Discursul doamnei prof. univ. emerit dr. h. c. Brândușa Ștefănescu în cadrul Conferinței Naționale de Drept Comercial – Stanciu D. Cărpenaru, ediția a II-a

Vă mulțumesc foarte mult! Vă mulțumesc de două ori, pentru că m-ați prezentat și vă mulțumesc că, prin comisia care a convenit asupra personalității căreia i se acordă premiul, și având mandat de a prezenta eu premiul, mi-ați creat iluzia menținerii utilității. E numai o iluzie pentru mine. Vă mulțumesc foarte mult.

Vă rog să-mi îngăduiți să vă spun câteva cuvinte care nu sunt de regulă adaptate sau mă rog, care nu convin neapărat acordării unui premiu. De regulă, când se acordă un premiu, cel onorat este premiatul. De data asta trebuie să acceptați să vă fac o mărturisire. Acordarea acestui premiu, de astă dată, mă onorează, mă onorează în mod special, pentru că am prilejul să vă anunț că acest premiu este acordat, astăzi, pentru un studiu publicat în numărul 2 al Revistei din anul 2021, este vorba de articolul dl-lui Marin Voicu.

Dl Marin Voicu onorează prin prezența în orice revistă, a gândurile sale, a studiile sale. Dl Marin Voicu este el însuși o personalitate cu totul și cu totul deosebită. Eu am avut rețineri, am crezut că acest premiu este prea puțin pentru o astfel de personalitate. Dl Marin Voicu, nu este numai profesor universitar de excepție, doctor și doctor honoris causa. Dl Marin Voicu este creator de școală în domeniul dreptului, dreptul maritim și dreptul mării, oferind suport, în special în studiile publicate în România. Deci, dl Marin Voicu este un demn reprezentant al magistraților. Este fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru că aici a fost ultima manifestare, dar este un judecător de carieră, ceea ce se numește judecător de scaun, membru al CSM-ului, ceea ce a onorat în mod subtil modelează în continuare, în mod deosebit, această profesie de judecători din România. A fost primul judecător al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la Strasbourgh, și în sfârșit, dl Marin Voicu mai are o calitate extraordinară. Revista de Drept maritim, există și apare prin efortul exclusiv, din păcate, al dlui profesor Marin Voicu.

Este o personalitate, o personalitate care nu a exclus niciodată înclinația către cercetare. Tot ce a publicat a publicat a fost un demers de originalitate maximă, făcut cu curaj și totdeauna cu o minuțiozitate deosebită. Este și articolul pe care îl… sau studiul mai bine zis, pe care îl premiem astăzi. Este vorba de articolul, cum v-am spus, publicat în numărul 2 al Revistei din anul 2021 care are în vedere unele considerații asupra stării dreptului comercial român la 10 ani de la abrogarea Codului civil din 84 și abrogarea Codului comercial de la 1887.

Plângem împreună cu dl Voicu faptul că dreptul comercial, astăzi, din România nu mai are un cod și nu mai are o legislație organizată. Codul pe care ni l-a înfățișat dl Marin Voicu are nenumărate valențe. El reprezintă, înainte de toate, o radiografie foarte corectă și aș spune completă a dreptului comercial de la momentul apariției primelor legiuiri comerciale și până în zilele noastre, aș spune eu, chiar până în actualitatea imediată, pentru că nu se oprește numai la anul 2011, când dispare Codul comercial, ci ne ajută să sperăm că va exista măcar o legiuire comercială de o anumită factură în România.

Acest studiu ne amintește că dreptul comercial a apărut prin legiuirile momentului înainte de apariția codului civile. Este vorba de regulamentele organice, este vorba de Codicele de Comerciu care a apărut chiar în… sau, mă rog, se poate aprecia că a apărut chiar în 1840. Dl Marin Voicu reușește în studiul pe care ni l-a înfățișat să prezinte evoluția legislației comerciale până la adoptarea codului comercial de la 1887 și până la promulgarea codului Carol al II-lea care n-a intrat niciodată în vigoare, dar a fost elaborat cu minuțiozitate. Această trecere în revistă a legislației comerciale de la apariție până în zilele noastre și îmi permit să zic până în zilele noastre, subliniez, oferă dlui Marin Voicu prilejul de a înfățișa nu numai evoluția legislației, ci de înfățișa și doctrinarii care au contribuit substanțial la așezarea dreptului comercial în dreptul român. Transpare și acordul cu această opinie a dlui Marin Voicu, opinie care s-a conturat în  lucrările comercialiștilor, dar și a civiliștilor perioadei interbelice, este vorba de autonomia dreptului comercial ca ramură independentă a dreptului privat, neexistând nici o secundă, ignorarea sau contestarea elementelor comune cu instituțiile fundamentale ale dreptului civil, pe care le găsim de altfel nu numai în dreptul comercial, ci și în alte ramuri ale dreptului, iar dacă ne-am apleca asupra doctrinei generale a dreptului, am vedea că ele se găsesc și în dreptul internațional public existând o posibilitate de acomodare cât privesc instituțiile dreptului internațional public și mai ales, teoria tratatelor.

Gavrilescu spunea că fără dreptul civil nu se poate să discutăm despre dreptul internațional public. Așa putem spune și noi că fără dreptul civil nu putem discuta despre dreptul comercial, pentru că instituțiile de bază își au conturarea în legislația civilă, dar asta nu înseamnă că ne putem permite să ignorăm realitatea dreptului comercial, care este mult mai rapid raportat la evoluțiile din viața socio-economică și care este mult mai utilizat mai ales în practica economică și în practica comercială, astăzi, în România.

În studiul respectiv veți găsi nu numai evocarea personalităților respective, ci, mai ales, analiza contribuțiilor științifice, astfel încât fiecare poate găsi un suport în ceea ce eventual va dezvolta ulterior într-un studiu personal. Este de remarcat articolul pe care l-am propus spre premiere în acord cu conducerea revistei. Este de remarcat faptul că sunt prezentați până la zi tot adevărații participanți la fundamentarea teoretică a dreptului comercial în România cu analiza tuturor lucrărilor pertinente ale acestora. Deci, cine dorește să cunoască și nu cunoaște astăzi ce înseamnă dreptul comercial, o poate face aplecându-se asupra acestui studiu. Este de remarcat, în mod special, perspectiva pe care studiul la care mă refer o oferă celor care lucrează în continuare pentru așezarea dreptului comercial în România pe un făgaș normal. Autorul studiului reușește într-o formă foarte elegantă să demonstreze că este nevoie să armonizăm legislația comercială din România cu ceea ce ne oferă dreptul comparat, oprindu-se în prezentarea elementelor de drept comparat asupra realităților la zi, asupra legislațiilor comerciale modificate, a codurilor comerciale modificate, aduse la zi, din Franța, din Spania, din Belgia, din Luxemburg și nu un ultimul rând, chiar din Statele Unite și China.

Este deosebit de utilă această prezentare a legislațiilor respective în conținutul, bineînțeles, esențial, dar la zi. Este o sursă de inspirație pentru așezarea legislației românești a dreptului comercial și, în sfârșit, nu este de ignorat și dl Marian Voicu ne ajută în acest sens, Codul pe cale să fie elaborat la nivelul Uniunii Europene, deci Codul european al dreptului afacerilor, unde există la nivelul Uniunii Europene și Codul european al contractelor, sigur, în proces de adoptare dacă vreți, pentru că nu este definitivat Codul european al dreptului afacerilor, iar codul european al contractelor este de mai multă vreme finalizat, dar procedura de adoptare a unor asemenea coduri la nivelul Uniunii Europene este și mai dificilă decât procedura să zicem aderării la Schengen, tot referitor la dreptul Uniunii Europene.

Să știți că modul în care România se adoptă o legislație este puternic influențat de modul în care se adoptă actele legislative din Uniunea Europeană, nu sub aspectul conținutului la care trebuie să ne realiniem în calitate de stat membru, dar sub aspectul procedurilor foarte dificile și cu o birocrație cu mult mai dezvoltată din România. Cred că noi cam 90 % ne străduim, dar am și reușit să fim la fel de birocrați că cei din Uniunea Europeană, și, din păcate, nu ne așteaptă o perspectivă mai frumoasă.

În sfârșit, trebuie să remarc anexele pe care dl autor al studiului premiat le adaugă acestui studiu, anexe care au o ordonare a legislației comerciale la zi, fie că e vorba de Legi, fie că e vorba de Ordonanțe de orice fel, Ordonanțe ale Guvernului sau Ordonanțe de Urgență care au în substanța lor și reglementări pertinente aplicabile comerțului și aplicabile operațiilor de comerț. În această perspectivă trebuie să vedeți că în această ordine de idei, în această enumerare de legi, sigur sunt evidențiate și acele legi care au devenit desuete care trebuiesc modificate, care trebuiesc adaptate realităților noi și unele dintre ele chiar acomodate actelor legislative comunitare, pentru că, așa cum știți, unele dintre ele sunt obligatorii într-o formă sau alta și pentru orice stat membru și în această calitate și pentru România.

Îmi dați voie să îl felicit pe tânărul premiat, să îi urez succes mult, să am speranța că voi citi eu, speranța se referă la vârsta mea și la posibilitatea pe care starea de sănătate mi-o mai pune la dispoziție. Deci, speranța de a putea citi și alte studii ale dlui profesor la fel de curajoase, la fel de interesante. Sper să am posibilitatea să văd o legiuire a dreptului, a operațiilor de comerț, dreptului comercial în perspectivă din România și sper ca această legiuire să fie acceptată și de cei care cu încăpățânare, cred că dreptul civil nu poate exista decât dacă le impun doctrinarii ca fiind unic, unitar și imposibil de completat. Pentru toți cei care au această opinie, și dumneavoastră îi cunoașteți la fel de bine ca și mine, trebuie să le amintesc și să le sugerez posibilitatea de a include undeva o definiție a profesiilor liberale. Eu nu mai știu dacă avocatul este comercial sau nu. Este, oare? Dar vrei să pun această întrebare? Și aș vrea să am și un răspuns.

Încă o dată îl felicit pe premiat. Felicit conducerea acestei reviste, care a reușit să ajungă la a 2-a conferință organizată. Mă bucur foarte mult că fiecare conferință oferă prilejul de a-l reevoca pe profesorul Cărpenaru, profesor care mie mi-a fost asistent, vă dați seama ce tânără sunt, și care întotdeauna cu foarte multă modestie a reușit să-și impună punctul de vedere într-o problemă sau alta, de astă dată în problema dreptului comercial. Sigur că, nu a reușit să-și impună din punct de vedere la momentul lui 2011, sau, mă rog, premergător, imediat momentului 2011, dar nu ținea de dl Cărpenaru să poate face acest lucru, pentru că noi am învățat să ne conformăm comenzilor care vin celor care la un moment dat ni se par că, sunt mai importante, nu prin știința lor, prin poziția lor. Și am acceptat-o și am trecut la unitatea la unitatea dreptului privat, nu este o problemă. Sigur că și teoria monistă poate fi fundamentată, dar asta nu înseamnă să ignorăm tot ce reprezintă specificul dreptului românesc. Eu vreau să vă spun că în perioada anterioară anului 89 ori de câte ori se punea problema aplicării legii române unui contract de comerț internațional, unde părțile nu aleseseră Legea, Legea care se aplica era Codul comercial, de aceea Codul comercial la noi nu a fost abrogat niciodată, decât în 2011 trebuia să vină și anul ăsta, ca să dăm satisfacție tuturor. Eu am o întrebare adresată celor care nu îmbrățișează ideea necesității unei decizii comerciale armonizate în legiuiri codificate, deci un instrument pus la dispoziția celor care operează cu adevărat cu instituțiile dreptului comercial. Îi întreb pe aceștia dacă legea aplicabilă este legea română, care va fi aceasta? Pentru că și noi avem oameni de drept internațional privat, al cărui sediu este acum în codul civil, întreb încă o dată, care este legea română care se va aplica? A spune toate instrumentele internaționale de factură generală, aceasta este legea teritoriului prestației caracteristice. Încă o dată întreb care este legea aceea?

Vă rog să-mi îngăduiți să felicit încă o dată conducerea acestei reviste și să urez succes Conferinței. Vă mulțumesc foarte, foarte mult.