Cerere în vederea constatării faptului că activitatea pe care au desfăşurat-o reclamanții se încadrează în proporţie de 90% în grupa I de muncă

• Legea nr. 554/2004: art. 14
• Legea nr. 554/2004: art. 15
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• NCPC: art. 136 alin. (4)
• NCPC: art. 19

Prin cererea înregistrată la 19 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă sub nr. x/2018, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Municipală Buzău, să se constate că activitatea pe care au desfășurat-o se încadrează în proporție de 90% în grupa I de muncă, după cum urmează: A. între 26 ianuarie 1979 – 1 ianuarie 1991, B. între 3 septembrie 1981 – 1 ianuarie 1991 și C. între 1 septembrie 1983 – 1 octombrie 1997.

În subsidiar, reclamanții au solicitat să se constate încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate în aceleași perioade, urmând ca instanța să decidă de care grupă de muncă trebuie să beneficieze în funcție de probatoriile administrate.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 456 din 19 februarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar conform art. 136 alin. (4) din același Cod, dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Înalta Curte reține că sunt întrunite condițiile existenței conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de două complete ale Curții de Apel Ploiești.

În speță, reclamanții A., B. și C. au învestit instanța cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Municipală Buzău.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, „în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru (…) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (…)”.

Prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor non penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul acestei secții, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal.

În speță, apelul a fost înregistrat la 29 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești și repartizat în mod aleatoriu completului specializat LM 8 A 3 III, constituit în temeiul art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești (denumit în continuare completul inițial învestit).

Hotărârile Colegiului de conducere menționate mai sus au fost contestate de judecătorii Curții de Apel Ploiești, iar prin sentința civilă nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere caracterul executoriu al sentinței civile nr. 554 din 21 august 2019, instituit de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea completului competent să soluționeze apelul se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării.

Dacă anularea unui act administrativ produce efecte ex tunc, suspendarea executării unui asemenea act îi întrerupe vremelnic efectele pentru viitor; atât timp cât actul administrativ nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, el se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Prin urmare, efectele produse de Hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 și nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și cea la care s-a dispus măsura suspendării executării – 21 august 2019.

În speță, apelul a fost repartizat aleatoriu completului inițial învestit la 29 iulie 2019, anterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 7 din 22 august 2019, Președintele secției I Civile a Curții de Apel Ploiești a dispus repartizarea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor Colegiului de conducere a căror executare a fost suspendată.

Împrejurarea că, urmare a suspendării, s-a dispus repartizarea dosarelor vizând litigii de muncă și asigurări sociale înregistrate ulterior altor complete din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu poate constitui însă un argument valid pentru declinarea dosarelor înregistrate, ci dimpotrivă, este expresia faptului că suspendarea executării produce efecte numai pentru viitor.

Consecința suspendării judiciare a executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nu putea consta decât în blocarea repartizării dosarelor înregistrate ulterior către completele înființate în baza respectivelor hotărâri; aceasta nu a afectat însă competența materială procesuală a completului învestit anterior cu soluționarea apelului, care și-a păstrat funcționalitatea, tocmai în vederea soluționării dosarelor cu care a fost deja învestit.

Declinându-și competența, completul inițial învestit dă măsurii suspendării valențe specifice nulității, căci numai anularea unui act conduce la desființarea retroactivă a acestuia.

Așa fiind, completul căruia i-a fost inițial repartizat apelul a fost legal învestit, acestuia revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii și al continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.