Decesul debitorului obligației de întreținere: înlocuirea întreținerii prin rentă versus desființarea de plin drept a contractului

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Art. 2261 alin. (1) C. civ. prevede că, în cazul în care „prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între părți, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricărei dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în bani cu o anumită sumă corespunzătoare”. De aici reiese faptul că, spre deosebire de decesul creditorului obligației de întreținere care are drept consecință întotdeauna încetarea contractului de întreținere, decesul debitorului nu constituie întotdeauna o cauză de încetare a acestui contract. Drept urmare, în caz de deces al întreținătorului, moștenitorii acestuia pot fi obligați la plata unei rente față de întreținut, calitatea procesuală activă în cazul unei astfel de cereri fiind atribuită părților interesate, care pot fi atât creditorul, cât și succesorii debitorului. Tot din prevederile articolului sus-menționat putem constata că, pentru înlocuirea întreținerii prin rentă, în caz de deces al debitorului obligației de întreținere, se impune ca între părți să nu fi intervenit nicio înțelegere.

De cealaltă parte, art. 1557 alin. (1) C. civ. menționează că „atunci când imposibilitatea de executare este totală și definitivă și privește o obligație contractuală importantă, contractul este desființat de plin drept și fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit”.

Pornind de la aceste prevederi legale și de la exemple concrete din practica judecătorească privind înlocuirea prestării întreținerii prin rentă și incidența art. 2261 alin.(1) C. civ., respectiv constatarea desființării de plin drept a contractului de întreținere, în caz de deces al debitorului și incidența art. 1557 alin. (1) C. civ., propun analizarea contextelor în care se impune fiecare dintre aceste două moduri de soluționare.

Practică judecătorească privind înlocuirea prestării întreținerii prin rentă în caz de deces al debitorului și incidența art. 2261 alin. (1) C. civ.

Un prim exemplu îl reprezintă decizia nr. 540 din 04 iunie 2019^[1] a Judecătoriei Vânju Mare, Secția Civilă.

În acest caz, reclamantul, în calitate de creditor al obligației de întreținere, se adresează instanței pentru a dispune obligarea pârâților, moștenitorii debitoarei, la plata unei sume determinate de bani, ce reprezintă contravaloarea prestației de întreținere la care s-a obligat aceasta și înlocuirea întreținerii prin rentă în cuantumul unei sume determinate care să fie plătite lunar de către pârâți.

În fapt, reclamantul declară că, în urma decesului debitoarei obligației de întreținere nu a ajuns la nicio înțelegere cu moștenitorii acesteia, iar în drept, invocă art. 2261 C. civ.

În urma probelor administrate, se constată că, în contractul încheiat între reclamant și autoarea pârâților, există o mențiune expresă conform căreia, în caz de deces al acesteia, moștenitorii ei sunt obligați la prestarea întreținerii față de creditor, fiind posibilă înlocuirea întreținerii prin rentă ca urmare a convenției părților sau a dispozițiilor date de instanță.

Tot în urma probelor administrate și a excepțiilor invocate, se dovedește că imposibilitatea executării obligației de întreținere îi este imputabilă reclamantului, acesta refuzând întreținerea oferită de către succesorii debitoarei.

Cererea privind restituirea contravalorii prestației de întreținere la care s-a obligat întreținătoarea este respinsă de instanță, în urma constatării faptului că obligația de plată a sumei solicitate de reclamant nu este menționată în contractul de întreținere încheiat și a faptului că debitoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate.

Totodată, instanța, luând în considerare faptul că pârâții nu sunt de acord cu înlocuirea întreținerii prin rentă, cât și acela că nu se poate reține existența vreunei cauze obiective care să împiedice prestarea întreținerii în natură, reclamantul neavând nicio dovadă care să ateste necesitatea înlocuirii întreținerii prin rentă, ca de altfel și faptul că nu se poate vorbi de o culpă exclusivă a pârâților în acest sens, respinge cererea reclamantului cu privire la înlocuirea întreținerii prin rentă.

Astfel, cererea este respinsă ca urmare a faptului că nu se poate reține o cauză obiectivă care să ducă la imposibilitatea prestării sau primirii în natură a obligației de întreținere.

O altă decizie a instanței demnă de menționat este decizia nr. 343 din 08 februarie 2019^[2] a Judecătoriei Botoșani, Secția Civilă.

În speță, reclamanții, în calitate de creditori ai obligației de întreținere, formulează o cerere în vederea constatării încetării și desființării contractului de întreținere încheiat cu debitorii, părinții pârâților minori, debitorii decedând în urma unui accident de circulație, și, de asemenea, aceștia solicită instanței repunerea părților în situația anterioară.

În fapt, au invocat că, în urma decesului debitorilor au fost nevoiți să se întrețină singuri și că nu doresc ca moștenitorii debitorilor, pârâții minori, să continue prestarea întreținerii lor, cu atât mai mult cu cât contractul de întreținere încheiat între aceștia și debitori are caracter intuitu personae. De asemenea, reclamanții apreciază că decesul debitorilor reprezintă o cauză de imposibilitate a executării obligației de întreținere, neimputabilă acestora, care ar impune desființarea contractului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1557 C. civ.

Deși în întâmpinare pârâții declară că sunt de acord cu acțiunea formulată, invocând, în fapt, că nu au nicio legătură cu reclamanții, instanța respinge cererea reclamanților ca neîntemeiată. Motivarea acestui mod de soluționare se bazează faptul că decesul întreținătorului nu este reglementat de lege drept o cauză de încetare a contractului de întreținere, instanța considerând, în acest caz, că, în situația dată, nu poate constata încetarea sau desființarea contractului, fiind incidente prevederile art. 2261 alin. (1) C. civ.

Cu toate acestea, se poate concluziona că nu s-a putut dispune înlocuirea întreținerii prin rentă în condițiile în care nici una dintre părți nu a solicitat acest lucru.

Practică judecătorească privind desființarea de plin drept a contractului de întreținere și incidența art. 1557 C. civ.

Există și situații în care instanța consideră că decesul debitorului reprezintă o cauză de imposibilitate a executării contractului de întreținere, motiv pentru care, constată desființarea de plin drept a contractului sau dispune desființarea acestuia.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă Decizia nr. 334 din 08 decembrie 2015^[3] a Judecătoriei Moldova-Nouă, Secția Civilă.

În acest caz, reclamantul formulează o cerere în rezoluțiune a contractului de întreținere încheiat între acesta și debitoarea obligației de întreținere care ulterior a decedat, pârâți fiind moștenitorii acesteia, și solicită instanței repunerea părților în situația anterioară.

În fapt, reclamantul invocă faptul că a încheiat un contract de întreținere cu debitoarea cu care a avut o relație de concubinaj. În contractul de întreținere încheiat între cele două părți se stipulează expres că, în cazul debitoarea decedează înaintea creditorului obligației de întreținere, obligația de întreținere se va transmite moștenitorilor acesteia, iar în caz de refuz, creditorul urmează să își redobândească dreptul de proprietate transmis debitoarei, în situația dată succesorii întreținătoarei refuzând, în mod nejustificat, să continue prestarea întreținerii.

Deși pârâții au fost citați cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, aceștia nu s-au prezentat și nici nu au depus întâmpinare, lipsa nejustificată a pârâților de la interogatoriu fiind considerată de către instanță drept o mărturisire deplină a pretențiilor reclamantului.

Instanța, invocând prevederile art. 1557 alin. (1) C. civ., consideră că decesul debitoarei reprezintă un caz fortuit de imposibilitate a executării obligației și că, din moment ce contractul de întreținere este unul intuitu personae, moștenitorii nu sunt părți contractante, neputându-se reține obligația acestora de a continua prestarea întreținerii, chiar dacă în contract s-a stipulat această posibilitate cu scopul ca ei să păstreze dreptul de proprietate dobândit de autoarea lor. Astfel, constată desființarea de plin drept a contractului încheiat, ca urmare a intervenirii imposibilității totale de executare a contractului și dispune radierea dreptului de proprietate dobândit de debitoarea decedată.

Un alt exemplu în care instanța consideră că decesul întreținătorului reprezintă o cauză de imposibilitate fortuită a executării contractului și dispune desființarea contractului îl reprezintă Decizia nr. 1314 din 05 iunie 2019^[4] a Judecătoriei Făgăraș, Secția Civilă.

Astfel, reclamanții, în calitate de creditori ai obligației de întreținere, formulează o cerere în constatare, solicitând instanței să constate imposibilitatea absolută de executare a prestației întreținerii reclamanților cauzată de decesului debitorului obligației de întreținere, nepotul reclamanților, decedat, cât și desființarea de plin drept a contractului de întreținere prin care s-a transmis defunctului dreptul de proprietate asupra imobilului și să dispună repunerea părților în situația anterioară.

Pârâții sunt tatăl și fratele întreținătorului decedat, în calitate de moștenitori ai acestuia.

În fapt, reclamanții arată că, deși în contract există o mențiune conform căreia, în cazul în care întreținătorul decedează înaintea întreținuților obligația de întreținere se va transmite în mod indivizibil moștenitorilor acestuia, cei din urmă nu au preluat sarcina întreținerii, nefiind interesați de continuarea relațiilor contractuale.

În drept au fost invocate prevederile art. 1557, art. 1634, art. 2254 și următoarele din C. civ.

La unul dintre termenele ulterioare, pârâții au depus o cerere prin care au arătat că au cunoștință de acțiunea formulată de reclamanți prin care aceștia au solicitat desființarea contractului de întreținere, precizând, pe această cale, că nu sunt interesați de continuarea raporturilor contractuale prin preluarea sarcinii întreținerii reclamanților de către ei și că sunt de acord cu admiterea acțiunii.

Instanța apreciază că, în cazul de față, nu sunt incidente prevederile art. 2261 alin. (1) C. civ., neputând să înlocuiască, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre părți nu a solicitat acest lucru.

De asemenea, instanța consideră că, în speță, desființarea contractului este provocată de imposibilitatea prestării întreținerii pe întreaga durată a vieții întreținuților, această imposibilitate nefiind imputabilă întreținătorului.

Astfel, luându-se în considerare că succesorii debitorului obligației de întreținere refuză să-și asume obligația de întreținere transmisă pe calea contractului de întreținere încheiat, declarând că nu sunt interesați de continuarea raporturilor contractuale prin preluarea sarcinii întreținerii reclamanților de către ei , cererea reclamanților este admisă, fiind, totodată, constatată imposibilitatea absolută de executare a prestației întreținerii reclamanților creditori cauzată de decesului debitorului.

Concluzii

Analizând modul de soluționare a instanțelor din exemplele sus-menționate, opiniile și motivarea acestora, se pot distinge două situații.

Prima situație care se conturează este cea în care se consideră că, în caz de deces al debitorului obligației de întreținere, devin incidente prevederile art. 2261 alin. (1) C. civ., succesorii debitorului rămân obligați la prestarea în continuare a obligației de întreținere, indiferent dacă ambele părți se împotrivesc acestui fapt, ceea ce echivalează cu un acord cu privire la încetarea contractului.

Cea de-a doua situație este cea în care instanța consideră că decesul debitorului reprezintă o cauză de imposibilitate fortuită, totală și definitivă a executării obligației de întreținere, invocând în drept art. 1557 alin.(1) C. civ., chiar dacă în contractul de întreținere încheiat este stipulat expres faptul că, în caz de deces al debitorului, obligația de întreținere a creditorului va fi preluată de succesorii debitorului.

Consider că, în primul rând că, trebuie să se facă distincția între situația în care debitorul obligației de întreținere care precedă întreținutului are sau nu moștenitori.

În cazul în care debitorul nu are moștenitori, și, prin urmare, nu se poate vorbi de transmiterea obligației de prestare a întreținerii și nici de incidența prevederilor art. 2261 alin. (1) C. civ., intervine, în mod vădit, o imposibilitate fortuită, totală și definitivă de executare a contractului, ceea ce atrage incidența art. 1557 alin. (1) C. civ., soluția ce s-ar impune într-un astfel de caz fiind constatarea desființării de drept a contractului.

Mult mai frecvent întâlnită este situația în care, întreținătorul decedat înaintea întreținutului are moștenitori, însă există anumite neînțelegeri între aceștia și creditorul obligației de întreținere. În prevederile art. 2261 alin. (1) C. civ. care menționează posibilitatea ca, în caz de deces al debitorului de întreținere, întreținerea să fie înlocuită cu renta, nu se menționează expres contextul și natura neînțelegerii între părți menită să atragă această schimbare. De aici se poate trage concluzia că prevederile art. 2261 alin. (1) C. civ. se pot aplica în următoarele cazuri:

− existența unor neînțelegeri cu privire la continuarea prestării întreținerii, fie că întreținutul dorește continuarea prestării întreținerii, dar succesorii debitorului se împotrivesc, fie că întreținutul se împotrivește continuării prestării întreținerii, incluzând aici și situația în care creditorul refuză să primească întreținerea, dar moștenitorii debitorului doresc continuarea prestării întreținerii față de creditor.

Trebuie subliniat, de asemenea, faptul că, din interpretarea prevederilor art. 2261 alin. (1) C. civ putem concluziona că, într-un astfel de context nu este necesar acordul expres al întreținutului cu privire la continuarea prestației de întreținere, înlocuirea întreținerii prin rentă fiind posibilă, după cum am spus, și în situația în care întreținutul nu este de acord cu continuarea prestației de întreținere sau refuză să primească întreținerea, dar succesorii debitorului sunt de acord cu executarea obligației de întreținere pe care și-a angajat-o autorul lor și se adresează instanței în acest sens.

Mai mult decât atât, înlocuirea întreținerii prin rentă nu poate fi dispusă de instanță din oficiu, ci doar la cererea părților interesate, care, în caz de deces al debitorului întreținerii, pot fi atât creditorul obligației întreținerii, cât și succesorii debitorului.

− existența unor neînțelegeri cu privire la modul de continuare a prestării obligației de întreținere, astfel, în timp ce creditorul sau succesorii debitorului doresc continuarea prestării obligației de întreținere în natură, cealaltă parte dorește înlocuirea acesteia prin rentă.

Nu trebuie ignorat nici contextul în care, nici creditorul obligației de întreținere, nici succesorii debitorului nu sunt de acord cu continuarea prestării obligației de întreținere, ceea ce echivalează cu un acord al părților privind încetarea obligației de întreținere, devenind incidente prevederile art. 1321 C. civ. Astfel, în situația în care creditorul obligației de întreținere solicită instanței constatarea încetării contractului, în contextul în care atât el, cât și succesorii debitorului declară că nu sunt de acord cu continuarea prestării obligației de întreținere, se impune dispunerea sau constatarea încetării contractului prin acordul de voință al părților.

Tot o situație^[5] în care decesul debitorului obligației de întreținere duce la încetarea contractului este cea în care, părțile au convenit ca întreținerea să fie prestată pe durata vieții debitorului de întreținere, iar acesta precedă creditorului.