Discursul domnului Lucian Bercea cu ocazia Festivității de decernare a premiilor „Revistei Române de Drept Privat” pentru anul 2022

Valeriu Stoica – Mulțumim, doamna profesoară după acest preambul că înțeleg că prima laudatio a fost un preambul. Să rugăm pe domnul profesor Lucian Bercea, decanul în funcție al Facultății de Drept din Timișoara, să rostească a doua laudatio. 

Lucian Bercea – Stimate domnule profesor, laureați, stimați invitați, doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Nu în ultimul rând, desigur, stimate domnule profesor, stimate domnule decan. Și eu îi spun la fel domnului decan Motica, deci n-am cum să mă supăr pentru acest lucru. N-o să continui metafora omului și a găinii, domnule profesor, pentru că nu știu unde voi ajunge, o să păstrez, o să mă păstrez într-un registru serios, pentru că sunt emoționat și pentru că încerc să gestionez aceste emoții apelând la un registru serios.

Există oameni a căror vocație e aceea de a-și pune ideile și acțiunile în slujba unor mereu noi proiecte, în beneficiul unor oameni și al unor instituții. Sunt oamenii despre care spuneam acum mai bine de un deceniu, într-un cuvânt înainte, la un volum in honorem că sunt ceea ce putem numi „oameni care au vocația întemeierii”. E o reală onoare și, în același timp, o plăcută datorie de onoare să pot reafirma acest lucru astăzi în fața dumneavoastră cu privire la profesorul Radu Motica, cu privire la decanul Radu Motica, pentru că l-am cunoscut îndeaproape și pentru că am fost aproape de la început martorul eforturilor susținute și martorul realizărilor domniei sale, al unor realizări produse de o muncă pasionată și susținută, pot să reafirm că profesorul Radu Motica este un om care și-a făcut din multiplele întemeieri în folosul comunității academice un adevărat crez. Plecat din Maramureș, un ținut care dă oamenii caracterizați prin dârzenie…

Valeriu Stoica – Și care descalecă peste tot.

Lucian Bercea – Inclusiv, da, care descalecă peste tot, la modul fericit în acest caz, profesorul Radu Motica aș spune că își ilustrează în mod ideal originea. Absolvent al Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, într-o promoție din care fac parte nume importante, foarte importante ale dreptului românesc, cu care a legat prietenii ajunse proverbiale, doctor în drept al aceleiași facultăți, a ajuns, a descălecat, dacă vreți, în Banat. Timișoara a fost locul în care profesorul Radu Motica a avut inspirație, a avut curaj, a avut generozitate, a avut tenacitate, a fost locul în care profesorul Radu Motica s-a împlinit. A fost, mai întâi, timp de câțiva ani, cadru didactic la Facultatea de Științe Economice a Universității din Timișoara, apoi, după momentul de grație decembrie 1989, pe care l-a trăit din plin și la modul asumat, a avut, dacă pot spune așa și dacă-mi permiteți să spun așa, a avut ideea vieții lui. A avut o idee care a ajuns să fie viața lui, fondarea Facultății de Drept din Timișoara. O facultate căreia i-a pus bazele mai întâi ca secție a Facultății de Științe Economice a Universității de Vest din Timișoara, care a devenit apoi entitate distinctă în cadrul acestei universități și care a ajuns astăzi să fie recunoscută și mi-aș dori să fie recunoscută ca fiind Facultatea de Drept din Timișoara.

Înființarea și evoluția noii facultăți se leagă nemijlocit de inițiativele sale, de proiectele sale și, în fond, de oamenii pe care a reușit să-i aducă în jurul său, cu care s-a înconjurat și pe care a știut să-i angajeze într-un efort comun în sprijinul acestei instituții, o nouă facultate pe care a condus-o din 1992 până în 2012, o facultate căreia i-a configurat structura didactică, o facultate căreia i-a ales, așa cum s-a spus deja aici, cu discernământ, profesorii, este suficient să amintesc aici numai nume precum Ion Lulă, Gheorghe Mihai, Viorel Pașca, Radu Bufan sau Valentin Constantin, nume care au constituit o fericită configurație fondatoare și care a fost îmbogățită ulterior. O facultate căreia i-a urmărit construcția sediului modernă, o facultate căreia i-a jalonat parcursul academic prin programe de studiu de la licență până la școala doctorală. O facultate căreia i-a stabilit numeroase legături interne cu facultăți de drept de prestigiu, facultate pe care a integrat-o în Hexagonul Facultăților de Drept din România. Nu în ultimul rând, o facultate definită prin generațiile de studenți cărora le-a fost dascăl și cărora le-a dăruit o parte din forța sa și din dăruirea sa și care sunt astăzi profesori, cercetători, profesioniști.

Aceleași alegeri inspirate s-au manifestat, și nu putea să fie altfel, și pe plan științific. Profesorul Radu Motica a știut întotdeauna să coaguleze echipe de cercetare, să pună bazele unor relații de colaborare, să inițieze proiecte constante, consistente, care s-au concretizat timp de mai bine de trei decenii în zeci de cărți și de articole. Aș aminti aici lucrările domniei sale, autorat sau în coautorat, în domeniile teoriei dreptului, în domeniul filosofiei dreptului, în domeniile dreptului privat, civil și comercial, în special în materiile obligațiilor și contractelor speciale. La această serie de cărți și de studii se adaugă o serie la fel de consistentă de volume colective pe care le-a coordonat în acești ani și care sunt rezultatul fie al unor proiecte de cercetare, aș aminti aici două importante proiecte de cercetare, unul în materia publicității imobiliare, proiecte de întâmpinare a noii legislații, dacă vreți, și unul în materia cooperării transfrontaliere, cooperării judiciare transfrontaliere în materie civilă și comercială. Alte volume rezultate ale unor serii de conferințe care au fost inițiate de către domnia sa și care continuă și astăzi, două proiecte mari, Bienala Facultății de Drept din Timișoara și Conferința Internațională a Doctoranzilor în Drept sau, în fine, volume colective, rezultate din evenimente singulare și la propriu, și la figurat, îmi aduc aminte de conferința noilor coduri. De mai bine de trei decenii coordonează doctoranzi și teze de doctorat, aici merită să fie remarcate tezele coordonate de domnia sa în ariile recent dezvoltate în România ale dreptului afacerilor, mă refer aici la dreptul insolvenței, dreptul asigurărilor, dreptul bancar, dreptul consumului. E vorba despre teme și despre domenii alese cu inspirație și care au orientat apoi traseele de carieră universitară și profesională ale celor îndrumați. Meritele sale academice au fost deja recunoscute prin premiul „Nicolae Titulescu” al Academiei Române, acordat pentru o lucrare în materia teoriei generale a obligațiilor, prin premiul „I.L. Georgescu”, acordat de Uniunea Juriștilor din România pentru o lucrare în materia dreptului comercial și a dreptului bancar. Aceleași merite i-au fost recunoscute și prin desemnarea sa în poziții importante în organisme decizionale sau consultative din cadrul Ministerului Educației.

Sunt toate acestea semne ale unei validări academice în serie, care a traversat o epocă. Astăzi, Revista Română de Drept Privat se alătură celor care recunosc aceste merite prin premiul „Opera Omnia”, acordat din partea unei publicații care este o veritabilă instituție, acordat de comunitatea din jurul Revistei Române de Drept Privat, aflată în vârful cercetării științifice în domeniul dreptului privat și al dreptului în general. Nu este vorba numai despre un premiu care se adaugă seriei pe care am amintit-o anterior, ci despre unul care o încununează, o recunoaștere care vine pentru o întreagă carieră, o recunoaștere care vine pentru un destin remarcabil. Felicitări, domnule profesor, felicitări, domnule decan, vă transmit urările mele, ale noastre, cele mai calde!