Refuzul autorității judiciare române de executare a mandatului european de arestare când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Manifestarea de voinţă a persoanei solicitate

• Legea nr. 302/2004: art. 142
• Legea nr. 302/2004: art. 162
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. c)

În baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 13.05.2022 de către autoritățile judiciare din Italia – Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 99 alin. (3) coroborat cu art. 141 alin. (6) lit. b) pct. i și art. 166 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, au fost recunoscute pe cale incidentală următoarele hotărâri judecătorești prin care s-a dispus condamnarea numitei A., doar în ce privește pedeapsa privativă de libertate:

1. Hotărârea nr. 957/2010 – Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, prin care a fost condamnată la 4 luni închisoare.

2. Hotărârea nr. 298/2013 – Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013, prin care a fost condamnată la 6 luni închisoare.

3. Hotărârea nr. 55/2014 – Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, prin care a fost condamnată la 6 luni închisoare.

4. Hotărârea nr. 933/2014 – Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, prin care a fost condamnată la 2 luni și 20 de zile închisoare.

5. Hotărârea nr. 3174/2017 – Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secția IV, în reformarea sentinței 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secția I, definitivă la data de 05.06.2017, prin care a fost condamnată la 1 an, 4 luni și 20 de zile închisoare.

6. Hotărârea nr. 5382/2011 – Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secția IV, menținută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curții de Apel Torino, secția II, definitivă la data de 17.11.2020, prin care a fost condamnată la 2 ani închisoare.

7. Decizia privind executarea pedepsei pentru infracțiuni concurente (enumerate la punctele 1-6) și Ordinul de executare nr. 2180/2020, emise la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 124 din 14 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința penală atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condițiile în care actele dosarului au confirmat cetățenia română a acesteia și faptul că locuiește în România, astfel, că s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește recunoașterea hotărârilor nr. 957/2010 – Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, nr. 298/2013 – Reg. Gen. nr. 229/2013, emisă la 16.05.2013 de Tribunalul din Saluzzo, definitivă la data de 19.09.2013, nr. 55/2014 – Reg. Gen. nr. 4154/2013, emisă la 10.01.2014 de Tribunalul din Salerno, definitivă la data de 09.05.2014, nr. 933/2014 – Reg. Gen. nr. 729/2013, emisă la 27.06.2014 de Tribunalul din Vercelli, definitivă la data de 01.10.2014, hotărârea nr. 3174/2017 – Reg. Gen. nr. 6415/2016 CAP, emisă la 21.04.2017 de Curtea de Apel Torino, secția IV, în reformarea sentinței 4502/2016 din data de 22.09.2016 a Tribunalului din Torino, secția I, definitivă la data de 05.06.2017, nr. 5382/2011 – Reg. Gen. nr. 3906/2011 DIB, emisă la 05.12.2011 de Tribunalul din Torino, secția IV, menținută prin hotărârea 5099/2019 din data de 09.07.2019 a Curții de Apel Torino, secția II, definitivă la data de 17.11.2020 și decizia privind executarea pedepsei pentru infracțiuni concurente (enumerate la punctele 1-6) și Ordinul de executare nr. 2180/2020, emise la 23.02.2022 de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Torino, prin care s-a stabilit pedeapsa finală de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Verificând condițiile prevăzute de art. 142, art. 162 și următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestației.

În ceea ce privește motivul contestației invocat de către contestatoare, în sensul că a intervenit prescripția executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin hotărârea nr. 957/2010 – Reg. Gen. nr. 1052/2010, emisă la 28.10.2010 de Tribunalul din Asti, definitivă la data de 22.11.2010, Înalta Curte îl apreciază nefondat, având în vedere că termenul de prescripție a executării pedepsei a fost întrerupt prin săvârșirea din nou de infracțiuni, astfel cum rezultă din cazierul judiciar atașat la dosarul de urmărire penală .

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 7din data de 18 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.