Opoziția – Cale procesuală prin intermediul căreia creditorii pot ataca hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței la cererea debitoarei

17 feb. 2023
Articol UJ Premium
Vizualizari: 1320
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Opoziția este o cale de atac ce poate fi formulată, doar în ipoteza în care titularul cererii de deschidere a procedurii de insolvență este debitorul, iar soluția pronunțată de judecătorul-sindic, în legătură cu cererea acestuia, este una de admitere, care are drept consecință directă deschiderea procedurii debitorului.

Din perspectivă cronologică, opoziția se plasează după/ulterior momentul pronunțării unei hotărâri de deschidere a procedurii de insolvență, al cărei titular este debitorul.

Legitimarea procesuală în formularea opoziției aparține creditorilor debitorului.

Opoziția nu reprezintă o cale de atac caracteristică procesului civil de drept comun, ea fiind întâlnită/cunoscută doar în materia dreptului societar, sens în care facem trimitere la dispozițiile art. 61[1] din Legea nr. 31/1990 privind societățile, modificată și completată, care prevăd, în cuprinsul alin. (1), următoarele: „Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificare a actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat”.

Din analiza acestor dispoziții legale conținute în Legea nr. 31/1990 rezultă că pot formula cerere de opoziție[2] creditorii sociali, precum și orice alte persoane care sunt prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv.

Referitor la natura juridică a opoziției din legea insolvenței, pornind de la dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevăd că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, doar cu apel, în literatura juridică[3] s-a afirmat că: „opoziția formulată de creditor nu constituie o cale de atac în sensul procedurii civile, ci un mijloc de apărare pus la îndemâna creditorilor”.

Tot în legătură cu natura juridică a opoziției din materia insolvenței, facem trimitere și la jurisprudența Curții Constituționale[4] care a analizat instituția opoziției.

Deși decizia este pronunțată în perioada în care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 85/2006, aspectele statuate în cuprinsul acesteia sunt de actualitate și în prezent.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că: „opoziția la deschiderea procedurii introdusă de creditori nu poate fi calificată ca fiind o cale de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii generale sau simplificate prevăzute de lege. Posibilitatea introducerii unei opoziții este doar o parte componentă a întregului mecanism de declanșare a deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006. De altfel, în acest sens, art. 11 alin. (1) lit. a) din lege prevede că una dintre atribuțiile judecătorului-sindic este «darea hotărârii de deschiderea procedurii», iar art. 12 din lege stipulează că «Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs». Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, fiind firesc ca aceeași instanță să se pronunțe asupra întregului proces de deschidere a procedurii, mai mult, părțile interesate având deschisă și calea recursului împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic asupra opozițiilor formulate”.

Reține Curtea Constituțională că, procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi considerată deschisă ori refuzată numai când judecătorul-sindic hotărăște în privința opozițiilor formulate de creditori și că este supusă căii de atac a recursului numai hotărârea prin care judecătorul-sindic se pronunță asupra opozițiilor.

Menționăm că, în cazul în care judecătorul-sindic a dispus, prin încheiere, deschiderea procedurii de insolvență, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie să efectueze notificările prevăzute de art. 100 din Legea nr. 85/2014.

Din momentul primirii notificării creditorii au dreptul să formuleze opoziție, într-un termen expres prevăzut de lege[5], respectiv în 10 zile.

În literatura de specialitate[6] s-a menționat că, natura juridică a termenul de 10 zile în care poate fi depusă opoziția de către creditori este cea a unui termen de decădere, care se calculează pe zile libere întrucât este un termen de procedură. Nerespectarea termenului definit de legiuitor pentru formularea opoziției generează respingerea acestei cereri ca tardiv formulate.

Deși în principal, opoziția creditorilor vizează elementele privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii, în doctrină s-a apreciat, într-o opinie[7], că în lipsa unor dispoziții exprese ale legii, pe calea opoziției „pot fi invocate orice fel de critici împotriva încheierii de instituire a insolvenței”, argumentele expuse în susținere fiind că: „a îngrădi dreptul creditorilor în privința invocării doar a anumitor motive pe calea opoziției înseamnă a adăuga la lege”.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Într-o altă opinie[8], se consideră că în motivarea opoziției, creditorii pot invoca doar aspecte în legătură cu neîndeplinirea sau lipsa condițiilor legale de deschidere a procedurii, la momentul judecării cererii introductive.

Facem precizarea că judecata opoziției formulate împotriva hotărârii pronunțată de judecătorul-sindic prin care s-a dispus deschiderea voluntară a procedurii se va desfășura conform prevederilor referitoare la procedura contencioasă, în doctrină[9] menționându-se că: „de această dată instanța fiind învestită cu soluționarea unor drepturi în condiții de contradictorialitate”.

Procedura de judecată a opoziției impune respectarea principiilor dreptului procesual civil, respectiv asigurarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, în acest sens fiind necesară efectuarea procedurii de citare a părților, care urmează a se realiza prin BPI, întrucât ne plasăm pe ipoteza unei proceduri de insolvență deschisă deja, context în care este operantă regula generală instituită de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Opoziția creditorilor se soluționează într-un termen de 5 zile cu citarea părților, cadrul procesual fiind compus din administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, creditorii care se opun deschiderii procedurii și debitorul.

În cadrul judecării opoziției sarcina probei revine creditorilor reclamanți care trebuie să dovedească că debitorul nu se afla în insolvență la momentul formulării cererii având acest obiect.

În legătură cu tipul de procedă a cărei deschidere a fost dispusă de judecătorul-sindic prin încheierea atacată, unii doctrinari[10] susțin că, prin intermediul opoziției creditorii pot formula critici cu privire la soluția de deschidere a procedurii din perspectiva felului procedurii, în timp ce alții[11] susțin contrariul.

După depunerea opozițiilor, judecătorul-sindic va ține, în termen de 5 zile, o ședință la care vor fi citați practicianul în insolvență, debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluționa deodată, printr-o sentință, toate opozițiile. Termenul de 5 zile în care în care judecătorul-sindic trebuie să țină ședința în care va soluționa toate opozițiile este un termen de recomandare, în doctrină[12] argumentându-se că nu are prevăzută nicio sancțiune.

Deși legea nu prevede în mod expres, în literatura juridică[13] se menționează că, în cazul în care creditorii sunt nemulțumiți de modalitatea de soluționare a opoziției, aceștia au dreptul de a declara calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

În ceea ce privește categoria de creditori cărora legea le recunoaște legitimare procesuală activă de a formula apel împotriva sentinței judecătorului-sindic, suntem de acord cu opinia exprimată în doctrină[14] potrivit cu care, hotărârea va putea fi apelată doar de către creditorii care au înregistrat opoziție împotriva încheierii de deschidere a procedurii.

Astfel, pentru ipoteza creditorului care, urmare a notificării primite, a înțeles să formuleze doar o cerere de înscriere la masa credală, care i-a fost admisă fiind dispusă înscrierea acestuia în tabelul preliminar, apreciem că acest creditor nu are calitate procesuală activă de a declara apel împotriva sentinței judecătorului-sindic de respingere a opoziției. Suntem de acord cu argumentul oferit de doctrinari[15] în acest sens, respectiv cel al „respectării principiului omisso medio în materia exercitării mijloacelor și căilor procesuale”.

Dacă în urma soluționării opoziției, judecătorul-sindic constată că debitorul se află în stare de insolvență, va respinge cererea creditorilor.

Judecătorul-sindic va admite opoziția și va revoca[16] încheierea de deschidere a procedurii în situația în care concluzionează că debitorul nu se află în stare de insolvență vădită sau iminentă.

Menționăm că încheierea pronunțată de judecătorul-sindic prin care se soluționează cererea debitorului de deschidere a procedurii de insolvență nu se bucură de puterea lucrului judecat, conform art. 535 C. pr. civ., din moment ce este pronunțată într-o procedură necontencioasă.


* Extras din C.A. Susanu, Procedura insolvenței. Jurisdicții în insolvență. Deschiderea procedurii de insolvență. Verificări de legalitate vs. Decizii de oportunitate – Considerații teoretice și perspective practice, Ed. Universul Juridic, București, 2023.

[1] Legea nr. 31/1990 privind societățile a fost modificată prin Legea nr. 216/2022, publicată în M. Of. nr. 709 din 14 iulie 2022.

[2] Menționăm că ceea ce se poate ataca prin această acțiune de tip special sunt numai hotărârile de modificare a prevederilor actelor constitutive, hotărâri care, prin efectele lor, produc prejudicii fie creditorilor societății care au anumite creanțe, certe, lichide și exigibile asupra acesteia, fie altor categorii de persoane, care nu sunt creditori sociali și nici asociați ori acționari, dar sunt afectate patrimonial prin aceste măsuri. Opoziția reglementată de art. 61 din Legea nr. 31/1990 este o acțiune în răspundere patrimonială, avându-și fundamentul juridic în hotărârile organelor statutare ale societății care produc prejudicii creditorilor sociali sau altor persoane, astfel că reclamantul dintr-o astfel de acțiune trebuie, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, să demonstreze că se încadrează în categoria creditorilor sociali sau în categoria persoanelor prejudiciate ca urmare a adoptării hotărârii împotriva căreia s-a formulat opoziția.

[3] I. Adam, C.N. Savu, Legea procedurii insolvenței. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2006, p. 301.

[4] CCR, dec. nr. 585/2006, în M. Of. nr. 903 din 7 noiembrie 2006.

[5] C.N. Savu, Procedura insolvenței. Concept. Organe și participanți. Deschidere. Efecte, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 303.

[6] C.B. Nász, A.O. Stănescu în R. Bufan, A. Deli-Diaconescu și F. Moțiu, Tratat practic de insolvență, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 284; I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 296; A. Avram, Procedura insolvenței. Deschiderea procedurii, Ed. Hamangiu, București, 2009, p. 185.

[7] St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, , Codul insolvenței comentat, Ed. Universul Juridic, București, 2014, pp. 219-220.

[8] A. Avram, Procedura insolvenței. Deschiderea…, op. cit., p. 188.

[9] A. Dimitriu, Recuperarea creanțelor prin procedura insolvenței. Deschiderea procedurii. Garanțiile. Acțiunea în anulare. Atragerea răspunderii, Ed. C.H. Beck, București, 2015, p. 13.

[10] St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, op. cit., p. 220.

[11] N. Țăndăreanu, Codul insolvenței comentat, vol. I – art. 1-182, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 291.

[12] I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 296.

[13] St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, op. cit., p. 220

[14] C.B. Nász, în R. Bufan, A. Deli-Diaconescu, M. Sărăcuț (coordonatori), Tratat practic de insolvență, vol. I, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 309; St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, op. cit., p. 220; I. Adam, C.N. Savu, op. cit., p. 301.

[15] St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeș, op. cit., p. 220.

[16] Pentru o prezentare amplă asupra consecințelor admiterii opoziției, a se vedea N. Țăndăreanu, Insolvenței…, op. cit., p. 195.

Opoziția – Cale procesuală prin intermediul căreia creditorii pot ataca hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței la cererea debitoarei was last modified: februarie 16th, 2023 by Claudia Antoanela Susanu

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Claudia Antoanela Susanu

Claudia Antoanela Susanu

Este avocat în Baroul Iași; Cadru didactic asociat – Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, titular de curs la Disciplina „Jurisdicții speciale în dreptul comercial”, Ciclul de studii Master (2005- prezent); judecător la Curtea de Apel Iași, secția civilă (2004-2020); judecător la Tribunalul Iași (2000-2004); judecător la Judecătoria Iași (1995-2000); formator al Institutului Național al Magistraturii (2005-prezent); Membru în Rețeaua de Cooperare judiciară în materie civilă și comercială (2006-2020).
A mai scris: