Administratorul special, un participant în procedura insolvenţei

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

3. Atribuțiile administratorului special

Am arătat că administratorul special este un participant la procedura insolvenței, cu drepturi și obligații în cadrul acesteia.

Subliniem că administratorul special nu este reprezentantul debitorului în insolvență, ci este reprezentantul asociaților/acțio­narilor debitorului. El poate reprezenta debitorul în afara procedurii insolvenței doar atunci când debitorul își păstrează dreptul de administrare și strict sub supravegherea/avizarea operațiunilor de către administratorul judiciar.

Acestui participant i se recunosc trei tipuri de atribuții conferite de lege: cea de reprezentant legal al debitorului, când acesta își păstrează dreptul de administrare a averii; reprezintă în procedură interesele asociaților sau acționarilor debitorului și, respectiv, exercită anumite drepturi ale debitorului – formu­lează contestații, participă la judecarea acțiunilor în anularea actelor frauduloase, primește pentru debitor acte din procedură – raportul final, bilanțul, notificarea de închidere a procedurii.

Unii autori^[19] împart atribuțiile administratorului special în două tipuri, respectiv atribuții de con­ducere și administrare și atribuții procedurale.

Reținem că, indiferent de clasificare, atribuțiile administra­torului special diferă în funcție de stadiul procedurii de insolvență în care se află debitorul.

3.1. Activitatea în perioada de observație

O perioadă importantă din punctul de vedere al posibilității redresării activității debitorului și întoc­mirii unui plan de reorganizare, dar și pentru conser­varea averii debitorului în situația în care acesta va intra în faliment este perioada de observație.

Art. 87 din Legea nr. 85/2014 reglementează modul de exercitare a activității în această perioadă limitată, în prezent, la un an.

Astfel: „(1) În perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunos­cuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judi­ciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reor­ganizare, în sensul art. 67 alin. (1) lit. g), și nu i‑a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debito­rului i s‑a ridicat dreptul de admi­nistrare.

(2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile prevăzute la alin. (1) vor putea fi auto­rizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. În cazul în care o anumită operațiune care excedează activității curente este recomandată de către administratorul judiciar, iar propu­nerea este aprobată de către comitetul creditorilor, aceasta va fi îndeplinită obligatoriu de administratorul special. În cazul în care activitatea este condusă de către administratorul judiciar, operațiunea va fi efectuată de către acesta cu apro­barea comi­te­tului credito­rilor, fără a fi necesară cererea administratorului special”.

Observăm că atribuțiile administratorului spe­cial diferă în funcție de situația concretă a debito­rului, dacă i s‑a ridicat ori nu dreptul de admi­nistrare. Debitorul care a făcut o cerere de reorga­nizare con­form art. 67 alin. (1) lit. g) poate păstra dreptul de administrare. El poate continua acti­vitatea cu­rentă, dar sub supravegherea administratorului judiciar.

Art. 5 pct. 66 cuprinde definiția acestei supra­vegheri: „supra­­vegherea exercitată de administratorul judiciar, în condițiile în care nu s‑a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activității acestuia, avizarea prealabilă atât a măsurilor care implică patrimonial debitorul, cât și a celor menite să conducă la restructurarea/re­or­ganizarea acestuia și urmărirea operațiunilor efectuate în baza avizului prealabil. Avizarea se efectuează având la bază o raportare întocmită de către administratorul special, care menționează și faptul că au fost verificate și că sunt îndeplinite condițiile privind realitatea și oportunitatea operațiunilor juri­dice supuse avizării. Supravegherea operațiunilor de gestio­nare a patrimoniului debitorului se face prin avizul prealabil acordat cel puțin cu privire la următoarele operațiuni:

a) plățile, atât prin contul bancar, cât și prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea fiecărei plăți, fie prin instrucțiuni generale cu privire la efectuarea plăților;

b) încheierea contractelor în perioada de observație și în perioada de reorganizare;

c) operațiunile juridice în litigiile în care este implicat debitorul, avizarea măsurilor propuse privind recuperarea creanțelor;

d) operațiunile care implică diminuarea patrimoniului, precum casări, reevaluări etc.;

e) tranzacțiile propuse de către debitor;

f) situațiile financiare și raportul de activitate atașat acestora;

g) măsurile de restructurare sau modificările contractului colectiv de muncă;

h) mandatele pentru adunările și comitetele creditorilor ale societăților aflate în insolvență la care societatea debitoare deține calitatea de creditor, precum și în adunările generale ale acționarilor la societățile la care debitorul deține participații;

i) înstrăinarea de active imobilizate din patrimoniul societății la care debitorul deține participații sau grevarea de sarcini ale acestora – este necesară, pe lângă avizul administratorului judiciar, și parcurgerea procedurii prevăzute la art. 87 alin. (2) și (3)”.

Această supraveghere se exercită și pe durata desfășurării planului de reorganizare după confir­marea acestuia, bineînțeles, dacă nu s‑a prevăzut prin plan ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

Sunt anumite operațiuni care excedează admi­nistrarea curentă a activității pentru care legea impune urmarea unei proceduri de avizare/aprobare a acestora^[20]. Administratorul special formulează o cerere pentru efectuare de plăți/operațiuni ce exce­dează activitatea curentă adresată administratorului judiciar care exercită supravegherea, iar acesta din urmă o supune aprobării comitetului creditorilor, împreună cu opinia sa. După avizare/aprobare, administratorul special trebuie să o îndeplinească obligatoriu.

După ridicarea dreptului de administrare, acti­vitatea debito­rului, atât în perioada de observație, cât și ulterior, se desfășoară sub conducerea admi­nistratorului judiciar.

Legea instituie și o formă de răspundere a administratorului special pentru încălcarea acestor prevederi; este o dispoziție rezultată din dificultatea responsabilizării acestuia în procedură.

Art. 84 prevede: „(1) În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul‑sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.

(2) Administratorul special desemnat într‑o procedură de insolvență răspunde pentru încălcarea dispozițiilor art. 87, judecătorul‑sindic, la cererea administratorului judiciar, a adunării creditorilor, formulată de președintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de aceasta, sau la cererea creditorului ce deține 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, putând dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către administratorul special, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele sau operațiunile astfel desfășurate.

(3) Debitorul și/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligați/obligat să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora, precum și a datelor de identificare a cocontrac­tanților”.

Reținem că, pe lângă sancțiunea nulității actelor, opera­țiunilor, plăților efectuate fără respectarea cerin­țelor legii, care se regăsea și în reglementarea din 2006, s‑a introdus și o formă de răspundere patri­monială personală pentru administratorul special. Acesta poate fi obligat să suporte prejudiciul produs prin încălcarea limitărilor prevăzute de actul normativ.

Titularul cererii de atragere a răspunderii în această situație este administratorul judiciar, adu­narea creditorilor, prin președintele comitetului cre­di­torilor sau un alt creditor desemnat prin hotărâre de aceasta, precum și creditorul care deține 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

Această formă de răspundere patrimonială a administratorului special în cadrul procedurii insol­venței, deși este tot o răspundere civilă delictuală, nu se confundă cu atragerea răspunderii foștilor admi­nistratori ai debitorului, reglementată de art. 169 din Lege^[21].

Potrivit dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014, judecătorul‑sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juri­dică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supra­veghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, deci care au săvârșit o faptă prevăzută în textul menționat anterior deschiderii procedurii colective și au determinat ajungerea în insolvență.

Răspunderea administratorului special se atrage pentru faptele săvârșite ulterior deschiderii procedurii de insolvență, pentru actele, operațiunile și plățile efectuate pentru debitor, fără să fie autorizate ori avizate.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1066/Ap/10 septembrie 2019 Curtea de Apel Brașov^[22], în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței judecătorului‑sindic prin care s‑a admis doar în parte acțiunea în atragerea răspunderii fostului administrator M.C. în temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014, s‑a stabilit că: „Referitor la plata făcută ulterior deschideri procedurii de insolvență de către M.C., Curtea reține incidența art. 84 din Legea nr. 85/2014. Nu este în obiectul prezentului dosar o astfel de cerere”.

Precizăm că acțiunile în constatarea nulității actelor, operațiunilor și plăților efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii nu sunt supuse prescripției extinctive. Legiuitorul a prevăzut că sunt nule de drept, nulitate absolută. Cererile cu acest obiect sunt de competența judecătorului‑sindic. Deși sunt imprescriptibile din punct de vedere extinctiv, astfel de acțiuni se impune a fi formulate înainte de închiderea procedurii de insolvență.

3.2. Atribuțiile în cadrul procedurii insolvenței

Art. 56 din Legea nr. 85/2014 stabilește atribuțiile admi­nistratorului special în cadrul procedurii insolvenței:

„a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 117‑122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84;

b) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

c) propune un plan de reorganizare;

d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situația în care nu i s‑a ridicat debitorului dreptul de administrare;

e) după intrarea în faliment, participă la in­ventar, semnând actul, primește raportul final și situația financiară de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiu­nilor și aprobarea raportului;

f) primește notificarea închiderii procedurii.

(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administra­torului special va fi redus la a reprezenta intere­sele acționarilor/asociaților/membrilor”.

Aceste atribuții au rămas, în principal, aceleași ca cele reglementate de Legea din 2006. Am precizat că drepturile și obligațiile administra­torului special se circumscriu tipului de procedură, de reorganizare judiciară sau de faliment, iar cele din reorganizare diferă, în funcție de ridicarea ori nu a dreptului de administrare al debitorului.

Administratorul special reprezintă debitorul în acțiunile în anularea actelor frauduloase. Acesta nu are calitate procesuală activă în promovarea unor astfel de acțiuni^[23], dar poate depune întâmpinare, propune probe și exercita calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul‑sindic pentru apărarea drepturilor debitorului.

Indiferent de tipul de procedură colectivă, admi­nistratorul special poate formula contestații în cadrul acesteia; reprezintă debitorul, dar poate fi și parte interesată în susținerea drepturilor asociaților/acțio­narilor societății.

Exercitarea atribuțiilor anterior menționate nu sunt influen­țate de păstrarea ori ridicarea dreptului de administrare.

O problemă ivită în practică a fost cea a timbrării contes­tației ori căii de atac declarate. În soluționarea unor cereri de reexaminare la taxa judiciară de timbru dispusă în dosar, Curtea de Apel Brașov a reținut în mod constant că:

„În cauză, raportat la obiectul cererii, i s‑a pus în vedere petentului, administrator special al debitoarei, să achite o taxă judiciară de timbru, calculată conform prevederilor art. 23 raportat la art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Petentul invocă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru motivat de dispozițiile din Legea insolvenței.

Potrivit prevederilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: «Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol (…) sunt scutite de taxe de timbre».

Curtea constată că cererea supusă reexaminării, care a fost formulată de debitoarea în insolvență prin administrator special, nu este însușită, semnată și ștampilată de administratorul judiciar.

În consecință, scutirea prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu i se aplică”.

Propunerea unui plan de reorganizare, conform art. 132 din Lege, poate fi făcută de debitor cu aprobarea adunării generale a asociaților/acționarilor, dacă acesta și‑a manifestat intenția de reorganizare în condițiile art. 67 alin. (1) lit. g). În această situație, administratorul special propune planul de reorganizare în urma unei hotărâri a AGA și reprezintă debitorul. El nu poate depune un plan de reorganizare a societății fără consultarea asociaților/acționarilor al căror mandatar este în procedură.

Dacă nu s‑a ridicat dreptul de admi­nistrare și s‑a confirmat un plan, admi­nistratorul special administrează activi­tatea debi­to­rului conform planului și sub supravegherea administratorului judiciar.

În situația ajungerii debitorului în faliment, atribuțiile administratorului special sunt reduse: el participă la inventar, primește raportul final, situația financiară și, ulterior, i se comunică notificarea de închidere a procedurii.

În alin. (2) al art. 56 se specifică faptul că, după ridicarea dreptului de administrare, admin­istratorul special reprezintă doar interesele asociaților/acțio­narilor debitorului, el nemai­putând să reprezinte debitorul în relațiile de afaceri.

În cazul administratorului special se poate pune problema și a rezolvării unor aspecte de drept internațional privat, atunci când asociați/acționari ai debitoarei sunt cetățeni sau persoane juridice străine. Aceștia vor avea aceleași drepturi și obligații ca și per­soanele de cetățenie/naționalitate ro­mână în procedura insolvenței des­chisă în România.

În concluzie, administratorul special are un rol complex în calitate de participant la procedura insol­venței. Atribuțiile sale se circumscriu acestui rol stabilit prin actul normativ. Prin Legea nr. 85/2014 s‑a îmbunătățit reglementarea anterioară, dar sunt încă multe aspecte ce comportă interpretări diferite.

Subliniem și necesitatea com­pletării actului normativ cu dispoziții care să prevadă: condițiile desemnării admi­nistra­torului special pe parcursul derulării procedurii, în situația necon­vocării adunării generale a aso­ciaților/acționarilor; confe­rirea legiti­mității convocării adunării ce are ca ordine de zi desemnarea admi­nistra­torului special și asocia­ților/acțio­narilor ori organelor de conducere statutare ale debitorului; circumstan­țierea cerințelor de sancționare a debitorului prin ridicarea dreptului de administrare ori de decădere din drepturi ale asociaților în raport de culpa acestora. De asemenea, de lege ferenda, propunem reglementarea modalității de înlocuire a administratorului special pe parcursul desfășurării procedurii de insolvență.