Încetarea de drept a contractului de muncă, sau a raportului de serviciu, de la data împlinirii condițiilor de pensionare. Situația femeilor salariat. Continuarea raporturilor de muncă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) în forma modificată ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 387/2018^[1] si a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 96/2018 contractul individual de muncă existent încetează de drept „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 60 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani”.

Această situație de încetare are în vedere cazul de încetare de drept a contractului individual de muncă la momentul la care salariatul a atins vârsta standard și stagiul minim de cotizare pentru pensionare. Potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, iar în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, acesta este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Așa cum este redactat textul din Codul muncii, în această situație, contractul individual de muncă încetează de drept la data la care s‑a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare (vârsta standard și stagiul minim de cotizare, de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați).

În forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 96/2018 art. 56 alin. (1) lit. c) C. mun. stabilea că încetarea contractului individual de muncă are loc „la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare”, fără a se face vreo distincție între femeile salariat și bărbații salariat. În schimb, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în funcție de sexul persoanei salariate, contractul individual de muncă înceta la vârsta de 63 de ani pentru femei și, respectiv, 65 de ani pentru bărbați.

Pornind de la o cauză aflată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care a avut ca obiect contestarea unei decizii de încetare a contractului individual de muncă ca urmare a împlinirii vârstei standard de pensionare, s-a considerat că salariatei contestatoare i s-a aplicat un tratament discriminatoriu care a constat în concedierea pe criteriul de sex, la împlinirea vârstei standard de pensionare, diferită de cea a colegilor bărbați, și nu în funcție de performanța muncii sale în comparație cu cea a colegilor săi, angajatorul nedovedind în niciun fel care au fost carențele în pregătirea acesteia în raport cu colegii bărbați, care desfășurau activități identice, în condiții de muncă identice, cu aceeași salarizare și drepturi egale convenite prin contractul de muncă individual sau colectiv.

Analizând această critică, Curtea Constituțională a apreciat că este necesară sublinierea distincției dintre problematica vizând condițiile de pensionare de cea referitoare la încetarea de drept a contractului individual de muncă. S-a reținut relevanța distincției pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene o face între condițiile de pensionare (care permit stabilirea unor vârste diferite între bărbați și femei) și condițiile de încetare a contractului de muncă, care trebuie să fie uniforme pentru bărbați și femei. Astfel, atât prin hotărârea din 26 februarie 1986, pronunțată în cauza M. H. Marshall c. Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority (Teaching), paragrafele 32 și 36, cât și prin hotărârea din 18 noiembrie 2010, pronunțată în cauza Pensionsversicherungsanstalt c. Christine Kleist, paragraful 24, instanța europeană a subliniat că „problema condițiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, pe de o parte, și cea a condițiilor de încetare a raportului de muncă, pe de altă parte, sunt distincte”.

În contextul noilor orientări jurisprudențiale, Curtea Constituțională și-a nuanțat jurisprudența anterioară referitoare la reglementarea care stabilește vârste diferite de pensionare pentru femei în raport cu bărbații și a constatat, și prin raportare la jurisprudența sa recentă^[2], că nu este aplicabilă și cu privire la prevederile de lege care stabilesc condițiile încetării de drept a contractului individual de muncă, aceasta impunând o analiză separată.

Prin urmare, Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual, reținând că „transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. Astfel, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați, la acea dată”, precum și faptul că potrivit art. 14 alin. (1) lit. c) din Directiva 2006/54/CE, „se interzice orice discriminare directă sau indirectă pe criteriul sexului în sectoarele public sau privat, inclusiv organismele publice, în ceea ce privește: (…) c) condițiile de încadrare în muncă și de muncă, inclusiv condițiile de concediere, precum și remunerația, astfel cum este prevăzut la articolul 141 din tratat”.

Așadar, cu privire la teza I a acestor dispoziții prin Decizia nr. 387/2018 Curtea Constituțională a decis că „sunt constituționale în măsura în care sintagma «condiții de vârstă standard» nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani”.

Prin O.U.G. nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative^[3], teza I a art. 56 alin. (1) lit. c) a fost modificată prin acordarea dreptului salariatei de a opta în scris pentru continuarea raporturilor de muncă, în termen de 60 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani.

Ca regulă, dacă nu există o dispoziție legală expresă^[4] ori salariata nu și-a exprimat opțiunea de continuare a activității, contractul individual de muncă încetează de drept la data împlinirii vârstei de pensionare specificată în legislația pensiilor sau în actele normative care cuprind reglementări speciale în acest sens.

Excepțional, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 387/2018, precum și la modificările și completările aduse de O.U.G. nr. 96/2018, dacă salariata, în termen legal, își exprimă în scris opțiunea și disponibilitatea expresă privind continuarea raporturilor de muncă până la vârsta standard prevăzută pentru bărbați, angajatorul trebuie să dea curs acestei solicitări și să amâne emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă până la echivalentul vârstei de pensionare prevăzută pentru bărbați sau până la vârsta indicată în solicitarea scrisă de către femeia salariat. Solicitarea de continuare a activității și după vârsta standard de pensionare prevăzută pentru femei trebuie înregistrată la angajator cu 60 de zile calendaristice anterior acestei date, pasivitatea salariatei, tardivitatea depunerii cererii scrise și/sau lipsa unei opțiuni exprese a acesteia neputând fi imputate angajatorului^[5].

În cazul în care unitatea angajatoare îngrădește sau ignoră dreptul salariatei de a continua activitatea în condițiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi, decizia de încetare de drept a contractului individual de muncă, în fapt o veritabilă decizie de concediere constând în încetarea obligatorie a activității, chiar dacă această încetare a activității implică acordarea unei pensii, este afectată de nulitate absolută^[6], cu consecința reintegrării salariatei și plata despăgubirilor cuvenite.

În acest caz de încetare a contractului individual de muncă, angajatorul trebuie să emită o decizie prin care va constata încetarea de drept a contractului individual de muncă, în termen de 5 zile lucrătoare de la împlinirea vârstei standard de pensionare și a stagiului minim de cotizare^[7]. Decizia emisă de angajator poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă material și teritorial.

În ceea ce privește încetarea raportului de serviciu al funcționarilor publici, art. 98 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 156/2018, stabilește că „raportul de serviciu existent încetează de drept (…) c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare dacă persoana care are competență de numire în funcția publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (3)”, adică dacă funcționarul public nu mai îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la art. 54 lit. a) (nu mai „are cetățenia română și domiciliul în România”), lit. d) (nu mai „are capacitate deplină de exercițiu”) și lit. f) (nu mai „îndeplinește condițiile de studii prevăzute de lege pentru funcția publică”).

Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică.

Funcționarul public, femeie sau bărbat, poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. În acest sens, persoana interesată trebuie să formuleze și să depună o cerere cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, cerere prin care să își manifeste expres voința de a continua activitatea, cu precizarea perioadei pentru care dorește acest lucru.

Și în acest caz ordinul sau decizia de încetare a raportului de serviciu poate fi contestat de persoana care se consideră vătămată la instanța de contencios administrativ, cu respectarea procedurilor prealabile și a termenelor impuse de Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În ambele cazuri, nedepunerea în termenul de 60 de zile/2 luni de către salariată sau de către funcționarul public a cererii de prelungire a activității atrage decăderea din dreptul de a continua activitatea, o eventuală contestație împotriva deciziei angajatorului de încetare de drept a raporturilor de muncă urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.