Ajutorul de stat pentru IMM-uri şi procedura insolvenţei. Jurisprudenţă CJUE

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Curtea a subliniat că, potrivit art. 1 alin. (6) lit. c) din acesta, „Regulamentul nr. 800/2008 nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate”, iar „consi­derentul (15) al regulamentului menționat precizează că ajutoarele acordate întreprinderilor aflate în dificultate ar trebui evaluate în lumina liniilor directoare^[8], pentru a împiedica nerespectarea acestora”. Art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008 vine să precizeze că un IMM trebuie considerat ca fiind o întreprindere în difi­cultate în cazul în care îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvență.

Curtea a arătat că nici dispoziția a cărei interpretare se solicită și „nici o altă dispoziție din Regulamentul nr. 800/2008 nu stabilesc o distincție între diferitele proceduri colective de insolvență existente în diferitele sisteme juridice naționale după cum acestea sunt deschise de autoritățile administrative și jurisdicționale ale statelor membre sau la inițiativa întreprinderii”. Deși textul se referă la „criteriile (…) pentru a face obiectul” unei proceduri colective de insolvență, prevederea nu poate fi totuși interpretată în sensul că s‑ar referi numai la procedurile deschise din oficiu împotriva întreprinderilor, excluzând procedurile deschise la inițiativa acestora.

Stabilind că „art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008 trebuie interpretat în sensul că noțiunea «procedură colectivă de insolvență» la care se referă acoperă toate procedurile colective de insolvență a întreprinderilor prevăzute de dreptul național, indiferent dacă acestea sunt deschise din oficiu de autoritățile admi­nistrative sau jurisdicționale naționale sau dacă sunt deschise la inițiativa întreprinderii în cauză”, Curtea a trecut la analiza celei de‑a doua întrebări puse de instanța de trimitere.

Articolul respectiv „trebuie interpretat în sensul că faptul că o întreprindere îndeplinește criteriile pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvență este suficient pentru a împiedica acordarea unui ajutor de stat în temeiul regulamentului menționat sau pentru a impune ca acesta să fie revocat în cazul în care a fost deja acordat sau dacă este necesar să se stabilească în mod concret, în acest scop, că întreprinderea se află în dificultate?”

Ajutoarele pentru întreprinderile în dificultate sunt excluse din domeniul de aplicare a Regulamentului nr. 800/2008. Societățile care îndeplinesc criteriile pentru o procedură colectivă de insolvență potrivit legislației naționale sunt excluse de la acordarea unor astfel de ajutoare.

Curtea citează considerentul (36) al Regulamentului (CE) nr. 800/2008, pentru a sublinia că „ajutoarele care intră în sfera de aplicare a articolului 107 alineatul (1) TFUE trebuie considerate acordate în momentul în care este acordat beneficiarului dreptul legal de a primi aceste ajutoare, în conformitate cu legislația națională aplica­bilă” (pct. 32). În consecință, acesta este momentul la care se apreciază eligibilitatea unei întreprinderi pentru acor­darea unui ajutor de stat. Noțiunea de „întreprindere aflată în dificultate” a fost simplificată în raport cu definiția utilizată în liniile directoare, cu scopul de a reduce sarcina administrativă a statelor membre atunci când acordă unui IMM un ajutor care intră sub incidența Regulamentului 800. Nu se poate cere în aceste condiții autorităților din statele membre care sunt competente să decidă acordarea unui ajutor de stat unei întreprinderi să verifice și situația financiară a acesteia, respectiv dacă se află în dificultate.

S‑a reținut, de asemenea, la pct. 36 din hotărâre că „articolul 1 alineatul (7) litera (c) din regulamentul men­ționat nu impune autorităților respective obligația de a efectua o examinare independentă a situației concrete a întreprinderii, ci doar obligația de a se asigura că nu acordă, în temeiul aceluiași regulament, un ajutor unei întreprinderi care îndeplinește criteriile pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvență”. Oricum, îndeplinirea acestor cerințe se verifică raportat la data acordării ajutorului, iar un ajutor acordat unei între­prinderi cu respectarea Regulamentului (CE) nr. 800/2008, în special a condiției negative prevăzute la articolul 1 alineatul (6), „nu poate fi revocat doar pentru motivul că această întreprindere a făcut obiectul unei proceduri colec­tive de insolvență ulterior datei la care i‑a fost acordat ajutorul”.

Curtea a concluzionat că instanța este competentă să verifice dacă la data acordării ajutorului societatea era sau nu în dificultate. În funcție de acest răspuns, ajutorul de stat este revocat ori menținut. Dacă o întreprindere înde­plinește la momentul formulării cererii de ajutor criteriile prevăzute de legislația națională pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvență, ea nu se poate califica pentru acordarea unui ajutor de stat în temeiul Regulamentului (CE) 800/2008. În situația în care un astfel de ajutor i‑a fost deja acordat, acesta poate fi revocat ulterior, dar strict pentru starea de fapt existentă la data cererii. În schimb, un ajutor acordat legal unei între­prinderi nu poate fi revocat doar pentru motivul că între­prinderea în cauză a făcut obiectul unei proceduri colec­tive de insolvență ulterior datei la care i‑a fost acordat ajutorul.

4. Scurt comentariu și concluzii

Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea art. 107 și 108 TFUE (Regulament general de exceptare pe cate­gorii de ajutoare) este destinat în special facilitării dez­voltării activităților economice ale IMM‑urilor. Sunt scutite de la notificare anumite tipuri de ajutoare, cum ar fi cele regionale; ajutoare acordate IMM‑urilor pentru investiții și pentru ocuparea forței de muncă; ajutoare pentru înființarea de întreprinderi de către femeile antre­prenor; ajutoare pentru consultanță în favoarea IMM‑urilor și pentru participarea IMM‑urilor la târguri; ajutoare sub formă de capital de risc; ajutoare pentru cercetare, dez­vol­tare și inovare; pentru formare; pentru lucrătorii defa­vorizați ori cu handicap, ajutoare pentru protecția mediului.

De aceste ajutoare pot beneficia doar IMM‑urile care nu se află în dificultate financiară. Art. 1 alin. (6) lit. c) prevede în mod expres că regulamentul menționat nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate, iar alin. (7) lit. c) indică ca fiind în dificultate în sensul actului UE orice tip de societate care îndeplinește crite­riile prevăzute de legislația națională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvență.

În dreptul român, procedurile de prevenirea insol­venței și de insolvență sunt reglementate de Legea nr. 85/2014^[9]. Apreciem că în ceea ce privește procedura insolvenței, indiferent de forma sa, prin reorganizare judiciară sau faliment, lucrurile sunt clare și nu s‑ar putea pune problema acordării unor ajutoare de stat în condițiile Regulamentului (CE) nr. 800/2008 în cadrul acestor pro­ceduri, iar ajutoarele acordate anterior pot fi revocate dacă se constată că la momentul cererii societatea era deja în incapacitate de plată, deci în stare de insolvență.

În ceea ce privește procedurile de prevenire a insol­venței, situația acestora ar putea pune probleme de inter­pretare.

Ne referim cu prioritate la procedura concordatului preventiv cu atât mai mult cu cât reglementarea română se aseamănă cu cea din dreptul italian, obiect al hotărârii CJUE comentate. Concordatul preventiv este în legislația română, potrivit art. 5 pct. 17 din Legea nr. 85/2014, „un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul‑sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare și de realizare a creanțelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultății în care se află”^[10].

Prin Hotărârea CJUE pronunțată în 6 iulie 2017 în Cauza C‑245/16, Nerea SpA împotriva Regione Marche, cu participarea Banca del Mezzogiorno – Mediocredito Centrale SpA, s‑a stabilit că noțiunea „procedură colectivă de insolvență” la care se referă Regulamentul (CE) nr. 800/2008 acoperă „toate procedurile colective de insolvență a întreprinderilor prevăzute de dreptul național, indiferent dacă acestea sunt deschise din oficiu de autoritățile administrative sau jurisdicționale naționale sau dacă sunt deschise la inițiativa întreprinderii în cauză”.

Concordatul preventiv în legislația română nu este o procedură de insolvență, ci de prevenire a insolvenței. Apreciem că și IMM‑ul aflat într‑o procedură de con­cor­dat preventiv în România nu îndeplinește cerințele pentru acordarea unui ajutor de stat în condițiile Regulamentului (CE) nr. 800/2008. În acest sens, menționăm două argu­mente considerăm edificatoare. Primul ar fi că societatea este în „dificultate financiară”, altfel nu ar fi solicitat deschi­derea procedurii de concordat preventiv, iar art. 1 alin. (6) lit. c) prevede că „Regulamentul nr. 800/2008 nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în difi­cultate”. În al doilea rând, procedura concordatului preventiv apare în Lista A a Regulamentului (UE) nr. 848/2015 privind procedurile de insolvență^[11].

În România este reglementată și procedura confi­dențială a mandatului ad‑hoc^[12]. Precizăm că aceasta nu se regăsește printre procedurile notificate în Anexa A la Regulamentul privind procedurile de insolvență. De asemenea, fiind o procedură nesupusă publicității, ar fi mai dificil pentru autoritățile competente să decidă acor­darea unui ajutor de stat unei întreprinderi să verifice exis­tența mandatului ad‑hoc. Am putea fi tentați să afirmăm că o societate în această procedură de prevenire a insolvenței poate beneficia de un ajutor de stat din categoria celor reglementate de Regulamentul (CE)^[13] nr. 800/2008. Remarcăm totuși că și această procedură de prevenire a insolvenței se deschide la cererea debitorului aflat în dificultate financiară. Potrivit art. 13 din Legea nr. 85/2014, președintele tribunalului trebuie să constate că dificultățile financiare ale întreprinderii sunt reale pentru a admite solicitarea și a desemna un mandatar ad‑hoc. Reamintim dispozițiile art. 1 alin. (6) lit. c) din regulamentul analizat în sensul că acesta nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate.

Opinăm în sensul că o societate aflată în oricare dintre procedurile colective (de prevenire a insolvenței ori de insolvență) reglementate de Legea nr. 85/2014 nu poate fi beneficiara dreptului legal de a primi aceste ajutoare instituite de Regulamentul (CE) nr. 800/2008.

În domeniul ajutorului de stat, în legislația română avem O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996^[14], care clarifică anumite noțiuni și reglementează procedurile de urmat respectând dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene^[15], cu modificările și completările ulterioare, Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a art. 87 și 88 ale Tratatului de instituire a Comunității Europene privind ajutorul de minimis, Regulamentului (CE) nr. 1407/2013 privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis^[16].

Subliniem faptul că măsurile de ajutor de stat sunt de regulă incompatibile cu Piața Comună, dar „interzicerea acordării ajutoarelor de stat nu este nici absolută și nici necondiționată”^[17]. Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 analizat declară, așa cum îi spune și titlul, anumite categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea art. 107 și art. 108 TFUE. Totuși, acordarea acestor tipuri de ajutoare este con­di­ționată și de inexistența unei stări de insolvență a socie­tății la data formulării cererii. Insolvența este o situație de fapt a patrimoniului debitorului constând în insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile^[18]. Precizăm că pentru o revocare a ajutorului de stat nu se impune ca o procedură colectivă de insolvență să fie deschisă, ci societatea să fi fost în dificultate financiară, în incapacitate de plată la momentul acordării lui.

În concluzie, dacă se constată că IMM‑ul era în stare de insolvență la data formulării cererii de acordare a ajutorului de stat, acesta poate fi revocat inclusiv pe parcursul derulării procedurii colective de insolvență. Aceeași este soluția pentru un ajutor de stat acordat unei societăți aflate într‑o procedură de prevenire a insolvenței care nu a fost cunoscută de autoritățile competente la momentul soluționării cererii.

Art. 41² din O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 prevede în mod expres: „În cazurile în care s‑a dispus recupe­rarea unui ajutor de stat/de minimis, iar benefi­ciarul ajutorului se află în procedură de insolvență, instanța națională ce derulează respectiva procedură de insolvență va accepta să înscrie creanța privitoare la resti­tuirea ajutorului în cauză în tabelul creanțelor și va asi­gura recuperarea imediată a ajutorului de stat/de minimis, chiar dacă acest lucru presupune încetarea activității întreprinderii”.

În situația în care IMM‑ul nu se afla în stare de insolvență la momentul acordării ajutorului în baza Regulamentului (CE) nr. 800/2008, dar apoi are dificultăți financiare și se deschide împotriva sa o procedură colectivă, ajutorul de stat nu poate fi revocat. Analiza situației debitorului se face la data cererii, nu în funcție de evenimente ulterioare acesteia.