Invocarea nefondată a desistării după admiterea cererii de judecare a cauzei conform procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Art. 374 alin. (4) NCPP prevede că, în cazul în care obiectul acțiunii penale nu este reprezentat de o infracțiune pentru care se aplică pedeapsa detențiunii pe viață, inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, admiterea acestei cereri fiind condiționată de recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa.

În același timp, art. 396 alin. (10) NCPP, stabilește că, în urma judecării cauzei conform procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, în caz de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei , limitele legale ale pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar cele ale amenzii cu o pătrime.

În vederea observării condițiilor concrete ale admiterii cererii de judecare a cauzei conform procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, propunem spre analiză sentință penală nr. 243 din 9 martie 2020^[1] a Judecătoriei Alba Iulia.

În speță, este vorba despre trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de agresiune sexuală, acesta atacând persoana vătămată pe malul unui râu, care, a reușit, după mai multe încercări, să se elibereze din mâinile agresorului său.

În faza urmăririi penale, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei, menționând că prin atacul respectiv a vrut doar să o sperie pe persoana vătămată.

În faza de judecată, inculpatul a afirmat că recunoaște învinuirea, exprimându-și acordul ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. După admiterea cererii inculpatului privind judecarea cauzei conform procedurii simplificare de recunoaștere a vinovăției, odată cu acordarea cuvântului pe fond, se constată că inculpatul nu recunoaște învinuirea așa cum este descrisă în rechizitoriu, invocând desistarea. Ca urmare a acestui fapt, instanța consideră că se impune lămurirea stării de fapt și repune cauza în faza cercetării judecătorești, procedând la administrarea de probe, constând în audierea inculpatului, a persoanei vătămate și a celor doi martori.

Astfel, din probatoriul administrat, nu se poate considera că inculpatul a renunțat de bună voie la activitatea infracțională, respectiv că acesta s-a desistat, în condițiile în care, conform declarațiilor persoanei vătămate, inculpatul a continuat s-o urmărească, chiar și după ce aceasta a reușit să se elibereze, îndreptându-se către șoseaua principală și văzând că prima mașină căreia persoana vătămată i-a făcut semn să oprească nu a oprit, acesta plecând de la fața locului doar atunci când altă mașină a oprit pentru a-i oferi victimei ajutor.

Instanța consideră că în vederea aplicării procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției, se impune să existe o acceptare, o confirmare necondiționată din partea inculpatului a faptelor reținute în sarcina acestuia, implicând atât existența acestora, cât și comiterea lor cu forma de vinovăție impusă de lege, nefiind permisă o recunoaștere parțială, în vederea îndeplinirii condiției instituite de norma procesuală, indiferent dacă aceasta vizează participarea la faptă în altă calitate decât cea reținută în rechizitoriu, săvârșirea acțiunilor cu o altă formă de vinovăție decât cea stabilită de procuror sau comiterea altor acte materiale ori a infracțiunii în alte împrejurări, circumstanțe și modalități. Astfel, se reține că inculpatul nu a recunoscut propriu-zis starea de fapt descrisă în rechizitoriu, fapta reținută în sarcina sa atât din prismă obiectivă, cât și subiectivă, motiv pentru care, instanța nu va pune în aplicare dispozițiile art. 396 alin. (10) NCPP, neprocedând la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu o treime.

În concluzie, se poate vorbi de admiterea cererii de judecare a cauzei conform procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii și de reducerea limitelor pedepsei sau amenzii când inculpatul recunoaște în totalitate faptele de care este învinuit, așa cum acestea sunt descrise în actul de sesizare a instanței, o invocare ulterioară a unei cauze justificative, de neimputabilitate, de nepedepsire sau a unor circumstanțe atenuante impunând repunerea cauzei în faza cercetării judecătorești și administrarea de noi probe și având ca efect respingerea unei astfel de cereri și imposibilitatea reducerii limitelor pedepsei sau amenzii ca urmare a recunoașterii faptei.