Seniorii Dreptului – Pasionații (I): Prof. univ. dr. Liviu Pop

11 nov. 2019
2 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 52 voturi, medie: 4,50 din 5 (2 votes, average: 4,50 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 850

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Pasiunea dă adevăratul preț al existenței. Pasiunea scrie destine, face și desface bucăți de viață, bucură, înalță, duce corabia fără busolă, pierdută prin furtună, în cel mai ferit port, atunci când nimeni nu mai crede în scăpare…

Pasiunea e medalia din buzunarul celor ce visează mult, departe de propriile temeri, de îndoieli, de lipsuri.

Conferintele Video Universul Juridic

Pasiunea este a celor ce cunosc dorința de a porni de nicăieri, singuri, fără vreun sprijin, a celor ce nu au așteptări și care parcurg o lume de cuvinte, doar pentru a înțelege mai bine… Nu pentru sine, ci pentru a oferi celorlalți ceea ce ei poate nici nu au primit vreodată.

Mulți și-ar fi dorit ca pasiunea să fie un hap preparat de un spițer în mojarul lui, din: dorință, răbdare ori stăruință, amestecate cu emoție, cu inspirație, cu lumina minții… un medicament pe care oricine să-l poată cumpăra, ca pe orice altă marfă. Un hap miraculos, care, odată înghițit, să îi scoată în față, să le aducă titluri sau onoruri, haine scumpe și arginți, respect și veșnicie.

Dar pasiunea nu e hăzărită tuturor, e un dar pe care îl primesc puțini, poate doar cei uitați de Dumnezeu în munca lor. Răbdarea nu crește pe orice ogor, iar munca nu e ușoară decât pentru cei ce o regăsesc în fiece dimineață cu bucurie. Picură pasiune pe creștetele oamenilor… Când și când. Incontrolabil. Fără a ști ce va urma (ploaia aceasta răzleață e un semn bun… cât mai e… știm că se vor umple rândurile de litere, se vor lumina drumuri, iar unii vor păși pe ele!)

Pasiunea înseamnă bucurie, sacrificiu. Este acea construcție (necesară oricui, mai puțin ție) pe care o dăruiești dintru început semenilor, în care zidești, în fiecare zi, cărămidă cu cărămidă, bucăți din tine, fără a lua seamă că din acest motiv banal într-o zi, fizic, te vei pierde.

Pasiunea este a celor ce se grăbesc să îmbrace devreme haina curajului și a bunătății, nu pentru o clipă, ci pentru veșnicie.

Este a celor ce știu că orice zi e potrivită pentru a mai sădi un vlăstar de cunoaștere pentru cei ce vor păși, cândva, pe drumul lor. Pasiunea este numitorul comun a două povești de viață, pe care omagiem astăzi, ale profesorilor…

Legal Point: Care este cea mai frumoasă perioadă a vieții pentru un senior al dreptului?

Prof. univ. dr. Liviu Pop: Din experiența mea trăită și simțită în cele peste șapte decenii de viață, pot să afirm că perioada cea mai fertilă a unui profesionist pasionat al dreptului este după împlinirea vârstei de 40 de ani. Astfel, pentru a  fi senior al dreptului, este nevoie de timp, de învățătură continuă și susținută, de practică  juridică, bunătate și mult, foarte mult caracter. Afirm și subliniez, un bun jurist trebuie să fie un om de mare caracter. Intelect, cultură juridică și generală, curaj, participare și oricum s-ar numi calitățile unui om al dreptului și al dreptății sunt, fără îndoială, de dorit. Nu trebuie însă uitat că ele pot deveni chiar dăunătoare atunci când lipsește caracterul. Caracterul fără inteligență sau profesionalism  poate mult, în schimb, inteligența fără caracter nu valorează mare lucru sau, așa cum s-a afirmat, ea poate fi  „o povară, nu o binecuvântare”. Învățătura îți dă lumină, dar pentru a te putea înălța, a fost întotdeauna și va fi nevoie de caracter. Or, pentru aceasta, nu este suficientă existența sa funciară, mai trebuie ca omul să aibă o vârstă a maturității și experienței de viață. Numai atunci putem deveni  înțelepți, cumpătați, buni, înțelegători  cu cei slabi și în nevoie, evitând exclusivismul, intoleranța, fanatismul și violența. Într-un cuvânt, perioada cea mai bună a vieții este aceea în care ai învățat să admiți alteritatea în gânduri, în cuvinte, în fapte și, mai ales, în știință. Astfel, numai cu timpul am aflat că și caracterul se învață, prin experiență și continuă cultivare, înfruntând valurile și greutățile vieții, cu răbdare, bunătate și cu multă, foarte multă generozitate.

Legal Point: De ce dreptul civil și nu o altă ramură a dreptului?

Prof. univ. dr. Liviu Pop: Deoarece dreptul civil este cea mai democratică parte a dreptului, având la baza arhitecturii sale  principiul libertății de voință; normele sale sunt, în majoritate, supletive sau, după caz, permisive. Pe cale de consecință, persoanele au libertatea de a-și stabili și guverna conduitele prin acorduri de voință. Și mai mult, dreptul civil este unul firesc și necesar. Așa se face că ne însoțește cu grijă și atenție de la naștere, mai exact din momentul în care suntem concepuți și până la moarte și chiar dincolo de moarte. De aceea, se spune că raporturile de drept civil sunt raporturi cotidiene. Astfel, zilnic încheiem o multitudine de contracte, fără de care nu ne-am putea satisface trebuințele și realiza interesele, care își au etiologia în firea noastră naturală și în dorințele și exigențele vieții sociale într-o dinamică tot mai accelerată. De aici vastitatea și complexitatea dreptului civil, care   este într-o continuă dinamică, în pas cu viața. Pentru a-l descoperi, a-l învăța și sluji cu devotament, pricepere și dăruire, trebuie să cunoaștem bine societatea umană, să-i decelăm nevoile reale, aspirațiile și dorințele de progres, întocmind legi bune, drepte și perene. De asemenea, mai este necesar să avem în vedere că dreptul civil este dreptul comun în spațiul dreptului privat; dreptul familie, dreptul muncii, dreptul afacerilor etc. Sunt copiii legitimi ai dreptului civil. Aceste diviziuni ale dreptului privat s-au născut, după o gestație mai mult sau mai puțin îndelungată, din dreptul civil ,care prin principiile sale generoase, experiența de milenii și înțelepciunea sa, poate fi chemat oricând și oriunde în ajutor, atunci când este necesar. Astfel, metaforic spus, dreptul civil este „mama” întregului drept privat și, în același timp, „cheia de boltă” a întregului edificiu al dreptului, care se ridică mereu mai sus, la fel ca o maiestoasă catedrală înălțată în serviciul tuturor oamenilor.

Legal Point: Cum apreciați evoluția post revoluționară a învățământului juridic românesc și ce perspective are dreptul privat în România în viitorii ani?

Prof. univ. dr. Liviu Pop: Formularea dumneavoastră conține în realitate două întrebări. În primul rând, starea postrevoluționară a învățământului juridic a fost și continuă să fie sinuoasă, complexă și difuză. S-au înființat și continuă să funcționeze, spre regretul meu, foarte multe, prea multe facultăți de profil, unele în spațiul învățământului de stat, iar altele în sectorul privat. Rezultatul a fost și este dezastruos. Astfel, a crescut cu mult peste trebuințele societății numărul studenților și absolvenților învățământului juridic. Consecința inevitabilă a acestui fenomen s-a obiectivat în slaba pregătire a majorității licențiaților în drept. La aceasta a contribuit și inflația de cadre didactice de ocazie, care, în majoritatea lor, nu posedă pregătirea profesională și pedagogică necesare și nici bagajul științific pe care îl reclamă un învățământ juridic performant. Spre regretul meu și cu riscul de a fi acuzat de elitism, sunt obligat de realități ușor de probat să afirm că alături de adevărații profesioniști ai dreptului există și unii așa-ziși „profesori” în sens generic, care fac parte mai degrabă din categoria veleitarilor și chiar a impostorilor, fără realizări științifice semnificative, care să justifice locurile pe care le ocupă în corpul didactic universitar. În pofida celor afirmate, trebuie să fie reținut faptul că există totuși câteva facultăți în care s-au format adevărate școli ale științei dreptului, unde activează juriști de excepție, cu reale calități de oameni de știință, care sunt autori de lucrări de mare valoare în doctrina de specialitate; de aici și contribuția lor la pregătirea exigentă a unor promoții de juriști de indiscutabilă valoare profesională. Așa se explică faptul că doar absolvenții acestor facultăți reușesc la concursurile de intrare în magistratură, avocatură etc. Avem în vedere cu deosebire facultățile de drept din cadrul universităților: Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, București, Timișoara, Sibiu, Iași, Craiova; toate aparțin învățământului de stat, cu tradiție și experiență în domeniul învățământului  superior juridic. Această ultimă constatare ne determină să sperăm într-o rapidă și continuă selecție, însoțită de eliminarea a tot ceea ce este balast și improvizație.

În ce privește perspectivele dreptului privat, în viitorii ani, acestea nu pot fi decât bune. Astfel, în primul rând, dreptul privat are o domenialitate foarte largă și generoasă, cuprinzând tot ceea ce nu aparține dreptului public. De asemenea, dinamica legislativă, doctrinală și jurisprudențială în acest spațiu este accelerată în pas cu trebuințele societății. Nu trebuie uitat că nu demult a intrat în vigoare noul Cod civil, operă legislativă și științifică în cea mai mare parte reușită și mult așteptată de lumea juridică de aproape opt decenii; dispozițiile sale trebuie urmate de analize temeinice și științifice desfășurate de cercetătorii autentici ai dreptului privat. La Codul civil pot fi alăturate și alte  numeroase realizări legislative. Toate reglementările în materie și lucrările științifice în care sunt analizate este necesar să vină în întâmpinarea nevoilor sociale reale, prezente și viitoare. Am folosit intenționat sintagma „nevoile sociale”, pentru a sugera faptul că originea dreptului, izvorul său  material și obiectiv, constă în nevoia socială. Parafrazând o afirmație biblică, s-ar  spune: „La început a fost nevoia și din nevoie s-a născut dreptul”. Și cum nevoile sociale sunt într-o continuă  dinamică, dreptul privat are misiunea de a urma aceeași cale, fără însă ca normele sale să fie doar conjuncturale, dimpotrivă, trebuie să fie clare, ușor de înțeles și aplicat, pe cât posibil stabile și perene, pentru a conferi certitudine și siguranță drepturilor și obligațiilor care se nasc din actele și faptele juridice ale oamenilor.

Legal Point: Ce lasă Liviu Pop discipolilor săi după o carieră de aproximativ 50 de ani?

Prof. univ. dr. Liviu Pop: Cea mai mare dintre realizările mele o consider a fi  reconstrucția, stabilizarea și relansarea  organizatorică și funcțională a Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Astfel, în luna ianuarie 1996, am fost ales  decan al acestei vechi Facultăți de Drept, misiune deosebit de onorantă și, în același timp, foarte dificilă. Onorantă, pentru faptul că nu era o facultate oarecare, ci una care exista de câteva secole; ea se află printre coloanele cele mai solide de susținere a învățământului superior juridic autentic și performant din România. În același timp, era atunci o misiune grea, dificilă, pentru faptul că trebuia reconstruit totul și de pe alte baze. În cursul celor două mandate de decan, această reconstrucție materială și umană, sub toate aspectele sale, a fost finalizată. Astfel, în martie 2004, la sfârșitul celui de-al doilea mandat, am lăsat moștenire colegilor mei o școală juridică reînnoită și modernizată, deschisă spre lume și societate, într-un cuvânt o școală de elită, cunoscută și recunoscută deopotrivă în țară și străinătate, care practică un învățământ de  înaltă calitate și desfășoară o cercetare științifică remarcabilă, materializată în publicarea de lucrări de mare impact în spațiul doctrinei juridice, multe dintre ele premiate de Academia Română sau de alte entități. Las colegilor și discipolilor pasiunea mea didactică. Am încercat să fiu întotdeauna, în cursurile mele, avântat, pasionat, clar și antrenant, pentru a trezi curiozitatea studenților asupra  problemelor puse în discuție și a-i face să fie interesați de studiul dreptului civil.

Și în sfârșit, dar nu în ultimul rând, rămân în patrimoniul școlii juridice clujene și realizările mele științifice, care s-au obiectivat în 24 de volume – multiplicate sau, după caz, apărute în edituri prestigioase – și peste  100 de studii, articole, comentarii etc. publicate în majoritate în reviste de specialitate cu distribuție largă, națională. Lucrările sunt citate în peste 500 de lucrări științifice publicate în țară și în aproximativ 100 de lucrări apărute în străinătate. Vreau să cred că multe dintre aceste lucrări, mai ales cele din ultimii 10-15 ani, au avut și vor avea un impact fertil și incitant în teoria și practica dreptului civil, deoarece cuprind analize, ipoteze și soluții cu valoare de noutăți paradigmatice în știința dreptului civil. Dacă afirmația și speranța mea se vor confirma, aceasta va fi cea mai mare răsplată a vieții mele. Un lucru este sigur: în întreaga mea activitate, cu deosebire în cea științifică, nu am fost nici manierist și nici exclusivist. Dimpotrivă, am fost circumspect, admițând întotdeauna alteritatea, știut fiind  că în cunoaștere totul sau aproape totul are caracter provizoriu. Exclusivismul dă naștere la orgoliu, intoleranță și fanatism în care sunt originate prostia fără margini și stagnarea.

Legal Point: Ce semnifică pentru dumneavoastră primirea în Academia Română?

Prof. univ. dr. Liviu Pop: Este, fără îndoială, cea mai înaltă și onorantă întâmplare din viața mea. Nu este puțin lucru să faci parte din ceea ce se spune a fi „areopagul nemuritorilor”. Și aceasta cu atât mai mult că Academia Română nu are o secție pentru științele juridice. Mi-ar plăcea să cred că acest eveniment extraordinar din viața mea constituie o recunoaștere implicită de către cel mai înalt for științific al țării a realizărilor științifice de excepție obținute de școala juridică clujeană. Deși vârsta îmi spune că mă aflu destul de aproape de veșnicie, voi încerca să onorez această înaltă calitate de membru corespondent al Academiei Române, prin tot ce întreprind și voi realiza în activitatea mea științifică și academică.

Legal Point: Care sunt modelele de profesor pentru dumneavoastră? Cine sunt considerați cei mai importanți autori în dreptul privat și de ce?

Prof. univ. dr. Liviu Pop: La prima parte a  întrebării voi răspunde având în vedere doar foștii mei profesori de la facultatea clujeană. Din capul locului, trebuie să arăt că peste  trei decenii și jumătate am predat disciplina Drept civil la anul II de studii, al cărui titular a fost înaintea mea marele profesor doctor docent Aurelian Ionașcu. Așadar, din acest punct de vedere, am fost și sunt un norocos. Mai mult, am obținut doctoratul în drept civil, după numai cinci ani de la absolvirea facultății, sub conducerea acestui sobru, exigent și imperial profesor, pe care l-am avut ca model de urmat în întreaga mea carieră. De asemenea, cel care m-a îndrumat nemijlocit, fiind oricând gata să dialogheze cu noi, cei mai tineri, despre dreptul civil și despre viață, a fost profesorul Ioan Albu; în mod obișnuit, cu el discutam problemele științifice ale dreptului civil, fiind mult mai abordabil și, în același timp, deosebit de cerebral; stăpânea ca nimeni altul principiile dreptului privat și construcția silogismului juridic și, în același timp, avea o judecată ireproșabilă, oferindu-mi întotdeauna soluții și răspunsuri  argumentate ingenios și cu multă subtilitate. Și în sfârșit, am fost întotdeauna impresionat de calitățile profesorului Tudor Drăganu, membru de onoare al Academiei Române, care se distingea prin modestie, valoare intelectuală, profesională și științifică, profunzime și mult, foarte mult și frumos caracter. Pe lângă acestea, am găsit la el și multă dăruire, toleranță și indiscutabilă probitate; lucrările sale științifice sunt și rămân de referință în spațiul dreptului public.

Încercând să răspund la partea a doua a întrebării, cu toate că este riscant să mă pronunț, apreciez că dintre cei mai importanți autori din dreptul privat român din toate timpurile nu pot lipsi: Dimitrie Alexandresco, Constantin Hamangiu, George Plastara, Camil Negrea, Mihail Eliescu, Traian Ionașcu, Aurelian Ionașcu, Constantin Stătescu, Ioan Albu. În opinia mea, lucrările lor au marcat și îndrumat decisiv evoluția și dinamica dreptului civil român, în contextul și ambianța dreptului privat european. În ceea ce privește autorii din zilele noastre, înfruntând aceleași riscuri, cred că, prin valoarea contribuțiilor  recente, printre cei mai importanți autori, trebuie în mod obligatoriu să îi reținem pe următorii: prof. univ. dr. Marian Nicolae, prof. univ. dr. Valeriu Stoica și prof. univ. dr. Corneliu Bîrsan de la Facultatea de Drept din București; prof. univ. dr. Dan Chirică, conf. univ. dr. Ionuț Fl. Popa și conf. univ. dr. Dan Andrei Popescu de la Facultatea de Drept a Universității din Cluj-Napoca; prof. univ. dr. Lucian Bercea de la Timișoara și prof. univ. dr. Călina Jugastru de la Sibiu. Fără îndoială că la aceste nume pot fi amintite și altele. Evident că orice listă de acest fel este nu numai incompletă, ci și nedreaptă. Sper că Providența mă va învrednici și îmi va oferi răgazul și plăcerea de a mă bucura de progresul continuu și rapid al științei dreptului nostru privat, demers în care mă simt mai departe angajat cu întreaga mea experiență, dăruire și sinceră pasiune. Să avem speranță și încredere în noi și viitor!


Seniorii Dreptului – Pasionații (I): Prof. univ. dr. Liviu Pop was last modified: noiembrie 11th, 2019 by Liviu Pop
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter