Adunarea creditorilor. Delimitări teoretice și aspecte practice

5 sept. 2022
3.940 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Aspecte generale

Derularea procedurii insolvenței are un scop[1] principal, care este menționat în cuprinsul art. 2 al Legii nr. 85/2014, respectiv îndestularea creditorilor care dețin creanțe asupra averii debitorului, aspect ce aduce în discuție demersurile necesare în vederea dobândirii calității de creditor participant la procedură, calitate care este de natură să îi confere creditorului drepturile stipulate în corpul Legii nr. 85/2014, sens în care enumerăm dreptul de a lua parte și cel de a decide în adunarea creditorilor, tratamentul egal cu creditorii de același rang, asigurarea respectării ordinii de prioritate a creanțelor conform setului de reguli evidențiate în lege, participarea la distribuiri în vederea acoperirii creanțelor.

Circumstanțierea noțiunii de „creditor participant” la pro­cedură impune analiza a două noțiuni menționate de art. 5 alin. (1) pct. 19 și 20 din Legea nr. 85/2014, respectiv cea de „creditor îndreptățit să participe la procedură” și cea de „creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței.

Într‑o primă etapă, cea a examinării cererii introductive formulate de creditor, vorbim de creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, care, potrivit art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, este acel creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile și al cărei cuantum se situează peste valoarea‑prag impusă de lege. În ipoteza în care judecătorul‑sindic va admite cererea introductivă formulată de creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, acesta va dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, precum și măsurile subsecvente acestei soluții.

Pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței marchează o nouă etapă, cea în care are loc stabilirea masei credale a debitorului insolvent, respectiv cea de deter­minare/iden­tificare a acelor creditori care vor participa la pro­cedura concursuală.

Legea nr. 85/2014 reglementează și noțiunea de „creditor îndreptățit să participe la procedură”, pe care o definește în art. 5 pct. 19 ca fiind: „acel titular al unui drept de creanță asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței, în urma admiterii căreia acesta dobândește drepturile și obligațiile regle­men­tate de prezenta lege pentru fiecare stadiu
al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscri­erii sau a înlăturării din tabelele credi­torilor întocmite succesiv în procedură, precum și prin închiderea procedurii; au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului”.

Analiza conținutului definiției legale a noțiunii de „creditor îndreptățit să participe la procedură” reliefează că nu toți creditorii unui debitor față de care s‑a deschis procedura insolvenței au calitatea de participanți la procedură, dobândirea acestei calități presupunând parcurgerea etapelor mențio­nate de Legea nr. 85/2014, respectiv formularea și depunerea declarației de creanță la tribunal și admiterea acestei declarații de creanță, cu consecința înscrierii sale în tabelul de creanțe. În consecință, nu au calitatea de parti­cipanți la procedură creditorii care nu și‑au depus, în termenul prevăzut de judecătorul‑sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii, declarația de înregistrare a creanței împotriva averii debitorului.

În literatura de specialitate, noțiunea de „adunare a credito­rilor” a primit diverse definiții, respectiv: „un organism care constituie cadrul juridic în care creditorii discută și aprobă, în condițiile legii, actele și operațiunile privind desfășurarea pro­ce­durii insolvenței față de debitorul supus acestei proceduri”[2], „un organ deliberativ, cu caracter nepermanent și fără personalitate juridică”[3].

2. Atribuțiile adunării creditorilor

Prima precizare care se impune este aceea că Legea nr. 85/2014 nu a consacrat un text de lege distinct, care să constituie sediul principal al materiei atunci când discutăm de atribuțiile principale ale adunării creditorilor, astfel cum a ales să procedeze în cazul altor organe care aplică procedura, sens în care facem trimitere la dispozițiile art. 45, consacrate judecătorului‑sindic, la cele ale art. 58, ce vizează pe admi­nistratorul judiciar, ori la cele ale art. 64, ce au în vedere pe lichidatorul judiciar. Fără a avea un text de lege expres, atribuțiile adunării creditorilor urmează a fi identificate în cuprinsul Legii nr. 85/2014.

Astfel, o primă atribuție a adunării creditorilor reiese din cuprinsul art. 57 alin. (2) și art. 63 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și este cea de a decide, în cadrul primei sale ședințe, desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar, în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu, ori să confirme administratorul judiciar provi­zoriu/li­chi­­datorul judiciar provizoriu ce fusese numit de judecătorul‑sindic și să îi stabilească onorariul.

În legătură cu această atribuție, într‑o decizie de speță s‑a constatat că, în mod corect, judecătorul‑sindic a reținut neînde­plinirea cerințelor de cvorum prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 cu ocazia ținerii ședinței adunării credito­rilor, în ceea ce privește punctul de pe ordinea de zi vizând stabilirea onorariului administratorului judiciar. S‑a argumentat că prin dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se stabilește o majoritate specială, care derogă de la prevederile art. 49 alin. (1) al Legii, din moment ce alin. (2) al art. 57 prevede: „În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu‑i și onorariul”. În respectiva ședință, onorariul administratorului judiciar a fost stabilit cu o majoritate de 33,23% din valoarea masei credale, astfel cum rezultă din procesul‑verbal al ședinței adunării creditorilor. Reținând neîndeplinirea condiției de cvorum prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea insolvenței atunci când s‑a votat cu privire la stabilirea onorariului administratorului judiciar, judecăto­rul‑sin­dic a admis contestația și a dispus recon­vocarea adunării creditorilor în vederea stabilirii remunerației administratorului judiciar, cu respec­tarea condi­țiilor de cvorum și de vot prevăzute de acest text[4].

De asemenea, o altă atribuție a adunării creditorilor permite acesteia ca, în orice stadiu al procedurii, pentru ipoteza în care există motive temeinice, să adopte o hotărâre, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, cu privire la înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, și să sesizeze judecătorul‑sindic pentru a decide, conform exigențelor impuse de art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În doctrină[5] s‑a menționat că „adunarea creditorilor decide, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, doar promovarea acțiunii de înlocuire a practi­cianului în insolvență, iar nu și măsura înlocuirii, aceasta fiind atributul judecătorului sindic, care are obligația de a indica care sunt motivele temeinice care justifică înlocuirea”.

O altă atribuție este cea reglementată de art. 50 alin. (4) din Lege, care vizează alegerea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, dintr‑un număr de 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei deținând creanțe ce beneficiază de cauze de preferință, creanțe bugetare și creanțe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii și care se oferă voluntar, selecția fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanțelor prezente. Acest comitet astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul‑sindic.

Votarea planului de reorganizare este o altă atribuție a adunării creditorilor, dispozițiile art. 137 și 138 din Lege reglementând condițiile în care are loc ședința adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

De asemenea, adunarea generală a creditorilor decide cu privire la modificarea planului de reorganizare, inclusiv cu privire la prelungirea acestuia, iar practica judiciară a decis că, pentru aceste situații, „temeiurilor clasice de desființare a hotărârii adunării creditorilor, respectiv dispozițiile art. 47, 48 și 49 din Legea nr. 85/2014 privind încălcarea procedurii obligatorii referitoare la convocare, ordine de zi, desfășurare, vot, cvorum și majoritate, li se adaugă art. 139 alin. (5), care, pe lângă condiția duratei maxime și a persoanei care poate propune modificarea, reglementează, pe de o parte, votarea modificării de către adunarea creditorilor cu creanțele rămase în sold la data votului, în aceleași condiții ca și votarea planului de reorga­nizare și, pe de altă parte, necesitatea confirmării de către judecătorul sindic”[6].

O altă atribuție a adunării creditorilor constă în abilitarea legală de a aproba metodele de vânzare a bunurilor din averea debitorului, tipul de vânzare și regulamentul de vânzare, conform dispozițiilor art. 156 din Lege.

Pe de altă parte, menționăm că, în situația în care constituirea unui comitet al creditorilor nu este posibilă, exercitarea atribuțiilor stabilite în sarcina comitetului creditorilor va fi realizată de adunarea creditorilor, conform art. 50 alin. (1) din Lege. Practica judiciară[7] a stabilit că: „din moment ce în cauză nu a fost desemnat un comitet al creditorilor, în mod legal adunarea creditorilor debitoarei a exercitat atribuțiile conferite de lege comitetului creditorilor prin art. 61 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, respectiv de a numi și stabili nivelul remunerațiilor cuvenite specialiștilor desemnați în scopul îndeplinirii prerogativelor administratorului judiciar, astfel cum prevede expres art. 50 alin. (1) paragraful 2 din Legea nr. 85/2014. Potrivit dispoziției legale ante‑menționate, în cazul în care nu s‑a constituit un comitet al creditorilor, atribuțiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor. În consecință, față se situația de fapt anterior expusă, adunarea creditorilor avea competența legală de a se pronunța asupra numirii și stabilirii nivelului remu­nerațiilor cuvenite specialiștilor desemnați în scopul îndeplinirii prerogativelor administratorului judiciar”.

3. Convocarea adunării creditorilor

Regula în materie de convocare și prezidare a adunării creditorilor reiese din dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevăd că „adunarea creditorilor va fi convo­cată și prezidată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, dacă prezenta lege sau judecătorul‑sindic nu dispune altfel”.

Convocarea adunării creditorilor este una dintre atribuțiile specifice ale administratorului judiciar, în acest sens fiind dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, care instituie în sarcina acestuia obligația de realiza convocarea, pre­zidarea și asigurarea secretariatului ședințelor adunării credito­rilor sau ale acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică.

Creditorii cunoscuți vor fi convocați de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în cazurile prevăzute expres de Legea nr. 85/2014 și ori de câte ori este necesar, în literatura de specialitate[8] arătându‑se că „este posibil ca uneori, în vederea unei bune administrări a procedurii, practicianul să aibă nevoie de părerea creditorilor”.

Făcând parte din atribuțiile exclusive ale practicianului în insolvență, convocarea și prezidarea adunării creditorilor nu poate fi realizată de acesta prin reprezentare, în doctrină[9] menționându‑se că excepția de la această regulă intervine doar în cazul în care „legea sau judecătorul sindic dau această atribuție în sarcina unui alt participant la procedură”.

Convocarea adunării creditorilor poate fi realizată și de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor care dețin creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, tocmai pentru cazurile în care administratorul judiciar/lichi­datorul judiciar fie apreciază că nu este necesar să o facă, fie a precizat expres că refuză să o realizeze.

O astfel de ședință va fi prezidată, în principiu, tot de practicianul în insolvență.

Cu toate acestea, pentru ipoteza în care practicianul în insolvență ar refuza, cu rea‑credință, să prezideze adunarea creditorilor ori ar omite să se prezinte la data și locul convocării, legiuitorul a oferit prin adoptarea Legii nr. 85/2014 o regle­mentare pentru acest vid legislativ, stipulând că aceasta va fi prezidată de președintele comitetului creditorilor ori, în lipsă, de creditorul care a cerut convocarea.

În literatura de specialitate[10] s‑a evidențiat că scopul acestei noi dispoziții legale este „de a acoperi o situație nereglementată până în prezent, respectiv aceea în care practicianul, cu rea credință, refuza să prezideze ședința adunării generale a creditorilor ca urmare a convocării legal făcute de creditori”.

Tot în legătură cu acest caz în care convocarea adunării creditorilor se realizează conform art. 47 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, s‑a prevăzut ca președintele comitetului creditorilor sau creditorul care a cerut convocarea să fie reprezentat sau asistat de un avocat ori de un consilier juridic, scopul acestei norme nou introduse fiind cel de a asigura garanții că desfășurarea ședinței va avea loc cu respectarea rigorilor legale în materie.

Convocarea și orice alte documente și informații urmează a fi comunicate, conform art. 47 alin. (3) teza finală, de urgență, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, după caz.

Persoana care a prezidat ședința adunării creditorilor are obligația de a proceda la întocmirea procesului‑verbal al ședinței și la transmiterea acestuia la BPI, în vederea publicării, în termen de 3 zile de la data ținerii adunării.

Observația care se impune este că termenul prevăzut în scopul întocmirii/transmiterii procesului‑verbal al ședinței, pentru persoana care prezidează ședința adunării creditorilor, în această situație de excepție, este diferit față de cel stabilit pentru practicianul în insolvență, în cazul acestuia din urmă fiind de două zile lucrătoare de la data adunării, conform art. 48 alin. (6) din Lege.

Unii autori[11] susțin că, „în situațiile practice în care există un singur creditor, atribuțiile și prerogativele reglementate de lege în favoarea adunării creditorilor vor fi exercitate de către unicul creditor participant la procedură”.

Potrivit art. 167 alin. (1) și art. 45 alin. (1) lit. p) din Lege, adunarea creditorilor poate fi convocată și de către judecătorul‑sindic. Astfel, după ce bunurile din averea debito­rului au fost lichidate, lichidatorul judiciar va supune judecătorului‑sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, iar judecătorul‑sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la publicarea raportului final.

Împotriva raportului final creditorii au dreptul de a formula obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.

Judecătorul‑sindic va soluționa, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.

În doctrină[12] s‑a susținut că „în virtutea rolului activ și al principiului aflării adevărului, jude­cătorul‑sindic va putea convoca adunarea credito­rilor ori de câte ori apreciază că este necesar acest lucru și nu doar în cazul prevăzut de art. 167 alin. (1) din Lege”.


* Articolul este extras din Revista Phoenix nr. 75-76/2021 (ianuarie-iunie 2021).

[1] Pentru mai multe detalii asupra scopului producerii definit de art. 2 din Legea nr. 85/2014, a se vedea R. Bufan (coord. științific), A. Deli‑Diaconescu, F. Moțiu (ed. coord.), Tratat practic de insolvență, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 91 și urm.

[2] St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a 7‑a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2007, p. 649.

[3] N. Țăndăreanu, Procedura reorganizării judiciare, Ed. All Beck, București, 2000, p. 65.

[4] C. Ap. Iași, s. civ., dec. nr. 508 din 4 septembrie 2017, disponibilă la www.rolii.ro.

[5] N. Țăndăreanu, Codul insolvenței comentat. Vol. I – art. 1‑182, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 168.

[6] C. Ap. Craiova, s. a II‑a civ., dec. nr. 6 din 15 ianuarie 2020, disponibilă la www.portal.just.ro.

[7] C. Ap. Iași, s. civ., dec. nr. 412 din 18 septembrie 2019, disponibilă la www.rolii.ro.

[8] C.B. Nász, A.O. Stănescu, în R. Bufan (coord. științific), A. Deli‑Diaconescu, F. Moțiu (ed. coord.), op. cit., p. 164.

[9] N. Țăndăreanu, Codul insolvenței comentat…, op. cit., p. 177.

[10] C.B. Nász, A.O. Stănescu, în R. Bufan (coord. științific), A. Deli‑Diaconescu, F. Moțiu (ed. coord.), op. cit., 164.

[11] St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, Codul insolvenței comentat, Ed. Universul Juridic, București 2014, p. 144.

[12] Ibidem.

Adunarea creditorilor. Delimitări teoretice și aspecte practice was last modified: august 6th, 2023 by Claudia Antoanela Susanu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Claudia Antoanela Susanu

Claudia Antoanela Susanu

Este avocat în Baroul Iași; Cadru didactic asociat – Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, titular de curs la Disciplina „Jurisdicții speciale în dreptul comercial”, Ciclul de studii Master (2005- prezent); judecător la Curtea de Apel Iași, secția civilă (2004-2020); judecător la Tribunalul Iași (2000-2004); judecător la Judecătoria Iași (1995-2000); formator al Institutului Național al Magistraturii (2005-prezent); Membru în Rețeaua de Cooperare judiciară în materie civilă și comercială (2006-2020).
A mai scris: