Creditul, parte esențială a sistemului economic pe care l-am ales

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună cu dl Radu Rizoiu la o nouă ediție a Conferinței de Drept bancar de la Timișoara. Dle Rizoiu, rămâneți apropiat de acest domeniu.

Radu Rizoiu: Bună ziua. Da, așa se pare.

Nicolae Cîrstea: A evoluat Dreptul bancar de la ultima ediție a Conferinței de Bancar de la Timișoara? Ce evoluții sunt, sau involuții, în această materie?

Radu Rizoiu: Dreptul bancar evoluează tot timpul, ca orice ramură de Drept, de altfel. Eu țin să le spun și studenților mei, și colegilor mei, că în momentul în care și-au ales să facă o carieră în drept s-au angajat să învețe toată viața; pentru că dreptul nu stă niciodată în loc. Dreptul, până la urmă, este un construct uman. Dacă în științele exacte descoperim ceea ce a creat altcineva, aici, pe de o parte descoperim ceea ce au creat alți oameni și, pe de altă parte, suntem chiar noi creatori, chiar noi inventăm lucruri, chiar dacă ulterior descoperim că am reinventat roata.

Nicolae Cîrstea: Dacă în mass-media sau în zona publică există opinii antagonice din punct de vedere bancar și din punct de vedere al opiniei consumatorului cu privire la produsele bancare sau la ceea ce se întâmplă după ce accesezi un credit, respectiv dobânzi prea mari, comisioane ș.a.m.d., observăm la această ediție a Conferinței de Drept bancar că lucrurile se așază pe alt făgaș. Avem și un titlu al conferinței – Alternativ banking –, soluții alternative de rezolvare a acestor litigii. Cuvintele de ordine, așadar, sunt echilibru, conciliere, parteneriat, înțelegere amiabilă?

Radu Rizoiu: Eu cred că așa este. Și, cu riscul de a vă supăra spectatorii care sunt consumatori de media, aș spune că nu trebuie să ne uităm întotdeauna în gura presei, pentru că atunci ar însemna că în țara asta nu se întâmplă decât accidente, violuri și alte nenorociri. Replicat în domeniul bancar, cred că aceeași este situația: Nu întotdeauna consumatorii sunt la cuțite cu băncile. Noi vedem doar acel vârf al aisbergului, care îi arată pe cei nemulțumiți. Evident că au existat excese, și din partea băncilor câteodată, și din partea consumatorilor care au încercat să profite de un val de nemulțumire populară, dar eu cred că acum, la zece ani de la criză, lucrurile s-au mai temperat și instituțiile financiare au înțeles că trebuie să se apropie de clienții lor, pentru că în final, dacă nu fac altceva decât să se certe, de pe poziții antagonice, își vor pierde viitorii clienți, viitoarea masă de lucru și, în plus, evoluțiile tehnologice le fac să înțeleagă că, până la urmă, nu o să rămână la infinit singura sursă de finanțare a acestor potențiali clienți. Prin urmare, eu cred că o concurență sănătoasă nu va face altceva decât să așeze într-o formă echilibrată raporturile și în domeniul Dreptului bancar și, în plus, să nu uităm că, probabil ceea ce are nevoie România acum cel mai mult, pe acest palier, este o bună educație financiară; astfel încât, atunci când bancherul și consumatorul se așază la aceeași masă, să aibă măcar un vocabular comun. Nici bancherul să nu folosească numai acronime pe care nu le înțelege nimeni, nici consumatorul să se ducă acolo și să nu înțeleagă ce vrea el de la bancă. Eu cred că – deja am văzut că există mișcări clare în această direcție a educației financiare – peste câțiva ani lucrurile se vor purta de pe alte poziții, chiar dacă e posibil să existe niște dezvoltări la fel de virulente, dar, de data asta, între persoane informate, care probabil vor pune în discuție monopolul băncilor pe anumite produse sau vor întreba de ce nu au acces la niște produse mai diversificate și mai sofisticate decât simplele credite de consum sau depozite.

Nicolae Cîrstea: Avem, iată, o responsabilitate mai mare, atât din partea sistemului bancar, dar și din partea consumatorului de produse bancare. Practic, este o evoluție pozitivă, ați putea spune, după câțiva ani în care participați la aceste conferințe și după interacțiunea pe care ați avut-o inclusiv la această ediție cu ceilalți specialiști?

Radu Rizoiu: Eu cred că da. De felul meu sunt optimist și, mă rog, uitându-mă în spate 28 de ani, îmi dau seama că lucrurile merg, totuși, în direcția corectă. Mi se pare că, dacă mă uit doar 10 ani în urmă și numai pe domeniul ăsta al industriei bancare, mi se pare că deja tensiunile au început să se mai atenueze. Și, repet, efortul nu este numai dintr-o direcție; ambele părți au înțeles că o poziție antagonică excesivă nu este în folosul niciuneia dintre ele. Lucrurile se aranjează, chiar dacă există în continuare zone, focare de nemulțumire, care câteodată degenerează în niște proiecte de acte normative împinse uneori la extrem și care ulterior duc într-o altă extremă, întrucât interpretarea lor se dovedește a fi anevoioasă și, în loc să rezolve măcar problema pe care au pretins că o rezolvă, generează o multitudine de alte probleme. Eu cred că aici, o comunicare între cele două părți – că până la urmă sunt două părți ale aceluiași contract; ele se află într-o legătură simbiotică – este cea mai bună cale pentru a rezolva aceste tensiuni. Și, de exemplu, CSALB-ul arată că există un dialog chiar și după o ceartă furibundă.

Nicolae Cîrstea: Ne-ați obișnuit cu titluri foarte interesante ale temelor pe care le susțineți în conferințe, nu face excepție nici tema susținută la această ediție a Conferinței de Drept bancar. Așadar: „Câte nuanțe de gri are creditul. Despre tehnici de creditare la limita legii și dincolo de ea”. Ce ați vrut să punctați în această prelegere și care sunt concluziile la care ați ajuns.

Radu Rizoiu: Am vrut să arăt că, până la urmă, creditul este peste tot prin jurul nostru. Creditul nu înseamnă numai împrumutul de la bancă, așa cum de multe ori se limitează discuția. Creditul este o parte esențială a sistemului economic pe care l-am ales. Nu spun că este sistemul perfect, nu spun că este cel mai bun dintre sisteme, dar e sistemul pe care Constituția României din 1991, și chiar după revizuirea din 2003, l-a ales – cel al economiei de piață. Și, mai specific acum, al unei economii de piață bazate pe consum. O astfel de economie nu poate să existe în lipsa creditului. Prin urmare, trebuie să acceptăm că oricât nu ne-ar conveni existența creditului, de el nu putem să scăpăm în actuala configurație, să-i spun așa, constituțională.

Am încercat astăzi să arăt câteva zone în care existența creditului se suprapune fie peste o reglementare deficitară, fie peste o lipsă de reglementare, fie, câteodată, chiar peste o interdicție de reglementare. Și am analizat în final, chiar ca studiu de caz, piața cămătăriei, așa cum rezultă ea din niște hotărâri de condamnare penală a unor persoane care au săvârșit infracțiunea de cămătărie. Din descrierea situațiilor prezentate în acele hotărâri, am observat că există o piață extrem de bine organizată, câteodată poate mai bine decât piața formală, piața bancară a creditului dat de niște persoane fizice specializate, pe de o parte. Pe de altă parte am observat că astfel de credite sunt accesate de persoane care au nevoie cu adevărat de banii respectivi și care teoretic ar putea să se adreseze unei instituții legale, dar din motive, bănuiesc eu, de lipsă a unei informații, a unei educații financiare, nu apelează la astfel de instituții. Și, nu în ultimul rând, am observat că organizarea acestei industrii poate să ofere niște lecții industriei formale, industriei bancare, instituțiilor financiare nebancare, întrucât ea arată cum anumite comunități, în mod spontan, decelează anumite reguli de bun-simț ale practicilor de creditare, pe care și le însușesc, le internalizează și, vorba aceea, n-ați auzit de niciun proces pe clauze abuzive împotriva unui cămătar până acum.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc, dle Rizoiu. Îmi aduc cu plăcere aminte prima noastră interacțiune din anul 2006 și lansarea din aula INM și, trebuie să recunosc, admir cariera pe care ați reușit să o dezvoltați de atunci – teza de doctorat și apoi intrarea în calitate de cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității București. Am auzit numai lucruri bune și constat, de asemenea, în conferințe, că prelegerile dumneavoastră sunt foarte bine punctate, dar și cu o mare audiență în rândul practicienilor.

Radu Rizoiu: Mulțumesc foarte mult pentru gândul bun și, de asemenea, mulțumesc pentru sprijinul pe care editura mi l-a oferit la început de carieră – nu o să uită că prima carte, totuși, a fost publicată la Universul Juridic, ca și celelalte, de asemenea – și pentru sprijinul pe care editura și-l asumă față de tipul acesta de manifestări, care mie mi se pare că reprezintă poate doar o picătură într-un ocean, dar o picătură suficientă pentru a declanșa un mecanism de propagare a ideilor pe o piață a ideilor de care România are atât de multă nevoie.

Nicolae Cîrstea: Trebuie să recunoaștem că, cel puțin în ceea ce privește această conferință, dl decan Bercea face lucrurile de un anumit fel, astfel încât succesul și tot ce se întâmplă aici să fie la cel mai înalt nivel.

Radu Rizoiu: Așa este, dl decan Bercea și-a asumat dezvoltarea acestui domeniu, practic domeniul Dreptului bancar din ultimii mai mult de 10 ani – eu îmi amintesc că prima conferință de Drept bancar de la Timișoara am avut-o în 2007 –, este foarte strâns asociat de numele domnului decan. Și, de asemenea, partea de doctrină adresată Dreptului bancar este strâns legată de scrierile profesorului Lucian Bercea.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc.

Radu Rizoiu: Și eu vă mulțumesc.