Dreptul de a muri

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Conturarea unui drept la sinucidere asistată, și nu a unui drept la sinucidere, deoarece nu există nicio interdicție legală în privința sinuciderii (cu excepția legislațiilor unor state), se conturează tot mai pregnant în contextul lumii medicalizate și tehnologizate în care trăim și care permite prelungirea vieții până la vârste la care, altădată, natura nu ne lăsa să evoluăm.

Această prelungire a vieții ridică aspectul dependenței persoanei vârstnice sau a celui imobilizat de un incident prejudiciabil asupra corpului său de alte persoane întru-totul, inclusiv în privința posibilității de a pune capăt voluntar vieții. Un alt aspect al sinuciderii asistate a fost extinderea treptată, în unele țări, dar mai ales la nivelul opiniei publice, a ideii că dreptul la sinucidere asistată nu este legat de persoanele vârstnice sau grav bolnave, ci este, în final, o exprimare a dreptului de a dispune de propriul corp, de propria viață. Chiar o expresie a noțiunii de demnitate umană, de aceea unii adepți ai dreptului la sinucidere asistată îl numesc „dreptul de a muri cu demnitate” sau „dreptul la o moarte demnă”.

Invocarea acestui drept a ajuns până la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului și, într-un suficient număr de spețe, s-au conturat tendințele contradictorii ale judecătorilor europeni, adică, pe de o parte, abordarea prudentă de a nu recunoaște oficial un drept la sinucidere asistată (pentru a nu veni în contradicție cu lipsa de consens asupra subiectului, la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei), iar, pe de altă parte, încurajarea unei autonomii sporite a individului, transpusă în recunoașterea dreptului de a dispune de propriul corp.

Articolul integral este disponibil aici.