Administratorul special, un participant în procedura insolvenţei

16 mai 2022
Articol UJ Premium
7.851 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Un studiu relativ recent[1] arată că, la nivelul Uniunii Europene, jumătate dintre întreprinderi supraviețuiesc mai puțin de 5 ani. Aceasta se datorează atât unor factori obiectivi, cât și unor factori subiectivi. Voința întreprinzătorilor are o pondere redusă. Majoritatea problemelor sunt de natură econo­mico‑financiară. Când apar dificultăți de acest fel, există ten­dința ca inclusiv întreprinderile viabile să fie dirijate spre lichidare.

Se estimează că în Uniunea Europeană dau faliment 200.000 de firme pe an. Aceasta înseamnă că în fiecare zi falimentează aproximativ 600 de firme. Corelativ cu dispariția întreprinderilor, se pierd și locurile de muncă, aproximativ 1,7 milioane pe an.

În anul 2020, probabil că s‑a dublat ori chiar triplat numărul de societăți ajunse în insolvență. Să nu uităm faptul că, anterior declanșării problemelor datorate de pandemia Covid‑19, 43% dintre europeni nu ar fi demarat o afacere de teama eșecului[2]; probabil și acest procent va crește ca urmare a dificultăților ivite.

În acest context, se impun măsuri de natură a eficientiza procedurile de restructurare și de insolvență și de a crește gradul de încredere a cetățenilor.

În România, Legea nr. 85/2014[3] s‑a aliniat tendinței euro­pene de stimulare a reorganizării/restructurării în detrimentul falimentului. Ea a suferit mai multe modificări, ultima în acest an[4].

Scopul[5] imediat al unei proceduri de insolvență este acoperirea pasivului debitorului. Un alt obiectiv imediat al procedurii este redresarea activității debitorului cu acordarea celei de‑a doua șanse, atunci când este posibil.

Pe lângă scopul imediat prevăzut expres de legiuitorul român în art. 2 al Legii, procedura insolvenței are și un scop extern, constând în protejarea mediului de afaceri prin salvarea întreprinderilor viabile și eliminarea celor care nu mai au șanse de redresare.

Reglementarea participanților la procedura insolvenței, a organelor care aplică procedura cu drepturile și obligațiile acestora a urmărit și creșterea gradului de încredere a oamenilor, în general, în aceste mecanisme și, bineînțeles, atingerea scopului acestei proceduri colective.

De multe ori, asociații/acționarii unei societăți aflate în dificultate împotriva căreia se deschidea o procedură colectivă de insolvență se simțeau nedreptățiți, deposedați de bunurile lor, fără să fie reprezentați în procedură, fără să‑și poată apăra interesele.

Legea nr. 85/2006[6] a adus, ca o noutate în proce­dura insolvenței, reprezentarea acționarilor/aso­ciaților debitorului în cadrul procedurii de către o persoană desemnată de aceștia, numită „admi­nistrator special”. Prin actul normativ din 2014 s‑a păstrat în calitate de participant la procedura insol­venței administratorul special.

Ne‑am propus să analizăm acest participant la pro­cedura insolvenței, drepturile și obligațiile aces­tuia și posibilitatea îmbunătățirii acestei instituții.

 

1. Noțiune

Din momentul deschiderii procedurii de in­solvență, debitorul pierde conducerea activității sale, aceasta fiind preluată de administratorul judiciar, dacă a fost ridicat dreptul de administrare, sau de lichidatorul judiciar, după caz. Dacă debitorul și‑a exprimat intenția de reorganizare, administrarea averii sale poate fi încredințată administratorului special, care îi va înlocui pe administratorii statutari ai debitorului.

Am arătat că prin Legea nr. 85/2014 s‑a menținut în calitate de participant la procedura insolvenței administratorul special, îmbunătățindu‑se reglementarea anterioară. Acesta nu se confundă cu administratorul statutar al debitorului, deși sunt situații frecvente, în practică, atunci când este desemnată ca administrator special aceeași persoană.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Administratorul special este, conform prevederilor art. 5 pct. 4 din Legea nr. 85/2014: „persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a acționarilor/aso­cia­ților/membrilor debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în procedură și, atunci când debitorului i se permite să își administreze activitatea, să efectueze, în numele și pe contul acestuia, actele de administrare necesare”. Legiuitorul a preluat în 2014 dispozițiile art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, pe care le‑a îmbunătățit.

Definiția din legea actuală este mai clară. Se precizează că administrator special poate fi atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică. Au existat interpretări ale dispozițiilor ce reglementau situația acestui participant la procedură în sensul că poate fi administrator special doar o persoană fizică.

S‑a precizat totuși în doctrină[7] că, în situația desemnării unei persoane juridice în calitate de administrator special, aceasta trebuie să își desemneze o persoană fizică care să participe efectiv la procedură.

Acesta, se menționează în definiție, este desemnat de adu­narea generală a acționarilor/asociaților/membrilor debitorului. Se acoperă în acest mod toate tipurile de societăți.

Administratorul special, se deduce din text, se desemnează numai în cazul debitorului persoană juridică.

Precizăm că administratorul special este un mandatar al asociaților/acționarilor/membrilor societății aflate în procedura insolvenței. Mandatul acestuia are un conținut convențional, dar și legal.

Legiuitorul a delimitat, inclusiv prin explicitarea noțiunii, atribuțiile acestei persoane în funcție de ridicarea sau nu a dreptului de administrare.

În Titlul II, Capitolul I, Secțiunea a 2‑a din Legea nr. 85/2014, în art. 52‑56, este reglementată această instituție, modul de desemnare a admi­nistratorului special și atribuțiile acestuia. Dar drepturi procedurale ale acestuia se regăsesc pe tot parcursul dispozițiilor ce vizează desfă­șurarea procedurii insolvenței debitorului.

Reținem că administratorul special nu este organ care aplică procedura insolvenței[8], el este un participant la procedură cu un rol clar stabilit de lege.

 

2. Desemnarea administratorului special

Adunarea generală a acționarilor, asociaților sau membrilor persoanei juridice trebuie să fie convocată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului spe­cial, în termen de maximum 10 zile de la notifi­carea deschiderea procedurii.

Legea nr. 85/2014 conferă, prin dispoziția din art. 53, o atribuție suplimentară AGA. Cerințele pentru validitatea hotărârii adunării generale a acționarilor/asociaților sunt cele impuse de actul constitutiv al societății ori în Legea nr. 31/1990, republicată[9].

Reținem că pentru o societate pe acțiuni sunt incidente pre­vederile art. 115 din Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modifi­cările și completările ulterioare, respectiv:

(1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară la prima convocare prezența acționarilor deținând cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența acțio­narilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot. (…)

(3) În actul constitutiv se pot stipula cerințe de cvorum și de majoritate mai mari”.

Pentru o societate cu răspundere limitată, art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 dispune:

Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.

Subliniem că, deși convocarea adunării generale a acțio­narilor, asociaților sau membrilor persoanei juridice se face de către practicianul în insolvență desemnat în cadrul procedurii insolvenței debitorului persoană juridică, verificarea validității hotărârii AGA se realizează prin raportare la cerințele de cvorum și majoritate cuprinse în actul constitutiv al societății ori, în lipsa unor astfel de prevederi, prin raportare la dispo­zițiile Legii societăților.

În doctrină[10] s‑a exprimat opinia că art. 53 din Lege nu exclude dreptul asociaților/acționarilor ori organelor statutare de a convoca adunarea dacă practicianul în insolvență omite ori refuză să o facă.

Administratorul special poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, dar, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Lege, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 88/2018[11], aprobată cu modificări prin Legea nr. 113/2020 din 8 iulie 2020[12], nu poate fi desemnată în această calitate o persoană fizică sau juridică care are și calitatea de creditor. Se urmărește astfel evitarea conflictelor de interese în cadrul procedurii.

Recomandăm alegerea unei persoane care să cunoască specificul activității persoanei juridice, un bun manager, mai ales dacă se urmărește redresarea debitorului prin propunerea unui plan de reorganizare. Acesta poate fi și dintre fostele organe de conducere ale societății, dar nu putem să nu ne reamintim ce spunea Albert Einstein: „Nicio problemă nu poate fi rezolvată la același nivel de cunoștințe la care a fost creată”. Un administrator care, prin managementul defectuos ori prin fapte ilicite, a contribuit la ajungerea societății în insol­vență nu va putea nici ca administrator special să asigure redresarea debitorului, dacă acestuia nu i se ridică dreptul de administrare în procedura colectivă.

În practică, strict pentru reprezentarea intereselor asociaților/acționarilor, este, de regulă, desemnată în calitate de administrator special o persoană care a fost în organele de conducere statutare anterior deschi­derii procedurii de insolvență și care, în socie­tățile mici, este de cele mai multe ori și asociat. Hotărârea adunării generale a asociaților se ia în considerarea costurilor reduse și pentru că fostul administrator, director etc. este deja familiarizat cu problemele debitorului, activul/pasivul acestuia, relațiile de afaceri.

Există aprecieri[13] în sensul că ar fi bine să fie ales administrator special un practician în insol­vență. Legea nu interzice desemnarea ca admi­nistrator special al debitorului aflat în procedura insolvenței a unei persoane care să aibă calitatea de practician în insolvență, deci, de principiu, consi­derăm că poate fi administrator special un practician în insolvență, dar nu recomandăm acest lucru, din considerente practice. Este dificil de crezut că un astfel de administrator special va accepta supravegherea activității sale de un alt coleg de profesie (administratorul judiciar numit în cadrul procedurii insolvenței), va aștepta avizarea actelor/operațiunilor întreprinse în procedură etc. În situația procedurii falimentului nu mai subzistă niciunul dintre argumentele aduse în favoarea acestei desemnări.

Art. 53 din Legea nr. 85/2014 dispune că, în situația în care adunarea asociaților/acționarilor convocată corespunzător nu desemnează un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, dacă acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv aso­ciații/acționarii sunt decăzuți din drep­turile recunoscute de procedură și care sunt exercitate prin administrator special.

Dacă un administrator special nu a fost desemnat pentru soluționarea acțiunilor prevăzute la art. 84 și a celor regle­mentate de art. 117‑122, debitorul va fi reprezentat de un cura­tor special, desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exercițiul funcțiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea curatorului se face de către judecătorul‑sindic[14]. Este o procedură‑remediu pentru a se asigura respectarea drep­tu­rilor asociaților/acționarilor debitorului persoană juridică. În cazul în care, ulterior, adunarea asociaților/acționarilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se găsește la data desemnării.

Art. 53 din Legea nr. 85/2014 nu aduce elemente noi în reglementarea convocării adunării generale și a sancțiunii nedesemnării unui administrator special, față de actul normativ din 2006.

În interpretarea art. 53 alin. (2) s‑a arătat că[15] decăderea operează de la data ținerii adunării generale a asociaților/acțio­narilor, dacă nu a fost legal constituită ori nu s‑a întrunit cvorumul pentru luarea deciziei ori dacă adunarea nu a fost convocată de administratorul judiciar provizoriu de la expirarea termenului de 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii insolvenței.

Problema ivită în practică este cea a sancțio­nării necon­vocării adunării asociaților de către practicianul în insolvență.

Potrivit dispozițiilor art. 54, „mandatul admi­nistratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de admi­nistrare sau de la data desem­nării administratorului special. Încetarea manda­tului impune obligația predării gestiunii”.

Poate fi ridicat dreptul de administrare al debi­to­­­rului atunci când adunarea generală a asocia­ților/acționarilor societății nu a fost convocată de administratorul judiciar numit în cadrul procedurii? Legea prevede că administratorul judiciar ori lichi­datorul judiciar, după caz, convoacă adunarea și o prezidează.

Majoritatea practicienilor au apreciat că, în lipsa convocării adunării de către acesta, aso­ciații/acționarii debitorului ar putea să se întru­nească și să desemneze un administrator special care să le reprezinte interesele în procedură. Depu­nerea hotărârii AGA la Registrul comerțului este necesară pentru efectuarea publicității, dar ar trebui să fie înregistrată și la dosarul de insolvență.

Există și opinia conform căreia jude­căto­rul‑sindic poate sancționa administratorul judiciar în condițiile art. 60 alin. (2) din Lege pentru neconvocarea adunării, aceasta fiind o atribuție expres pre­văzută în sarcina sa. Judecătorul‑sindic se poate autosesiza ori poate fi învestit cu o astfel de cerere de către orice parte interesată. În cauză, parte interesată poate fi un asociat/acționar al debitorului.

Constatăm, în acest context, că judecă­to­rul‑sindic, potrivit prevederilor art. 45, nu are atribuții referitoare la desemnarea administra­torului special. El controlează sub aspectul lega­lității activitatea administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar în procedură. Judecăto­rul‑sindic desemnează un curator pentru debitor în vederea soluționării acțiunilor prevăzute la art. 84 și a celor reglementate de art. 117‑122, dacă constată că un administrator special nu a fost desemnat conform legii. Dar, în situația în care nu s‑au respectat de către practicianul în insolvență dispozițiile privind convocarea adunării generale, poate dispune judecătorul‑sindic decăderea din drepturi a asociaților/acționarilor?

Prin decizia civilă nr. 595/Ap din 7 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov[16], s‑a reținut că lichidatorul judiciar al debitoarei P S.R.L. a invocat lipsa calității de reprezentant a administratorului special P R pentru debitoare în susținerea apelului declarat, arătând că nu există hotărâre AGA de desemnare înscrisă la ORC.

În cauză, raportat la această excepție, apelanta a precizat că societatea P S.R.L. are asociat unic, în persoana lui P R. Aceasta, în calitate de asociat unic, având toate drepturile conferite de adunarea generală, s‑a desemnat pe sine ca administrator special, legea permițându‑i acest lucru, în conformitate cu art. 52 teza ultimă. A subliniat că, potrivit art. 52, adunarea generală trebuie convocată de către administratorul judiciar, iar dacă administratorul judiciar nu a făcut acest lucru, într‑unul dintre alineate se prevede că se desemnează un curator special de către judecătorul‑sindic în camera de consiliu, pentru anumite acțiuni, cele indicate în textele de lege, ceea ce nu s‑a întâmplat, pentru ca în final, în art. 52, să se introducă teza potrivit căreia, dacă adunarea generală desemnează, atunci votul și, respectiv, hotărârea adunării generale devine vala­bilă în toate procedurile, ceea ce s‑a întâmplat în cauză. S‑a arătat că: „Asociata unică și proprietara societății și a tuturor valorilor patrimoniale își exercită dreptul de a apăra patrimoniul în condițiile în care administratorul judiciar nu a convocat adunarea și, pentru a nu se trezi în situația în care să fie decăzută din orice drepturi de a‑și apăra patrimoniul, care este un drept constituțional și care ține de accesul la justiție, în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și exercitând drepturile de administrare, și‑a făcut prerogativele de a se desemna administrator special”. S‑a depus la dosarul cauzei Hotărârea AGA.

Ulterior, după ce i s‑a pus în vedere să prezinte modul în care și‑a respectat atribuțiile prevăzute de art. 53 din Legea nr. 85/2014 cu privire la convocarea adunării asociaților pentru desemnarea administratorului special, lichidatorul judiciar, fost administrator judiciar al societății debitoare P. S.R.L., a renunțat la susținerea acestei excepții. În aceste condiții, instanța nu a mai analizat situația desemnării administratorului special în cauză.

Reținem că, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 31/1990, republicată, dacă într‑o societate cu răspundere limitată părțile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile și obligațiile ce revin, conform Legii societăților, adunării generale a asociaților. Deci această persoană, asociat unic, poate desemna și administratorul special în cadrul procedurii insolvenței acestei societăți.

În doctrină[17] s‑a susținut că desemnarea ulte­rioară, pentru a fi incidente dispozițiile art. 52
alin. (3) teza finală privind preluarea procedurii în stadiul în care se găsește la data alegerii admi­nistratorului special, este puțin probabilă, fiindcă operează decăderea. Opinăm în sensul unei interpretări în vederea aplicării acestei prevederi, scopul urmărit de legiuitor, inclusiv prin dispoziția menționată, fiind acela de a permite asociaților/acționarilor să‑și apere interesele în cadrul proce­durii de insolvență. Notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței se trimite, conform art. 99 din Lege, debitorului, iar nu fiecărui asociat ori acționar în parte. Dacă aceștia află ulterior despre procedură, nefiind convocați în vederea luării unei hotărâri în AGA, nu li se pot îngrădi drepturile. Situația trebuie analizată în concret; de exemplu, dacă adunarea generală nu a fost legal constituită ori nu s‑a întrunit cvorumul pentru luarea deciziei, se poate reține o culpă în sarcina asociaților/acționarilor și intervine decăderea din drepturile recunoscute de procedură. Când s‑a refuzat ori omis să se convoace adunarea și asociații/acționarii debitorului nu au cunoscut despre deschiderea procedurii și obligațiile ce le incumbă, apreciem că art. 53 alin. (3) teza finală prevede un remediu pentru protejarea drepturilor acestora în cadrul acțiunilor în anulare.

Considerăm că și pentru celelalte drepturi din procedură se poate desemna un administrator special după expirarea termenului de 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii insolvenței, atunci când există motive temeinice. De lege ferenda, o astfel de prevedere care să indice condițiile în care se poate convoca adunarea generală a asociaților/acționarilor și pe parcursul desfășurării procedurii de insolvență, posibilitatea desemnării la o dată ulterioară a administratorului special, precum și titularii dreptului de a convoca adunarea este recomandabilă.

Cert este că debitorul nu poate fi sancționat prin ridicarea dreptului de administrare ori aso­ciații/acționarii decăzuți din drepturile lor din pro­cedura colectivă, dacă culpa aparține practicianului în insolvență care nu a convocat adunarea.

Problema plății administratorului special a suscitat dezbateri în practica judiciară în aplicarea legii din 2006. S‑a susținut[18] fie că este o cheltuială a procedurii de insolvență, deci administratorul special trebuie plătit din averea debitorului, fie că este o sumă ce trebuie suportată de acționari/aso­ciați, deoarece acestora le profită activitatea administratorului special.

Art. 52 dispune că, după deschiderea proce­durii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului va desemna administratorul special pe cheltuiala acestora. Reținându‑se că administratorul special este un mandatar al asociaților/acțio­narilor/membrilor societății aflate în procedura insolvenței, este firesc ca plata serviciilor acestuia să se realizeze de către mandanți.

Prin dispoziția menționată, legiuitorul a lămurit problema retribuției administratorului special, cheltuiala intrând în sarcina asociaților/acționarilor debitorului, nefiind asimilată unei cheltuieli de procedură plătibile din averea debitorului.

Legea nu prevede modalitatea de înlocuire a administra­torului special pe parcursul desfășurării procedurii de insol­vență. Pot exista motive impu­tabile ori neimputabile acestuia care fac necesară desemnarea unui alt administrator special. Se apreciază că, pentru motive temeinice, în orice stadiu al procedurii, poate fi înlocuit administratorul special, bineînțeles, tot în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaților/acțio­narilor ale căror interese le reprezintă. Ca motive temeinice, sunt avute în vedere: decesul administratorului special, o boală gravă, mutarea în altă localitate ori țară cu imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor (motive neimputabile) ori exercitarea cu rea‑credință a atribuțiilor, o condamnare penală în legătură cu infracțiuni economice etc. De lege ferenda, se impune regle­mentarea expresă a posibilității înlocuirii administratorului special pe parcursul desfășurării procedurii de insolvență.


* Articolul este extras din Revista Phoenix nr. 73-74/2020 (iulie-decembrie 2020).

[1] CE, Studiu de impact, disponibil la: http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/10102/2016/EN/SWD‑2016‑357‑F1‑EN‑MAIN‑PART‑1.PDF.

[2] Studiul de impact menționat, p. 72.

[3] Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările ulterioare.

[4]  Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în
M. Of. nr. 600 din 8 iulie 2020.

[5] Pentru o analiză a scopului procedurii de insolvență, a se vedea:
M. Comșa, Înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor. Considerații teoretice și practice, Ed. Universul Juridic, București 2020, p. 37 și urm.

[6] Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006.

[7] N. Țăndăreanu, Codul insolvenței comentat – art. 1‑82, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 26.

[8] Organele care aplică procedura sunt, conform art. 40 din Legea nr. 85/2014: instanțele judecătorești, judecătorul‑sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar.

[9] Legea nr. 31/1990 a societăților, republicată în M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

[10] R. Bufan (coord. științific), Tratat practic de insolvență, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 172; N. Țăndăreanu, op. cit., p. 26.

[11] O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în M. Of. nr. 840 din 2 octombrie 2018.

[12] Legea nr. 113 din 8 iulie 2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în M. Of. nr. 600 din 8 iulie 2020.

[13] Gh. Piperea, Insolvența, legea, regulile, realitatea, Ed. Wolters Kluwer, București, 2008, p. 310.

[14] A se vedea, în acest sens, dispozițiile art. 58 alin. (3) C. pr. civ.: „Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal”.

[15] N. Țăndăreanu, op. cit., p. 200.

[16] Decizia civilă nr. 595/Ap din 7 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, nepublicată.

[17] N. Țăndăreanu, op. cit., p. 201.

[18] R. Bufan, R. Andraș, Spinoasa problemă a retribuției administra­torului special, în Phoenix nr. 30/2009, p. 26.

Administratorul special, un participant în procedura insolvenței was last modified: iunie 22nd, 2022 by Marcela Comșa

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Marcela Comșa

Marcela Comșa

Este judecător la Curtea de Apel Brașov din 2006; judecător detaşat la Ministerul Justiţiei, Direcţia Elaborare Acte Normative din septembrie 2012.
A mai scris: