Tabelul definitiv al creanţelor asupra averii debitorului. Contestaţia specială împotriva tabelului definitiv al creanţelor. Delimitări teoretice şi repere jurisprudenţiale

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Aspecte generale

Procedura insolvenței este o procedură concursuală și colectivă, al cărei principal scop^[1] este de a asigura îndestularea creditorilor ce dețin creanțe asupra averii debitorului și care, fiind înscriși în tabelele de creanțe, au atât dreptul de a participa la adunările creditorilor, cât și toate drepturile pe care procedura le recunoaște oricărui creditor îndreptățit să participe la procedura de insolvență.

Contestarea creanțelor și a drepturilor de preferință sunt reglementate legal doar în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanțe născute anterior deschiderii procedurii, conform art. 111 din Legea nr. 85/2014, și în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanțe născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, conform art. 146 coroborat cu art. 111 din Legea nr. 85/2014.

În afara cazurilor menționate anterior, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării creanțelor și a drepturilor de preferință trecute în tabelul definitiv, în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, după expi­rarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.

Dispoziția legală evocată mai sus conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și a drepturilor de preferință înscrise în tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii.

 2. Tabelul definitiv al creanțelor

După ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate și s‑a predat raportul de evaluare a garanțiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal și va publica în BPI tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația fiecărei creanțe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferință.

În consecință, din cuprinsul dispozițiilor art. 112 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, rezultă că practicianul în insolvență are obligația de a întocmi „de îndată” tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului după ce sunt înde­plinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, respectiv după soluționarea tuturor contesta­țiilor la creanțe și după depunerea raportului de evaluare a garanțiilor.

Prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență se stabilește și termenul pentru definiti­varea tabelului creanțelor, care, conform art. 100 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, nu va depăși 25 de zile, în cazul procedurii generale și al celei simplificate, de la expirarea termenului de verificare a creanțelor, de întocmire și publicare în BPI a tabelului preliminar de creanțe.

Observăm că această primă condiție impusă de art. 112 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, „după ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate”, se regăsește și în cuprinsul art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, în cuprinsul căruia se prevede că, „la termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul‑sindic va soluționa deodată, printr‑o singură sentință, toate contestațiile (…)”, deși există contestații pentru soluționarea cărora este nevoie de administrare de probe.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 112 alin. (1) și art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 rezultă că prima condiție pentru întocmirea tabelului definitiv de creanțe constă în pronunțarea de către judecătorul‑sindic a sentinței de soluționare a tuturor contestațiilor la termenul pentru definitivarea tabelului creanțelor.

Drept urmare, astfel cum s‑a arătat și în doctrină^[2], practi­cianul în insolvență trebuie să înregistreze la tribunal și să publice în BPI tabelul definitiv al creanțelor imediat după soluționarea de către judecătorul‑sindic a tuturor contestațiilor la creanțe și după depunerea raportului de evaluare a garanțiilor, „ceea ce nu justifică așteptarea pronunțării soluției de către instanța de apel în calea de atac împotriva sentinței pronunțate de judecătorul‑sindic în soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe”. Aceiași doctrinari au mai menționat că în sprijinul acestei opinii sunt și prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care arată că hotărârile judecătorului‑sindic sunt executorii.

În situația în care se va admite calea de atac a apelului, tabelul definitiv de creanțe va putea fi modificat de practicianul în insolvență în concordanță cu soluția dispusă de instanța de control judiciar.

Tabelul definitiv de creanțe este definit de legiuitor în cuprinsul art. 5 pct. 67 și reprezintă „tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s‑au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul‑sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanțe cuprinde, pe lângă creanțele născute anterior deschiderii procedurii, și creanțele născute în perioada de observație, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă și rangul de prioritate al creanței potrivit prevederilor art. 159 și 161” din Legea nr. 85/2014.

În ipoteza formulării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, este posibil ca acest termen să nu fie respectat.

Cea de‑a doua condiție pentru întocmirea tabelului definitiv de creanțe constă în depunerea raportului de evaluare a garanțiilor.

Este prima reglementare care prevede nece­sitatea depunerii raportului de evaluare a garan­țiilor, cu titlu de condiție pentru întocmirea tabelului definitiv de creanțe.

În baza art. 103 din Legea nr. 85/2014, creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61.

Evaluarea se face de către practicianul în insolvență desem­nat, dacă acesta are pregătirea corespunzătoare, sau de către persoana de specialitate desemnată de practician, potrivit prevederilor art. 61 din Legea nr. 85/2014.

În tabelul definitiv de creanțe sunt înscrise toate creanțele asupra averii debitorului existente la data deschiderii procedurii, respectiv creanțele ce au fost înscrise în tabelul preliminar de creanțe fără a fi contestate de persoanele îndreptățite, creanțele care au fost admise în urma soluționării contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe și, în fine, creanțele ce au fost admise provizoriu de către judecătorul‑sindic, în condițiile art. 113 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Înregistrarea tabelului definitiv al creanțelor la tribunal și publicarea lui în BPI prezintă importanță, deoarece marchează momentul de la care numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în caz de faliment în procedura simplificată, astfel cum rezultă din art. 112 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

 3. Contestația specială împotriva tabelului definitiv

Contestația la tabelul definitiv al creanțelor este mijlocul procedural prin intermediul căruia orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate.

Cazurile în care poate fi utilizată o astfel de cale sunt excepționale și limitativ reglementate de legiuitor, respectiv descoperirea existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.

Acordând posibilitatea contestării tabelului definitiv de creanțe pentru situațiile menționate expres și limitativ de art. 113 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a instituit o măsură supli­mentară de protecție a părților interesate în procedura insolvenței.

3.1. Persoanele ce pot promova contes­tația la tabelul definitiv

Titularul dreptului de a promova această contestație la tabelul definitiv poate fi „orice parte interesată”.

În acord cu opiniile exprimate în literatura de specialitate^[3], precizăm că, în primă instanță, au potențial, calitate procesuală activă pentru a promova contestația specială la tabelul definitiv de creanțe debitorul, prin administratorul special, în exercitarea atribuției prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, creditorii înscriși în tabel, un terț care justifică un interes, cum ar fi cazul^[4] unui terț garant al foștilor administratori statutari sau al asociaților/acționarilor debito­rului‑persoană juridică.

În doctrină^[5] s‑a menționat că și practicianul în insolvență poate avea calitatea de contestator, atunci când el a fost cel care a descoperit falsul, eroarea esențială, dolul sau titlul hotărâtor.

Din perspectiva calității procesuale pasive, menționăm că aceasta poate aparține administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanță se contestă, precum și administratorului special.

3.2. Termenul în care se poate promova contestația la tabelul definitiv

Termenul de introducere a contestației speciale împotriva tabelul definitiv apare stipulat în cuprinsul alin. (2) al art. 113 din Legea nr. 85/2014 și este de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației, aspecte ce pot fi probate prin orice mijloc de probă.

Sancțiunea care intervine în ipoteza nerespectării termenului pentru introducerea contestației este respingerea acesteia ca tardiv introdusă.

Menționăm că, în vechea reglementare, cea a art. 75 din Legea nr. 85/2006^[6], nu era menționată o limită în timp pentru depunerea contestației.

S‑a evidențiat, în literatura de specialitate^[7], că posibilitatea pe care o lăsa legiuitorul în cadrul Legii nr. 85/2006 de a formula această contestație oricând, până la momentul închiderii procedurii, „avea consecințe negative asupra stabilității masei pasive”.

În legătură cu termenul de promovare a contestației speciale, practica judiciară^[8] a reținut că procedura este condiționată de respectarea unui termen de 15 zile, care începe să curgă fie de la un moment subiectiv, când partea a cunoscut situația, fie de la un moment obiectiv, când partea ar fi trebuit să cunoască situația.

Menționăm că partea nu are alegerea între aceste două momente, ceea ce prezintă importanță fiind care dintre aceste momente se ivește primul. Se impune și precizarea că legea nu stabilește pentru partea interesată dreptul de a putea primi un alt termen, rezonabil, în care să consulte un expert și să‑și exercite dreptul la apărare, ea fiind obligată să se încadreze în termenul de 15 zile, termen a cărui curgere începe a fi socotită fie de la momentul subiectiv, fie de la cel obiectiv.

Observăm că acest termen de 15 zile este unul destul de generos, dacă îl privim prin raportare la termenele uzuale din procedura insolvenței, termene ce variază între 3 și 10 zile.

În considerentele deciziei anterior evocate s‑a reținut că: „(…) în speță, momentul subiectiv este cel al publicării tabelului definitiv al creditorilor debitoarei, respectiv data de 11.12.2019, și că informația cuprinsă în acest tabel nu era una nouă, ci reprezenta reluarea celei deja publicate în tabelele de creanță anterioare. Așadar, momentul obiectiv a fost cel al publicării, pentru prima dată, a creanțelor celor doi creditori contestați, respectiv 13.11.2019, pentru că atunci ar fi trebuit contesta­toarea să cunoască existența și regimul juridic al creanțelor contestate.

În speță, fie că ne raportăm la momentul subiectiv, fie la cel obiectiv, depunerea contestației pe 25.02.2020 este făcută după curgerea termenului legal de 15 zile. Însă trebuie subliniat că raportarea corectă se face la momentul obiectiv, pentru că el s‑a ivit primul; deci, de la 13.11.2020 și până la 25.02.2020 sunt mai mult de 15 zile, astfel că, în mod corect, judecătorul‑sindic a reținut că este tardivă contestația.”

Tot în practica judiciară^[9] s‑a ivit și situația în care pretinsa creanță a apelantei V.S. nu a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanțe, ci direct în tabelul definitiv.

În această cauză, contestația la tabelul definitiv, întemeiată pe art. 113 din Legea nr. 85/2014, a fost formulată de noul administrator judiciar desemnat pentru debitoarea insolventă, care a argumentat că în cursul verificărilor efectuate în urma preluării calității de administrator judiciar de la antecesorul său a constatat că pentru creanța creditoarei V.S. nu se identifică, în dosarul instanței, declarația de creanță formulată de către aceasta.

Judecătorul‑sindic a respins excepția tardivității depunerii contestației și a admis contestația împotriva tabelului definitiv, înlăturând creditoarea de la masa credală.

S‑a reținut că a fost invocată excepția tardivității depunerii contestației, de către creditoarea V.S., argumentându‑se că termenul de 15 zile ar fi trebuit să curgă de la data confirmării administratorului judiciar sau, cel mai târziu, de la data la care i‑a fost predată arhiva societății, conform proceselor‑verbale din datele de 07.10.2017 și 07.11.2017.

În acord cu judecătorul‑sindic, Curtea a apreciat că aceste două date nu pot fi avute în vedere ca moment de la care curge termenul de 15 zile pentru depunerea contestației; astfel, nu se poate considera, în mod rezonabil, că, la momentul confirmării ca administrator judiciar, acesta avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de inexistența, la dosarul de insolvență, a declarației de creanță a apelantei V.S. Totodată, față de conținutul celor două procese verbale, din care rezultă că ceea ce i s‑a predat administratorului judiciar au fost documente financiar‑contabile ale societății debitoare, nici această susținere a apelantei nu este fondată.

Cât privește împrejurarea că încă din octombrie 2018 administratorul judiciar a expus judecătorului‑sindic presupusa lipsă a declarației de creanță a creditoarei V.S., Curtea a constatat că această chestiune a fost stabilită la termenul din data de 13.12.2018, când judecătorul‑sindic a verificat volumele de declarații de creanță și a constatat că nu se regăsește declarația depusă de V.S. Însuși judecătorul‑sindic a avut nelămuriri, în acest scop solicitând debitoarei, prin avocat, să producă dovezi cu privire la declarația de creanță depusă de V.S. și să prezinte o notă explicativă în acest sens. Prin urmare, văzând și demersurile anterioare efectuate de administratorul judiciar, respectiv adresele trimise către fostul administratorul judiciar și către apelanta V.S., în vederea lămuririi situației, Curtea a apreciat că este inechitabil să se impute acestuia o pretinsă pasivitate în contestarea tabelului definitiv. Așa fiind, constatând că singurul moment, determinat obiectiv, care poate fi considerat ca moment la care administratorul judiciar a cunoscut lipsa declarației de creanță a apelantei V.S. este termenul de judecată din data de 13.12.2018, Curtea a apreciat că, în mod legal, judecătorul‑sindic s‑a raportat la acesta pentru respingerea excepției tardivității contestației.

Pe fondul contestației, Curtea a reținut că „pretinsa creanță a apelantei V.S. a fost înscrisă la masa credală a debitoarei direct în tabelul definitiv, fără a fi menționată în tabelul preliminar și fără ca drepturile acesteia să facă obiectul vreunei contestații la tabelul preliminar.

Mai mult, este dincolo de orice îndoială că pentru această creanță nu a fost înregistrată, la Tribunalul București – Secția a VII‑a Civilă – o cerere de înscriere la masa credală.

Faptul că o astfel de cerere nu există înregistrată la dosarul cauzei rezultă nu doar din verificările actualului administrator judiciar, dar și din constatările proprii ale judecătorului‑sindic, astfel cum rezultă din mențiunile încheierii de ședință din data de 13.12.2018, precum și din verificările efectuate de instanță cu ocazia soluționării prezentei cauze”.

S‑a reținut că, prin declarația de creanță, aflată la dosarul de fond, s‑a solicitat înscrierea în tabel, în temeiul art. 102 din Legea nr. 85/2014 (înscrierea creanțelor anterioare deschiderii procedurii în tabelul preliminar), în timp ce în conținutul său se menționează că această creanță rezultă din contracte de prestări servicii și un contract de cesiune, încheiate în anul 2016, adică la un moment ulterior deschiderii procedurii.

Or, de vreme ce izvorul creanței este un act încheiat în anul 2016, susținerile apelantei V.S. și explicațiile administratorului special date în fața judecătorului‑sindic, în sensul că declarația a fost depusă în termen la instanță, în anul 2015, însă din eroare a fost predată administratorului judiciar odată cu exemplarele destinate acestuia, nu sunt credibile.

S‑a mai notat că nu poate fi reținut nici argumentul că această creanță nu a fost niciodată contestată, de vreme ce aceasta nu s‑a regăsit în tabelul preliminar, deci, nu putea fi contestată, fiind introdusă direct în tabelul definitiv de către fostul administrator judiciar, căruia îi este imputabilă situația creată.

Nu în ultimul rând, în acord cu judecătorul‑sindic, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – prin decizia nr. 72/15.10.2018, din care rezultă că cererea de înscriere la masa credală, neînregistrată la tribunalul învestit cu procedura insolvenței, nu produce efecte juridice.