Admisibilitatea contestației la executare ca urmare a deducerii greșite a perioadei de arest preventiv dintr-o pedeapsă dispusă printr-o hotărâre nedefinitivă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

O controversă care se naște, de multe ori, în practica judecătorească este admisibilitatea unei cereri de contestație la executare în contextul deducerii greșite a perioadei de arest preventiv din pedeapsa dispusă printr-o hotărâre nedefinitivă. Pe de-o parte,  se poate considera că, din moment ce hotărârea prin care a fost dispusă pedeapsa nu este definitivă, cererea de constestație la executare privind nelămuririle legate de executarea pedepsei stabilite, este inadmisibilă. De cealaltă parte, se poate considera că o astfel de cerere este în conformitate cu preverile art. 589 alin. (1) lit. c) NCPP, reprezentând o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută,  fiind, prin urmare, admisibilă.

În vederea clarificării acestui aspect, propunem spre analiză următorul fragment din decizia nr. 223 din data de 16 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justitiție, Secția Penală^[1]:

„(…) contestația la executare este acțiunea îndreptată contra executării pedepsei, iar nu contra hotărârii, aceasta conferindu-i natura juridică de sine stătătoare, neputând fi inclusă în categoria căilor de atac.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind, în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă, sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate).

Așadar, pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greșită a arestării preventive, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat (…)”.

Pornind de la acest fragment, se poate trage concluzia că o cerere de contestație la executare, ca urmare a deducerii greșite a perioadei de arest preventiv dintr-o pedepsă dispusă printr-o hotărâre nedefinitivă, este admisibilă, cu atât mai mult cu cât, la art. 598 alin.(1) lit. c) NCPP, nu se impune, în mod expres, ca nelămuririle cu privire la executarea hotărârii să vizeze o hotărâre definitivă, și, cu atât mai mult cu cât, constestația la executare nu reprezintă o cale de atac împotriva unei hotărâri, scopul acesteia fiind, în contextul menționat anterior, clarificarea și delimitarea corectă a perioadei arestului preventiv ce urmează să fie dedus din pedeapsă.