMM‑urilor aflate în dificultate financiară, în pre‑insolvenţă ori insolvenţă. Reorganizarea, restructu­rarea unei societăţi este greu de realizat atunci când aceasta are creanţe bugetare^[6], dar şi când a accesat anterior un ajutor de stat şi se pune problema revocării lui.

2. Regulamentul (CE) nr. 800/2008 şi procedura insolvenţei

Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 declarară anumite categorii de ajutoare com­pa­tibile cu piaţa comună atunci când sunt acordate IMM‑urilor.

Fiind conceput ca o normă de exceptare, domeniul de aplicare a acestui regulament este strict reglementat în art. 1. Sunt avute în vedere mai multe categorii de aju­toare, respectiv:

„(a) ajutoare regionale;

(b) ajutoare acordate IMM‑urilor pentru investiţii şi pentru ocuparea forţei de muncă;

(c) ajutoare pentru înfiinţarea de întreprinderi de către femeile antreprenor;

(d) ajutoare pentru protecţia mediului;

(e) ajutoare pentru consultanţă în favoarea IMM‑urilor şi pentru participarea IMM‑urilor la târguri;

(f) ajutoare sub formă de capital de risc;

(g) ajutoare pentru cercetare, dezvoltare şi inovare;

(h) ajutoare pentru formare;

(i) ajutoare pentru lucrătorii defavorizaţi sau cu han­dicap”.

Enumerarea este limitativă şi în concordanţă cu scopul urmărit de actul UE.

Se pune întrebarea dacă astfel de ajutoare se pot acorda şi întreprinderilor în dificultate sau celor împotriva cărora s‑a deschis o procedură colectivă de pre‑insolvenţă ori insolvenţă. Într‑o procedură de redresare, reorganizare a unei societăţi, un ajutor pentru investiţii ori sub formă de capital de risc ar fi deosebit de util. Poate solicita o întreprindere un ajutor de stat din această categorie în cadrul unei proceduri de prevenire a insolvenţei ori de insolvenţă printr‑un plan de reorganizare a activităţii declanşate la cererea sa sau a unui creditor al său?

Răspunsul este dat de Regulamentul (CE) nr. 800/2008. Alin. (6) din primul articol prevede în mod expres că „Pre­zentul regulament nu se aplică următoarelor tipuri de ajutoare:

a) schemelor de ajutor care nu exclud în mod explicit plata ajutoarelor individuale în favoarea unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei privind declararea unui ajutor ca fiind ilegal şi incompatibil cu piaţa comună;

b) ajutoarelor ad‑hoc în favoarea unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei privind declararea unui ajutor ca fiind ilegal şi incompatibil cu piaţa comună;

c) ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate.

(7) În sensul alin. (6) lit. c), un INM este considerat a fi o «întreprindere în dificultate» atunci când îndeplineşte următoarele condiţii:

a) în cazul societăţilor cu răspundere limitată, mai mult de jumătate din capitalul social a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni, sau

b) în cazul societăţilor comerciale în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii, mai mult de jumătate din capitalul propriu aşa cum reiese din contabilitatea societăţii a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni, sau

c) indiferent de tipul societăţii comerciale în cauză, în cazul în care îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia naţională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvenţă.

Un IMM cu o vechime de mai puţin de trei ani nu ar trebui considerat a fi în dificultate în această perioadă în sensul prezentului regulament, cu excepţia cazului în care îndeplineşte condiţiile de la primul paragraf lit. c)”.

În consecinţă, atunci când IMM‑ul întruneşte cerinţele legii statului membru pentru deschiderea unei proceduri colective de insolvenţă, acesta nu mai poate beneficia de ajutorul de stat reglementat de acest regulament.

Dispoziţia pare suficient de clară, dar în practica judi­ciară s‑au ivit şi situaţii atipice, motiv pentru care s‑a soli­citat interpretarea art. 1 alin. (7) lit. c) din Regula­mentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de decla­rare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea art. 87 şi 88 din tratat (art. 107 şi art. 108 din TFUE, Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare).

Menţionăm, în acest sens, o hotărâre de dată recentă a CJUE la întrebarea preliminară a unei instanţe italiene – Tribunale di Macerata (Tribunalul din Macerata, Italia). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s‑a pronunţat prin Hotărârea din 6 iulie 2017 în Cauza C‑245/16, Nerea SpA împotriva Regione Marche, cu participarea: Banca del Mezzogiorno – Mediocredito Centrale SpA^[7].

3. Hotărârea CJUE de interpretare a art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 800/2008

Starea de fapt

Regiunea Marche a aprobat cererea de proiecte şi formularele aferente punerii în aplicare a măsurii 1.2.1.05.01 din cadrul POR al FEDER privind Regiunea Marche pentru perioada cuprinsă între anul 2007 şi anul 2013 prin decizia din 9 noiembrie 2010. Această măsură fusese anterior aprobată prin Decizia nr. 3986 a Comisiei din 17 august 2007.

Societatea Nerea a prezentat o cerere de ajutor în cadrul POR la data de 13 aprilie 2011, ce i‑a fost aprobată prin decizia din 20 martie 2012. Regiunea Marche i‑a acordat asistenţă financiară în valoare de 144.052,58 euro, pentru cheltuieli eligibile de 665.262,91 euro. Nerea a primit un avans de 50% din sumă, 72.026,29 euro, plătit de organismul intermediar Mediocredito Centrale (MCC) SpA. După realizarea investiţiei care făcea obiectul asis­tenţei financiare, Nerea a elaborat un raport privind chel­tu­ielile efectuate şi a solicitat plata diferenţei la data de 18 noiembrie 2013.

Ulterior, Nerea a solicitat Tribunale di Macerata (Tribunalul din Macerata, Italia), prin cererea depusă la data de 24 decembrie 2013, deschiderea procedurii de concordat preventiv cu continuarea activităţii, ce i‑a fost aprobată prin decizia din 15 octombrie 2014, publicată la 23 octombrie 2014.

În 11 februarie 2015, MCC a notificat Nerea că s‑a emis o decizie privind deschiderea procedurii de revocare a asistenţei financiare care îi fusese acordată de Regiunea Marche, justificată de faptul că se deschisese procedura concordatului preventiv şi în consecinţă Nerea nu mai îndeplinea condiţiile de admisibilitate pentru finanţare prevăzute la art. 1 şi art. 20 lit. h) din cererea de proiecte.

Nerea a solicitat anularea procedurii de revocare în 5 martie 2015, dar răspunsul MCC a fost acelaşi, în sensul că deschiderea procedurii de concordat constituie, potrivit art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008, unul dintre cazurile care împiedică admisibilitatea sa la bene­ficiul unei asistenţe financiare.

Regiunea Marche a revocat asistenţa financiară acor­dată Nerea la data de 11 mai 2015 şi i‑a solicitat resti­tuirea avansului de 72.026,29 euro care îi fusese plătit, majorat cu dobânzi în cuantum de 4.997,93 euro. Nerea a sesizat instanţa cu o acţiune împotriva acestor decizii, invocând în special o încălcare a POR, a art. 1 alin. (7) din Regulamentul nr. 800/2008 şi a principiului bunei administrări.

Întrebările preliminare

În cadrul litigiului, Tribunale amministrativo regionale per le Marche a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CJUE două întrebări preliminare:

„1) Cu titlu prealabil, art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008 se referă numai la proce­durile care pot fi deschise din oficiu de către autorităţile administrative şi jurisdicţionale din statele membre (în Italia, de exemplu, falimentul) sau şi la cele care pot fi iniţiate numai la cererea întreprinzătorului interesat (astfel cum, în dreptul naţional, este concordatul preventiv), având în vedere că norma vorbeşte despre criteriile (…) «pentru a face obiectul» unei proceduri colective de insolvenţă?

2) În cazul în care s‑ar considera că Regulamentul nr. 800/2008 se referă la toate procedurile colective, în ceea ce priveşte în mod specific instituţia concordatului preventiv cu continuarea activităţii prevăzută la art. 186 bis din Legea privind falimentul, art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul menţionat trebuie interpretat în sensul că simpla îndeplinire a criteriilor pentru a face obiectul unei proceduri colective de către întreprinzătorul care urmăreşte să obţină asistenţă din fondurile structurale exclude acordarea finanţării sau obligă autoritatea naţională de gestionare să revoce finanţările deja acordate ori, dimpotrivă, situaţia de dificultate trebuie verificată în concret, ţinând seama, de exemplu, de termenele pentru deschiderea procedurii, de respectarea angajamentelor asumate de întreprinzător şi de orice altă împrejurare relevantă?”.

Hotărârea CJUE

Analizând situaţia de fapt şi de drept, Curtea, prin hotărârea pronunţată în 6 iulie 2017, a decis, raportat la întrebările preliminare, că:

„1) Art. 1 alin. (7) lit. c) din Regula­mentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea art. 107 şi 108 TFUE (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) trebuie interpretat în sensul că noţiunea «pro­cedură colectivă de insolvenţă», la care se referă acoperă toate procedurile colective de insolvenţă a întreprinderilor prevăzute de dreptul naţional, indiferent dacă acestea sunt deschise din oficiu de autorităţile administrative sau juris­dic­ţionale naţionale sau dacă sunt deschise la iniţiativa întreprinderii în cauză.

2) Art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008 trebuie interpretat în sensul că faptul că o întreprindere îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia naţională pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă, ceea ce este de competenţa instanţei de tri­mitere să constate, este suficient pentru a împiedica acor­darea unui ajutor de stat în temeiul acestui regulament sau, în cazul în care un astfel de ajutor i‑a fost deja acor­dat, pentru a constata că acesta nu putea fi acordat în temeiul regulamentului menţionat, în măsura în care crite­riile respective erau îndeplinite la data acordării ajuto­rului. În schimb, un ajutor acordat unei întreprinderi cu respectarea Regulamentului nr. 800/2008, în special a art. 1 alin. (6) din acesta, nu poate fi revocat doar pentru motivul că întreprinderea în cauză a făcut obiectul unei proceduri colective de insolvenţă ulterior datei la care i‑a fost acordat ajutorul”.

Considerentele deciziei

Art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008 se referă la procedura de insolvenţă drept cauză de neapli­care a acestui act. S‑a întrebat dacă noţiunea „procedură colectivă de insolvenţă” acoperă numai procedurile care pot fi deschise din oficiu de autorităţile administrative şi jurisdicţionale din statele membre sau dacă aceasta le include şi pe cele care pot fi deschise la iniţiativa între­prinderii. În dreptul italian, procedura concordatului pre­ventiv, deşi este prevăzută de Legea falimentului, poate fi deschisă doar la solicitarea societăţii, nu şi din oficiu de către instanţa competentă. În funcţie de această inter­pretare, dispoziţia s‑ar aplica ori nu societăţii Nerea în litigiu.