Adunarea creditorilor. Delimitări teoretice și aspecte practice

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

 7. Anularea hotărârilor adunării creditorilor

Hotărârile adunării creditorilor pot fi anulate de judecătorul‑sindic doar pentru motive de nelegalitate, sediul materiei fiind reprezentat de dispozițiile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014.

Competența soluționării cererii de anulare a hotărârilor adunării creditorilor revine judecătorului‑sindic, aceasta fiind chiar una dintre atribuțiile specifice ale acestuia, astfel cum rezultă expres și din dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 85/2014.

Sfera persoanelor care au legitimarea procesuală activă în formularea acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor este prevăzută expres de legiuitor și are în vedere creditorii care au votat împotriva adoptării hotărârii și au cerut să se consemneze împotrivirea lor în procesul‑verbal al ședinței, creditorii care au lipsit motivat de la ședință sau pe cei ale căror voturi nu au fost reținute în procesul‑verbal al ședinței.

Referitor la creditorii care au lipsit de la ședință, aceștia nu pot contesta hotărârea adunării creditorilor pentru ipoteza în care nu au dorit să participe la ședință sau să transmită punctul de vedere cu privire la vot.

Curtea Constituțională^[23] s‑a pronunțat cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006^[24], din perspectiva persoanelor ce au legitimarea procesuală activă în formularea acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor, respingând excepția de neconstitu­ționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că: „acest text de lege prevede posibilitatea jude­cătorului‑sindic de a desființa hotărârea nelegală a adunării creditorilor la cererea creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii respective și au cerut consemnarea acestui fapt în procesul‑verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit justificat de la adunare. Hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanțelor lor. (…) Curtea constată că, din moment ce lipsa unor creditori de la ședința adunării generale a creditorilor nu a fost motivată, aceștia nu pot invoca încălcarea accesului liber la justiție de către dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, dispoziții care nu le permit atacarea hotărârilor adunării generale de la care au lipsit, deoarece drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună‑credință”.

În legătură cu situația creditorilor care au lipsit nemotivat de la ședință, într‑o decizie de speță^[25], s‑a constatat că în mod corect judecătorul‑sindic a evidențiat astfel: „în prezenta cauză, creditorul contestator, nu a fost prezent la ședință, fără a justifica în vreun fel motivul absenței deși a fost convocat, potrivit listei nr. xx din 26.09.2018 depuse de lichidatorul judiciar, circumstanțe în care acesta nu se numără printre persoanele abilitate de legiuitor să promoveze o astfel de contestație”.

Curtea Constituțională^[26] a mai fost învestită, sub imperiul vechii reglementări, dar care este de actualitate și la acest moment, pentru identitatea rațiunilor avute în vedere, cu examinarea constituționalității art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 21 din Constituție, sens în care a reținut că: „aceste prevederi stabilesc dreptul creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii adunării creditorilor și au cerut consemnarea acestui fapt în procesul‑verbal al adunării, precum și al creditorilor care au lipsit justificat de la adunare de a solicita judecătorului‑sindic desființarea hotărârii pe care aceștia o consideră nelegal adoptată. Or, în condițiile în care hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanțelor lor, numai aceștia justifică un interes și, implicit, calitate procesuală activă, în declanșarea controlului de legalitate a respectivelor hotărâri, efectuat de judecătorul‑sindic. În aceste condiții, dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu creează o poziție privilegiată creditorilor în detrimentul administratorului spe­cial, repre­zentant al debitorului, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime”.

Menționăm că, spre deosebire de regle­men­tarea anterioară, textul normativ actual, respectiv art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, extinde sfera subiecților care au legitimare procesuală activă pentru formularea cererilor de anulare a hotărârilor adunării creditorilor, incluzând în această sferă atât creditorii ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul‑verbal întocmit, cât și pe practicianul în insolvență, acesta din urmă putând ataca hotărârea pentru motive de nele­galitate, cu excepția hotărârii prin care a fost desemnat.

Potrivit prevederilor alin. (7) al art. 48 din Legea nr. 85/2014, hotărârile adunării creditorilor pot fi anulate doar pentru motive de nelegalitate, oportunitatea acesteia neintrând în atribuțiile judecătorului‑sindic.

Din perspectiva elementelor de nelegalitate ce pot fi cenzurate de judecătorul‑sindic, practica judiciară^[27] a decis, în mod constant, că: „controlul de legalitate a hotărârii adunării creditorilor vizează condițiile în care voința creditorilor a fost exprimată, adică respectarea acelor reguli pe care legea le edictează pentru acest demers, legalitatea însemnând, în acest context: respectarea termenului de publicare a convocării, respectiv cu cel puțin 5 zile înainte de data adunării creditorilor, în Buletinul Procedurilor de Insolvență, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; respectarea cvorumului de prezență, prevăzut la art. 49 alin. (l) din Lege; respectarea cvorumului de vot la adoptarea deciziilor, astfel cum acesta este reglementat la același art. 49 alin. (1) din Lege; discutarea unor probleme care nu se găsesc în ordinea de zi publicată; consemnarea voturilor exprimate de către creditori și a deciziilor adoptate de către aceștia în cuprinsul unul proces‑verbal de ședință, astfel cum este prevăzut la art. 48 alin. (6) din Lege; calculul greșit al valorii totale a creanței ori determinarea eronată a cvorumului de prezență la vot; aspecte care vizează votul unor creditori care nu au îndreptățirea legală să voteze. Doar atunci când se constată că regulile edictate de lege pentru exprimarea unei atare voințe au fost încălcate în cadrul procedurii insolvenței se impune anularea hotărârii adunării creditorilor pentru aspectele avute în vedere”.

Tot jurisprudențial^[28] s‑a decis că în cadrul acțiunii în anulare pot fi invocate doar motive de nelegalitate ale hotărârilor adunării creditorilor determinate de nerespectarea dispozițiilor legale privind convocarea adunării, cvorumul de prezență sau cel de vot, „nefiind permis a contesta aceste hotărâri pentru a repune în discuție modalitatea de derulare a întregii proceduri de insolvență. Pentru toate celelalte nemulțumiri ale creditorilor relativ la măsurile luate de către administratorul/lichidatorul judiciar participanții la procedură au la dispoziție căile legale”.

Problema limitelor în care poate interveni controlul efectuat de judecătorul‑sindic învestit cu soluționarea unei acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor a fost analizată de Curtea de Apel Iași, care a evidențiat că, apelanta‑creditoare a invocat nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor socie­tății debitoarei susținând că doi creditori, care dețineau un procent de 63% din total masa credală, s‑ar fi substituit comitetului creditorilor și au generat cheltuieli pe seama averii debitoarei, angajând o echipă de specialiști, conform de art. 61 din Legea nr. 85/2014, care nu era necesară în cadrul desfă­șurării activității debitoarei, ceea ce contravine interesului colectiv, concursual și egalitar ce definește procedura insolvenței.

Curtea de Apel a notat, în considerentele deciziei pronunțate, că: „potrivit art. 61 din alin. 1 din Legea nr. 85/2014: «În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum avocați, experți contabili, evaluatori sau alți specialiști. Numirea și nivelul remunerațiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi plătite din averea debitoarei sau se vor supune standardelor de cost stabilite de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care se vor remunera din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4)»”. S‑a notat că, „din dispoziția legală citată rezultă că, legiuitorul nu enumeră, cu titlu limitativ «persoanele de spe­cialitate» ce pot fi desemnate într‑o procedură de insolvență, iar prin utilizarea sintagmei «alți specialiști», intenția a fost de a acorda practicianului în insolvență posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, funcție de obiectul de activitate al debitoarei, care ar fi specialiștii necesari și utili. În ceea ce privește criticile vizând împrejurarea că echipa de specialiști prevăzută de art. 61 din Legea nr. 85/2014 nu ar fi necesară în cadrul desfășurării activității debitoarei, că masa credală nu ar beneficia de pe urma acestor specialiști, costurile fiind prea mari, instanța de control evidențiază că acestea constituie exclusiv chestiuni de oportu­nitate, astfel cum în mod judicios a observat și judecătorul sindic”^[29].

Din perspectivă procedurală, cererea în anularea hotărârii adunării creditorilor prevăzută la alin. (7) al art. 48 din Legea nr. 85/2014 va fi depusă la dosarul cauzei, inclusiv în format electronic, în termen de 5 zile de la data publicării în BPI a procesului‑verbal al adunării creditorilor.

Judecătorul‑sindic învestit cu soluționarea unei acțiuni în anularea hotărârii adunării creditorilor va soluționa cererea în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și a creditorilor. Citarea părților și comunicarea actelor către aceștia se fac prin BPI.

8. Concluzii

Adunarea creditorilor are un rol complex în calitate de participant la procedura insolvenței. Cu toate că Legea nr. 85/2014 nu a alocat un text expres care să constituie sediul principal al materiei atunci când discutăm de atribuțiile principale ale adunării creditorilor, astfel cum a procedat în cazul altor organe care aplică procedura, aceste atribuții transpar din cuprinsul reglementării și se circumscriu acestui rol stabilit prin actul normativ.

Prin Legea nr. 85/2014 s‑au adus multiple îmbunătățiri reglementării anterioare, care au pornit de la dificultățile ivite în practica judiciară de sub vechea reglementare, astfel cum au fost evidențiate în prezentul articol.