Paradigmele s-au schimbat complet în ceea ce înseamnă societatea comercială și ceea ce înseamnă mediul economic și de afaceri

Nicolae Cîrstea: … Cum ai început această profesie și care sunt lucrurile interesante de la începuturile practicării ei?

Cătălin Andrei Dascăl: Într-un mod paradoxal, și începuturile mele se situează în urmă cu ceva bună vreme – am început să practic această profesie în 2001, la acea vreme nu în calitate de practician în insolvență, dar ca jurist la o societate de practicieni în insolvență. Sunt vreo 18 ani, am făcut „majoratul” anul acesta în această profesie. Îmi aduc aminte cu plăcere, evident, de primii pași. Atunci lucram pe Legea nr. 64/1995, era Legea reorganizării și falimentului. Amintirile sunt frumoase. Noi am succedat, cel puțin în București, am trecut prin multe experiențe, mai ales cu sediile instanțelor, o perioadă bună de timp insolvența în București se desfășura în actualul garaj de lângă Tribunalul București, în care toți, practicieni sau angajați la societăți de practicieni în insolvență, încercam să ne facem loc către judecătorul sindic, situat la o masă improvizată drept birou, e greu de spus… E foarte adevărat, lucrurile se manifestau procedural diferit în acest dialog cu judecătorul sindic, foarte activ în procedura de insolvență. Utile erau, așa cum spunea și dl președinte, ulterior acestor demersuri inițiale, seminariile de pregătire. Chiar și atunci, încă din 2002 se organizau seminarii de pregătire. Nu se organizau, la acel moment, prin intermediul Uniunii Practicienilor în Reorganizare și Lichidare – așa era denumirea. Se organizau de diferite instituții, cele la care am participat eu erau organizate în mediul universitar, de către ASE. O amintire și plăcută, și surprinzătoare, a fost că la unul dintre seminarii, chiar se întâmpla la Poiana Brașov, arondismentul Filialei Brașov, organizat de către ASE București, Filiala Brașov, Filiala Sibiu. La momentul respectiv m-am trezit să fiu nominalizat în sală, pe loc, lector. Fără să știu… lector la acel seminar, eram absolut surprins, nu știam ce să spun, dar unul dintre judecătorii sindici de la acel moment – avusesem niște spețe interesante și se discutase într-o prelegere despre spețe similare și am fost invitat. Evident  că a fost o emoție puternică, eram și mult mai tânăr, să stau în fața unor colegi practicieni foarte bine pregătiți, să încerc să expun din – la acel moment – mica mea experiență. Evident, de la Legea nr. 64, așa cum spunea dl președinte, am trecut pe Legea nr. 85/2006, suntem acum pe Legea nr. 85/2014, cu modificările la zi, lucrurile au evoluat. Spuneam și de Ziua Practicianului în Insolvență , la aniversarea celor 20 de ani de la înființarea profesiei, că avem astăzi un cadru legislativ lăudat în ceea ce înseamnă legislația în domeniu în Europa, fiind clasați în loc de frunte în acel studiu făcut de Banca Mondială.

Deci lucrurile merg bine, mai sunt sincope, dar trebuie să avem încredere și eu spun că dialogul instituțional va rezolva multe din sincopele practice generate de anumite lacune sau contradicții în legislație. Trebuie să fim optimiști și sunt convins că lucrurile vor evolua bine.

Nicolae Cîrstea: Cum se prezintă din perspectiva ta, la acest majorat pe care-l împlinești în acest an în profesie evoluția, atât din punct de vedere legislativ, cât și din punct de vedere al evoluției activității de zi cu zi a practicianului în insolvență.

Cătălin Andrei Dascăl: N-avem cum, atunci când discutăm de meritele profesiei, să nu amintim de Arin Stănescu, președintele cu cel mai lung mandat al uniunii – are un merit deosebit. La fel, nu avem cum să nu amintim de profesorul Turcu, magistrat și teoretician. Din păcate, ambele persoane s-au stins din viață, dar pentru profesie sunt convins că toți membrii și toată profesia vor fi recunoscătoare pentru aportul imens adus de către aceste persoane. Evident, când discutăm de persoane, n-avem cum să nu ne gândim că membrii fondatori… până la urmă toți membrii astfel cum au accesat profesia și au devenit membri ai corpului profesional, fiecare dintre aceștia a adus un plus de valoare. Vorbim de la conducerea de acum 20 de ani, până la conducerea de astăzi. Lucrurile au evoluat și evoluează. Astăzi avem în continuare teoreticieni ai dreptului, care scriu și ne sprijină în ceea ce înseamnă profesia. Tocmai de aceea n-avem cum să nu-l amintim și pe profesorul Cărpenaru, care în Comercial, fără dubiu, este unul dintre cei mai mari autori și, la fel, de ani de zile a scris și s-a aplecat și asupra procedurilor de insolvență. Iar astăzi avem profesori care sunt parteneri ai INPPI, profesorul Fuerea, profesorul Secărin – ceea ce arată, pe de o parte, importanța pe care noi, practicienii, o dăm acestor seminarii de pregătire, având lângă noi, în consiliul științific, profesori – și mulțumim și pe această cale – care sunt la noi în această pregătire. Nu avem cum să nu amintim și de prezent, pentru că din trecut învățăm, dar ceea ce facem în prezent ne va defini viitorul.

Mai departe, evident că… legislația arată bine. Și vreau să fac o precizare: Falimentul persoanelor juridice, al societăților comerciale, exista și înainte de Legea nr. 64/1995, pentru că a fost reglementat de Codul comercial. Practic, a fost în aceeași parte de reglementare ca și societățile comerciale. În Codul comercial de la 1829 – codul de inspirație italiană, după codul italian din 1821 – prevedea falimentul persoanelor juridice, pentru că trebuia să existe. Practic, însă, deși era prevăzut, fără o lege de procedură, care a fost pentru prima dată transpusă prin Legea 64/1995, în realitate nu se întâmpla acest demers al falimentului și efectele pe care încetarea din ființă a unei societăți comerciale le producea. Aveam în Legea 31 și maximul care se întâmpla era o dizolvare și o lichidare, dar oarecum nereglementată. De aceea este important să înțelegem, astăzi, că această evoluție de la Legea nr. 64/1995 la Legea nr. 85/2006 și la Legea nr. 85/2014 arată importanța  existenței unei legi de procedură cu privire la insolvența societăților comerciale. Este foarte greu, pentru un proces atât de complex, cum este gestionarea unei societăți ajunse în dificultate, să o tratezi printr-un cod, care este prin esență o normă de reglementare comună. Nu putem să facem astfel de greșeli, pentru că, dacă ne uităm în trecut și vedem că în Codul comercial, deși exista falimentul, nu își găsea aplicabilitate practic, să facem astfel de pași greșiți în viitor. O lege de procedură ajunsă în acest moment, la acest stadiu bine evoluat, lăudat… nu trebuie oprit; el trebuie continuat în aceeași direcție, de îmbunătățire a acestui cadru legislativ printr-o lege de procedură, așa cum este la acest moment Legea 85. Nimic nu este perfect. Lucrurile merg bine astăzi; cu sincope, vom avea probleme în viitor. Cu legea așa cum este; cu legea cum va fi modificată. Suntem datori, continuu, să ne adaptăm. Ce se întâmpla acum 20 de ani este total diferit de ce se întâmplă astăzi. Paradigmele s-au schimbat complet în ceea ce înseamnă societatea comercială și ceea ce înseamnă mediul economic și de afaceri.

Discutam de evoluția calitativă a tuturor participanților – debitori, creditori, judecător sindic, practician în insolvență . Însă această specializare și această calitate, în mod real a cunoscut o dezvoltare mai amplă după criza din 2008. Chiar și atunci, după ce aveam o lege – bună – a procedurii insolvenței, Legea nr. 85/2006… Pentru că, până la urmă, Legea nr. 85/2014 a venit să clarifice aspecte din practică și a adăugat doar în acest sens. Nu putem spune că există o schimbare majoră între Legea nr. 85/2006 și Legea nr. 85/2014. A venit din practică și a corectat lucruri din practică. Iar la nivelul anilor 2008-2010, când deja aveam legea în vigoare de doi ani de zile, tot nu aveam, cel puțin din perspectiva creditorilor sau debitorilor, niște participanți cu o pregătire profesională extrem de ridicată și adaptată cerințelor de la acel moment. Lucrurile s-au adaptat din mers. Atunci au început și debitorii, și creditorii să apeleze la persoane de specialitate. Și mulți alții, fie practicieni, fie avocați, să se specializeze în această materie, tocmai pentru a veni în sprijinul creditorilor și debitorilor. Lucrurile au evoluat, sunt convins că vor evolua, nu știm ce se va întâmpla… Așa cum spunea maestrul Florea, președintele UNBR, în discursul dumnealui de la Ziua Practicianului în Insolvență din 10 mai, de la Palatul Regal, când urasem un viitor mai bun în următorii 20 de ani, că ne urează succes și nouă, și profesiei de avocat, dar realitatea este că nu știm ce se va întâmpla în următorii 20 de ani. S-ar putea să gestionăm lucrurile într-o manieră absolut diferită de ce se întâmplă astăzi.

Lucrurile evoluează. În plan european, discutam, în state încă europene, precum Marea Britanie astăzi, că nu știm ce se va mai întâmpla, 95% din litigiile comerciale cu un grad de dificultate redusă se soluționează online. E un număr foarte mic de dosare. Nici noi nu știm cum vom evolua, lucrurile sunt complicate, dar clar va trebui să ne adaptăm și eu sunt convins că, în această structură, ne vom putea adapta.