Infracţiuni de acces ilegal la un sistem informatic și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice. Evaluarea termenului de prescripţie a răspunderii penale. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• Constituția României: art. 147 alin. (4)
• Legea nr. 78/2000: art. 12 lit. b)
• NCP: art. 153
• NCP: art. 154
• NCP: art. 3
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 47
• NCPP: art. 155 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)
• NCPP: art. 396 alin. (6)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 8
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 742 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Iași, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-au hotărât următoarele:

Au fost respinse excepțiile invocate de inculpații A. și B., privind nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică încuviințate prin mandatul de siguranță națională nr. x din 24.12.2013 (declasificat) și mandatul de supraveghere tehnică nr. x/29.01.2015 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, nulitatea absolută a proceselor-verbale de consemnarea a activităților constatate prin filaj și proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații A. și B..

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

– 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară de 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) -dreptul de a ocupa funcția de primar și k) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, faptă prevăzută și sancționată de art. 47 C. pen. cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale, faptă comisă în perioada 30.01.2015-15.04.2015);

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 112/RC din 15 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., susținând, în esență, că încetarea procesului penal față de inculpații A. și B., în raport de deciziile instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Ca atare, instanța de recurs în casație va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și la decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, reglementată în art. 155 alin. (1) din C. proc. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, avea următoarea formă:

„cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.

Prin decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională .

Ulterior, prin decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele acestei din urmă decizii, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (…) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72); în consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (paragraful 73); astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (paragraful 74); așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate (paragraful 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de 28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul A., respectiv pentru instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în formă continuată (cinci acte materiale comise în perioada 30 ianuarie 2015-15 aprilie 2015), instigare la acces ilegal la un sistem informatic (comisă în cursul lunii aprilie 2015), instigare la operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice (comisă în cursul lunii aprilie 2015), precum și termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată (patru acte materiale) săvârșită de inculpatul B. în perioada 30.01.2015-16.04.2015, se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Iași, admițând, apelurile formulate de inculpați, a dispus, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților A. pentru instigare la infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 47 raportat la art. 360 alin. (1) și (2) C. pen., instigare la infracțiunea de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. de art. 47 raportat la art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., instigare la infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și B. pentru infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații este sancționată cu închisoarea de la unu la 5 ani; conform art. 360 alin. (1) și (2) C. pen., infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar infracțiunea de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă în varianta normativă prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă în varianta normativă prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.

Referitor la prescripția răspunderii penale, în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Se mai notează că, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (2) C. pen., termenele prevăzute în acest articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, iar în cazul infracțiunii continuate, prev. de 35 C. pen., termenul curge de la data ultimei acțiuni sau inacțiuni.

În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptelor, termenul general de prescripție calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 s-a împlinit la data de 14.04.2020 în cazul inculpatului A. (față de ultimul act material comis în data de 15.04.2015) și la data de 15.04.2020 în cazul inculpatului B. (raportat la ultimul act material comis de acesta în data de 16.04.2015), respectiv în cursul lunii aprilie 2020 pentru săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunilor prev. de art. 47 rap. la art. 360 alin. (1) și (2) C. pen. și de art. 47 rap. la art. 365 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (comise în cursul lunii aprilie 2015), adică anterior pronunțării deciziei nr. 644 din 30 august 2022 de către instanța de apel, atacată cu recurs în casație.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 644 din 30 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimații A. și B..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.