Xenotransplantul

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit celei mai vechi definiții oficiale^[1], xenotransplantul este orice procedură care implică transplantul, implantarea sau perfuzarea într-un primitor uman fie de (a) celule vii, țesuturi sau organe dintr-o sursă de animale neumane, fie de (b) fluide ale corpului uman, celule, țesuturi sau organe care au avut contact ex vivo cu celulele animale, țesuturi sau organe vii neumane. Dezvoltarea xenotransplantului este, în parte, determinată de faptul că cererea de organe umane pentru transplantul clinic depășește cu mult oferta.

În măsura în care hibridizarea cu animale sau plante va fi încurajată și va conduce la reușite, principalul său scop este, fără îndoială, furnizarea de material pentru transplant personalizat, adică hibridul va fi realizat cu ajutorul materialului genetic al unui individ anume, care astfel va beneficia de organele, țesuturile sau celulele prelevate de la hibrid, ceea ce va implica sau nu moartea hibridului, în funcție de natura transplantului.

Exemplul clasic al xenotransplantului este utilizarea materialului biologic al porcilor, în special pentru recoltarea de organe compatibile, după ce respectivul animal a fost modificat genetic pentru a fi compatibil. Porcul este apropiat genetic de om și prin inginerie genetică i se modifică matricea genetică, el devenind compatibil cu organismul uman. Un astfel de transplant se numește transplant trangenic. În acest sens mai sunt utilizați cu succes și șoarecii sau alte mamifere similare.

Un exemplu mai puțin cunoscut este cel reușit deocamdată la nivel de experiment relevant de către Universitatea Duke, prin care o frunză a fost utilizată pe post de inimă umană^[2].

În esență, toate aceste experimente sunt împiedicate a se transforma în baze ale unor exploatări comerciale la nivel medical – care fără îndoială s-ar dovedi extrem de profitabile – de către o legislație europeană relativ stufoasă. Prin Recomandarea Comitetului Miniștrilor 1399 (1999) privind xenotransplantul^[3] al Consiliului Europei s-au pus bazele acestei legislații, recomandându-se introducerea rapidă în toate statele membre a unei legislații prohibitive a oricărui xenotransplant clinic, precum și să se aprecieze fezabilitatea elaborării unui al doilea protocol la Convenția Europeană privind Drepturile Omului și Biomedicina cu privire la xenotransplanturi.

De asemenea, s-au recomandat demersuri pentru ca interdicția să fie agreată la nivel mondial, iar Comitetului european al sănătății și Comitetului de bioetică li s-au trasat sarcini să lucreze, în cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății, pentru a elabora o strategie în vederea echilibrării aspectelor de etică, medicale, științifice, legale, sociale și publice în legătură cu xenotransplanturile, înainte ca entitățile științifice sau medicale să înceapă procedurile pe oameni.

Problemele etice și juridice legate de definirea naturii (umană sau nu) a persoanei beneficiare a transplantului ar putea să apară și în acest caz, pe măsură ce vor avansa cercetările cu privire la rolul de transfer informațional (genetic și nu numai) al celulelor din organele, țesuturile sau celulele transplantate. În cazul în care studiile viitoare vor demonstra un transfer informațional de la ființele non-umane care poate influența într-o anumită măsură sau chiar decisiv abilitățile specific umane, o astfel de redefinire chiar se va impune^[4].

O altă problemă etică ar putea fi determinarea măsurii în care sacrificarea unui animal care a fost modificat genetic pentru a fi compatibil cu o gazdă umană constituie doar sacrificarea unui animal – precum cele de fermă – sau constituie uciderea unei forme de viață intermediară între animal și ființa umană.