Provocarea, impediment în admiterea cererii de revocare a donației pentru ingratitudine, întemeiată pe prevederile art. 1023 lit. b) C. civ.

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

După cum se știe, în dreptul penal provocarea reprezintă o circumstanță atenuantă legală cu rol semnificativ în individualizarea pedepsei. Cu toate acestea, vă propunem ca în cele ce urmează să observăm modul în care provocarea poate constitui un impediment în ceea ce privește admiterea cererii în acțiunile civile, mai exact în cazul acțiunii în revocare a donației pentru ingratitudine întemeiată pe art. 1023 lit. b) C. civ.

Provocarea ca circumstanță atenuantă legală

Art. 75 teza I C. pen. stabilește următoarele împrejurări ca circumstanțe atenuante legale:

a) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă (provocarea);

b) depășirea limitelor legitimei apărări;

c) depășirea limitelor stării de necesitate;

d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei.

Teza a II-a a aceluiași art. menționează că nu se pot reține circumstanțe atenuante în cazul comiterii următoarelor infracțiuni: contra persoanei, furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă, infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni contra sănătății publice, infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor decedate, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, a infracțiunilor privind frontiera de stat a României, a infracțiunilor la legislația privind prevenirea și combaterea terorismului, a infracțiunilor de corupție, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infracțiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, privind regimul juridic al substanțelor dopante, a celor privind spălarea banilor, privind activitățile aeronautice civile și care pot pune în pericol siguranța zborurilor și securitatea aeronautică, privind protecția martorilor, privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, a celor privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea și combaterea pornografiei și a celor la regimul adopțiilor.

În ceea ce privește efectele reținerii unei circumstanțe atenuante legale, art. 76 C. pen. stabilește reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească actul de provocare, în doctrină^[1] sunt prezentate ca fiind următoarele:

1. realizarea acestuia prin violență fizică sau psihică, prin atingerea gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;

2. acesta să vizeze făptuitorul sau alte persoane;

3. acesta să nu fie imputabil persoanei care a comis fapta în stare de provocare;

4. capacitatea de a determina făptuitorului o puternică stare de tulburare sau emoție.

De cealaltă parte, și infracțiunea care a fost comisă pe fondul stării de provocare este necesar să îndeplinească următoarele condiții^[2]:

1. să fie comisă față de cel care a comis actul de provocare;

2. săvârșirea acesteia cu intenție directă sau indirectă, respectiv praeterintenție;

3. să fie comisă pe fondul actului de provocare;

4. concomitența cu sau posterioritatea față de actul de provocare.

Revocarea donației pentru ingratitudine

Art. 1023 C. civ. prevede posibilitatea donatorului să solicite revocarea donației atunci când donatarul:

a) a atentat la viața donatorului sau a unei persoane apropiate a acestuia, cât și atunci când, deși știa că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;

b) se face vinovat de fapte penale, de cruzimi sau injurii grave față de donator;

c) refuză în mod nejustificat asigurarea de alimente donatorului aflat în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației.

Este important de menționat că în cazurile prevăzute la lit. a) și b) nu este necesar ca donatarul să fi fost condamnat penal prin hotărâre definitivă pentru faptele săvârșite, însă se impune ca acesta să fi acționat cu intenție.

Pe de altă parte, se poate vorbi de admiterea unei cereri de revocare a donației pentru ingratitudine în contextul prevăzut la lit. c) în situația în care nu există alte persoane care să fie obligate la întreținerea donatorului și donatarul dispune de mijloacele necesare pentru a-i asigura donatorului alimente.

De asemenea, trebuie specificat faptul că revocarea donației pentru ingratitudine nu operează de drept, ci se face la solicitarea donatorului.

În același timp, conform art. 1024 alin. (1) C. civ., dreptul de solicita revocarea donației pentru ingratitudine este supus prescripției în termen de un an din ziua în care donatorul a luat la cunoștință fapta de ingratitudine a donatarului.

Alin. (2) al aceluiași art. menționează că acțiunea în revocare pentru ingratitudine se poate exercita doar împotriva donatarului, exceptând situația în care acesta decedează după introducerea acțiunii, când poate fi continuată și împotriva moștenitorilor acestuia.

Alin. (3) impune un caracter personal acestei acțiuni, neexistând posibilitatea ca acțiunea să fie exercitată de moștenitorii donatorului decât în situația în care acesta a decedat în termenul prevăzut la alin. (1) fără să-l fi iertat pe donator sau atunci când donatorul a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare, caz în care moștenitorii donatorului au la dispoziție un an de la data decesului donatorului, sub sancțiunea prescriptibilității acestui drept.

Alin. (4) stabilește posibilitatea moștenitorilor donatorului de a continua acțiunea pornită de donator.

Provocarea, impediment în admiterea cererii de revocare a donației pentru ingratitudine întemeiată pe prevederile art. 1023 lit. b) C. civ.

În cele ce urmează vă propunem spre analiză sentința civilă nr. 6759 din 13 august 2020^[3] a Judecătoriei Constanța.

În speță, reclamanta, în calitate de donator solicită instanței să dispună revocarea donației făcută nepotului său și soției acestuia în baza art. 1023 lit. a) și b), ce are ca obiect un imobil, repunerea părților în situația anterioară cu consecința ca pârâții să restituie în natură și să lase în deplină proprietate și posesie bunul donat, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În contractul de donație se stipulează dreptul de uzufruct viager al reclamantei asupra întregului imobil cât și faptul că donatarii îi vor asigura toate cele necesare existenței pe tot restul vieții.

În fapt, aceasta motivează că la scurt timp după încheierea contractului de donație, atitudinea donatarului și a soției acestuia față de reclamanta donator și de soțul acesteia s-a schimbat, aceștia exercitând acte de violență fizică atât asupra reclamantei, cât și asupra soțului acesteia, aducându-le injurii grave, insulte și amenințându-i.

În urma violențelor exercitate a fost emis ordin de protecție împotriva pârâtului donatar, eliberându-se, totodată, și un raport de expertiza medico-legală care atestă numeroasele echimoze si excoriații suferite de către soțul reclamantei în urma loviturilor primite de la acesta.

Pârâții, depun întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, invocând faptul că toate acțiunile lor au fost determinate de atitudinea reclamantei și a soțului acesteia care au creat o atmosferă tensionată, astfel încât nici persoanele apropiate nu pot veni în vizită.

În probațiune sunt administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind, totodată, analizate și înregistrările video depuse la dosar.

Din mărturia prietenei reclamantei se reține faptul că, deși aceasta o vizitează de două-trei ori pe lună pe reclamantă, nu s-a întâmplat niciodată ca în timpul vizitelor acesteia la reclamantă pârâții să îi jignească pe donatoare și pe soțul acesteia, să le adreseze injurii sau să exercite acte de violență împotriva lor. Cu toate acestea, martora a menționat faptul că reclamanta obișnuia să țină ușa încuiată de teamă ca pârâtul să nu-i agreseze fizic pe ea sau pe soțul ei și că, potrivit reclamantei, acesta obișnuia să îi insulte și să îi jignească pe ea și pe soțul ei. De asemenea, martora a mai menționat că în luna august a anului 2019 reclamanta a sunat-o speriată, spunându-i că pârâtul l-a bătut pe soțul ei.

În urma analizării înregistrării video depuse la dosar instanța reține următoarele aspecte în ceea ce privește emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului: se poate observa că acesta se îndreaptă spre soțul reclamantei, prinzându-l violent de mână, moment în care reclamanta începe să-l lovească pe pârât. În urma loviturilor primite de la reclamantă, pârâtul devine și mai violent îmbrâncindu-i atât pe reclamantă, cât și pe soțul acesteia, și exercitând acte de violență cu precădere asupra soțului reclamantei.

Totodată, se reține că deși pârâta, încearcă să aplaneze conflictul și să-și îndepărteze soțul, acesta revine și începe din nou să-l îmbrâncească și să-l lovească pe soțul reclamantei. Violențele continuă, moment în care pârâta intervine din nou pentru aplana conflictul.

Un alt aspect luat în considerare de instanță este acela că ordinul de protecție a fost emis pe o perioadă de o lună, doar împotriva pârâtului, la cererea soțului reclamantei.

Instanța motivează că nu poate admite cererea reclamantei în baza art. 1023 lit. a) C. civ., deoarece, deși au existat acte de violență asupra acesteia și unei persoane apropiate ale acesteia, faptele în cauză nu pot fi interpretate ca un mod de a atenta la viața acestora.

În ceea ce privește admiterea cererii în baza art. 1023 lit. b) C. civ., respectiv dispunerea revocării donației ca urmare a faptului că pârâtul donatar i-a insultat și jignit pe reclamanta donatoare și pe soțul acesteia, exercitând chiar acte de violență împotriva lor, instanța consideră că nu se poate dovedi faptul că pârâtul i-a creat donatoarei o stare de teamă, în condițiile în care ea este cel care l-a provocat pe acesta să exercite acte de violență asupra lor, lovindu-l, motiv pentru care respinge cererea acesteia ca neîntemeiată.

 Concluzii

După cum se poate observa, instanța interpretează acțiunea reclamantei donatoare ca pe o provocare față de pârâtul donatar de a exercita acte de violență asupra acesteia și a soțului acesteia.

Important este de reținut că pentru a se admite o acțiune în revocare a donației în baza art. 1023 lit. a) C. civ. este necesar ca acțiunile donatarului să pună în real pericol viața donatorului sau a unei persoane apropiate a acesteia, îmbrâncelile sau lovirile care nu reprezintă un pericol vital, neintrând în această categorie. Se va putea admite acțiunea în baza temeiului legal menționat anterior în contextul tentativei de omor, chiar dacă nu există o hotărâre definitivă de condamnare. Mai mult decât atât, o altă condiție de care depinde admiterea unei astfel de cereri este intenția care trebuie să stea la baza acțiunilor donatarului de a atenta la viața donatorului, respectiv a unei persoane apropiate a acestuia sau de a ascunde faptul că altcineva atentează la viața acestora, în cazul culpei cererea urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de revocare a donației în baza art. 1023 lit. b), trebuie menționat că cererea va fi respinsă în cazul în care faptele penale, cruzimile sau injuriile grave vizează o persoană apropiată a donatorului și nu direct pe acesta.

Atunci când acțiunea în revocare se face în temeiul aceleiași prevederi legale, însă îl vizează direct pe donator, se va analiza gravitatea faptei în funcție de circumstanțele concrete, fără a avea importanță dacă faptele s-au petrecut în spațiul public sau în cel privat.

Astfel, va fi analizat și comportamentul donatorului raportat la donatar, iar în cazul în care se constată că acesta l-a provocat pe donatar să-l insulte sau să exercite acte de violență asupra sa, instanța poate, în funcție de context și de gravitatea faptelor, să respingă ca neîntemeiată cererea acestuia de revocare a donației pentru ingratitudine.

Bibliografie

1. Boroi G., Anghelescu C. A., Nicolae I., Fișe de drept civil, vol. 1 și 2, Ediția a 5-a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, București, 2020.

2. Deak Fr., Mihai L., Popescu R., Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. 3, Ediția a 5-a, actualizată și completată, Editura Universul Juridic, București, 2018.

3. http://www.rolii.ro/hotarari/5f5c2817e49009681a000058.