Sentință dată cu încălcarea dispoziţiilor privind atragerea răspunderii disciplinare în cazul existenţei unui conflict de interese. Admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acţiunii formulată de reclamant

• Legea nr. 161/2003: art. 70
• Legea nr. 161/2003: art. 71
• Legea nr. 161/2003: art. 76
• Legea nr. 393/2004: art. 75 lit. a)
• Legea nr. 554/2004: art. 20
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului București, la data de 19.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2011 din 31 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/26.03.2019, prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a identificat elemente în sensul existenței unui conflict de interese întrucât, în calitate de primar al Comunei Brebu, a semnat următoarele dispoziții cu privire la B. (soția acestuia): – Dispoziția nr. 40/15.04.2016 privind modificarea echipei de proiect pentru implementarea proiectului „Înființare Centru local de informare turistică și marchetingul serviciilor legate de turismul rural în comuna Brebu”; – Dispoziția nr. 112/11.08.2016 privind modificarea echipei de proiect pentru implementarea proiectului „Înființare Centru local de informare turistică și marchetingul serviciilor legate de turismul rural în comuna Brebu”, încălcând astfel dispozițiile art. 70, 71 și 76 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004.

Împotriva soluției de respingere a acțiunii formulate reclamantul a declarat recurs, calea de atac promovată fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile anterior menționate, criticile expuse se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, recursul necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, care să poată fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Întrucât argumentația vizează doar greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor legale incidente, cererea de recurs urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Soluția pronunțată de către judecătorul fondului, de validare a constatărilor inspectorului A.N.I., nu este împărtășită de către instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În prezenta cauză, constatarea conflictului de interese s-a întemeiat pe dispozițiile: – art. 70 din Legea nr. 161/2003 – „Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”, – art. 71 – „Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialittea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public”; art. 76 – „Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută”; – art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 – „(1) Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;…”.

Interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că generarea unui conflict de interese este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: persoana verificată să ocupe o funcție publică; în exercitarea funcției publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție; actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale sau afinii până la gradul al doilea inclusiv.

Atât intimata Agenția Națională de Integritate cât și prima instanță au reținut că simpla încălcare a obligației prevăzute de texul art. 76 din Legea nr. 161/2003 conduce la concluzia existenței conflictului de interese, nefiind necesară întrunirea altor condiții cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut o prezumție absolută de nelegalitate a actelor astfel încheiate, sancționându-le cu nulitatea absolută conform alineatului al doilea al aceluiași articol. Înalta Curte apreciază, însă, că interesul personal de natură patrimonială al alesului local trebuie analizat în raport de integralitatea dispozițiilor legale incidente și în vigoare în perioada verificată, dar și de specificul/particularitatea deciziei adoptate.

În cauza de față, se constată că recurentul-reclamant deține funcția de primar al Comunei Brebu, județul Caraș Severin începând cu data de 18.06.2012, iar în această calitate a semnat dispozițiile nr. 40/15.04.2016 și nr. 112/11.08.2016 privind modificarea echipei de proiect pentru implementarea proiectului „Înființare Centru local de informare turistică și marchetingul serviciilor legate de turismul rural în comuna Brebu”.

Soția acestuia, doamna B., a fost încadrată, prin concurs, în aparatul de specialitate al Primarului Comunei Brebu conform dispoziției nr. 59/7.05.2005, iar ulterior, prin dispoziția nr. x/27.06.2011 a fost desemnată să facă parte din echipa de proiect pentru implementarea proiectului „Înființare Centru local de informare turistică și marchetingul serviciilor legate de turismul rural în comuna Brebu”, aceasta deținând aceeași funcție (responsabil departament achiziții) pe întreaga perioadă de implementare a proiectului (2011-2016).

Se observă, totodată, că prin dispozițiile nr. 40/15.04.2016 și nr. 112/11.08.2016 s-a realizat modificarea echipei de proiect, în sensul înlăturării, respectiv cooptării altor persoane din și în proiect. Această modificare a structurii echipei de proiect nu a vizat-o pe doamna B., care făcea parte deja din echipă.

Așadar, cele două dispoziții care au stat la baza concluziei A.N.I. în sensul existenței unui conflict de interese nu au produs niciun fel de efecte juridice asupra situației soției recurentului, numită anterior (în cursul anului 2011) în cadrul echipei de proiect. Aspectele care au rezultat din probatoriul administrat nu conturează și nu justifică reținerea interesului personal al recurentului la momentul emiterii dispozițiilor în anul 2016 și, implicit, constatarea existenței unui conflict de interese în accepțiunea art. 70 din Legea 161/2003, întrucât acest interes trebuie să aibă în vedere o probabilitate puternică, serioasă a obținerii beneficiului, nu o simplă posibilitate abstractă.

Incompatibilitățile și interdicțiile reglementate de legislația în materie instituie o garanție pentru exercitarea funcției publice, în condiții de imparțialitate și transparență, în scopul protejării interesului public. Or, în situația în care recurentul-reclamant nu a avut un interes personal, nu a urmărit și nu a obținut un folos material pentru sine ori pentru soția sa, este greșit a se reține existența conflictului de interese.

În raport de circumstanțele factuale ale cauzei, se apreciază că soluția adoptată de Agenția Națională de Integritate în privința conflictului de interese constatat prin prisma dispozițiilor art. 70, 71 și 76 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 și confirmată de instanța de fond este excesiv de formalistă și contrară scopului Legii nr. 161/2003.

În acest context, neîndeplinirea condiției referitoare la existența interesului personal în semnarea celor două dispoziții este suficientă pentru constatarea nelegalității raportului de evaluare contestat în prezenta cauză, astfel încât nu se mai impune cercetarea celorlalte motive de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată, reluate prin memoriul de recurs.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea formulată de reclamantul A. și va anula raportul de evaluare nr. x/26.03.2019 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Totodată, reținând culpa procesuală a intimatei-pârâte Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte o va obliga pe aceasta să plătească recurentului A. cheltuieli de judecată în cuantum total de 6200 RON, reprezentând onorariu avocat și taxe judiciare de timbru.

Sursa informației: www.scj.ro.