Discursul domnului Radu Rizoiu cu ocazia Festivității de decernare a premiilor „Revistei Române de Drept Privat” pentru anul 2022

Valeriu Stoica – Urmează anunțarea nominalizărilor pentru Premiul „Traian Ionașcu” și după aceea o să vedem cine e câștigătorul. Eu am cea mai ușoară misiune, să nominalizez titlurile pentru acest premiu și numele autorilor. E vorba, evident, de lucrări apărute în anul 2022. Prima lucrare este „Teoria generală a bunurilor”, lucrarea scrisă de Cristian Duțescu și publicată la Universul Juridic. A doua lucrare este „Teoria recursului în casație”, lucrare scrisă de Marian Nicolae și publicată la Editura Solomon. Îl rog pe domnul profesor Radu Rizoiu, prodecanul Facultății de Drept, să ne spună cine a câștigat acest premiu.

Radu Rizoiu – Mulțumesc, domnule profesor! Știți că la anunțarea Oscarurilor, în momentul în care trebuie deschis plicul și citit câștigătorul, se mai întârzie puțin anunțul și aș vrea și eu să remarc un lucru înainte de a anunța câștigătorul. Mi se pare foarte interesant că în anul 2023 se acordă pentru lucrări din anul 2022 un premiu, pentru cea mai bună carte a anului 2022 pe teme de drept privat, iar finaliștii acestui premiu participă cu 2 teorii generale. Știu, numai una dintre cărți poartă denumirea „Teoria Generală”, cealaltă e numai „Teoria”, dar vă asigur că și cealaltă e tot o teorie generală. Eu am impresia că de mai multă vreme trăim într-o epocă a instrumentalizării, în care teoria pare să nu mai fie la modă. Nici teoria în sens profan, nici teoria aceea a iluminării, a vederii dumnezeiești. Or, mie acest lucru mi se pare extrem de încurajator. Iată că totuși, în anul 2023, teoria este la modă. Mie asta mi se pare extraordinar, mai ales dacă ne uităm în jur, în viața celor care ne conduc, unde teoria nu mai e demult la modă.

Valeriu Stoica – Te referi la decanul Răzvan Dincă și la…

Radu Rizoiu – Nu, nu. Cei care ne conduc pe noi, ăștia care ne facem, conducem facultatea. Nu de alta…

Valeriu Stoica – Te refere la rector.

Radu Rizoiu – Nu, mai sus. Au fost niște legi date acum, n-am văzut teoria din spatele lor, dar, mă rog. Nu de alta, dar Silviu menționa mai devreme că este vorba aici de viitorul cercetării juridice românești. Așa, viitorul pare undeva „în viitor” și îmi aduc aminte de trecutul meu, în care citeam cărți despre viitor și una din cărțile care mi s-a întipărit purta chiar această denumire, mă rog, era o colecție de povestiri, se chema „Lorzii Instrumentalității” a lui Cordwainer Smith și teoria din spatele cărții respective este că undeva în viitor întreaga omenire va fi condusă de o instrumentalitate a omenirii, the instrumentality of mankind, care era, așa, o adunătură de înțelepți care erau puși acolo să „watch but do not guvern” și mi-e teamă de genul ăsta de viitor și mă bucur că, iată, în prezent nu uităm că teoria este extrem de utilă și că nu trebuie să instrumentalizăm lucrurile.

Dar, pentru că viitorul începe azi, cum spune un slogan destul de cunoscut, premiul pentru cea mai bună carte a anului 2022, pe teme de drept privat, se acordă lucrării „Teoria recursului în casație” a profesorului Marian Nicolae, apărută la Editura Solomon. Acum, în ceea ce privește această carte, în primul rând, teoria recursului în casație – și mă uit din nou la titlul premiului, cea mai bună carte a anului 2022 pe teme de drept privat – eu cred că profesorul Marian Nicolae e foarte încântat pentru că, iată, procedura este cu totul câștigată domeniului dreptului privat și sunt convins că este extrem de încântat de această concluzie. Însă, cu privire la această carte – și n-o să intru pe fond, că sunt convins că autorul ne va spune mult mai multe despre fondul cărții – aș vrea să remarc doar faptul că, apropo despre teorie și teorie generală și ideea că Marian scrie mult prea teoretic… Nu e adevărat. Marian niciodată nu a fost un om care să stea pe margine. El nu se mulțumește să stea și să privească, el se implică trup și suflet în tema pe care o analizează și o cercetează. El se implică în viața cetății, în general. Este, dacă nu un pragmatic, oricum unul dintre cei mai buni prieteni ai practicianului. De fiecare dată când am avut o problemă practică, am găsit măcar un început de dovadă scrisă în cărțile profesorului Marian Nicolae. Țin minte că acum ceva vreme, profesorul Valeriu Stoica îl descria pe Marian, și-l imagina, așa, ca pe un călugăr medieval care stă într-o mânăstire înconjurat de cărți pe care le buchisește și apoi produce noi…

Valeriu Stoica – Eu cred că spui mai mult decât am spus eu, adică îți imaginezi mai mult decât mine. Eu am spus că are o vocație monastică. Tu mergi mai departe și vezi că și-a împlinit vocația monastică este deja… Tu îl vezi în postura monastică, da.

Radu Rizoiu – Tocmai, că eu l-aș vedea, mai degrabă, ca pe un călugăr de pe aici, mereu în mijlocul oamenilor, mereu în mijlocul cetății, poate ca prim sfătuitor al domnitorului, cam cum se întâmplă pe aici cu astfel de oameni. Eu îl văd pe Marian ca cel care îi sfătuiește pe practicieni și tocmai de aceea nu-i sfătuiește neapărat prin viu grai, dar prin cărțile pe care le scrie, întotdeauna le oferă practicienilor, așadar, teoria lui este și un praxis, este ceva extrem de util practicianului și orice practician, dacă citește atent cărțile, inclusiv această carte, va descoperi multe argumente pe care după aceea să le folosească în propriile lucrări practice, iar dovada cea mai bună pentru această îmbinare a teoriei cu practica mi se pare că este arătată de faptul că acest premiu este acordat împreună cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, poate cea mai pragmatică dintre profesiile juridice și îmi place că de la UNEJ vine acest premiu către profesorul Marian Nicolae, pentru o teorie, pentru o lucrare despre teoria recursului în casație.