Solicitarea creditoarei, prin executorul judecătoresc, privind încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând într-un contract de credit, împotriva debitoarei. Stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite dedusă judecăţii

• NCC: art. 87
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 651 alin. (1)
• NCPC: art. 666 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2022, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, sub nr. x/2022, executorul judecătoresc A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitoarei C., în temeiul titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/12.12.2019, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 982 din 10 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecății constă în solicitarea creditoarei B. S.A., prin executorul judecătoresc A., întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din 12 decembrie 2019, împotriva debitoarei C..

În stabilirea competenței de soluționare a cauzei, atât Judecătoria Clu-Napoca, cât și Judecătoria Oradea, s-au raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul/sediul debitorul, însă izvorul conflictului negativ de competență îl reprezintă interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de domiciliu al debitorului din cuprinsul dispozițiilor legale menționate.

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că instanța competentă este cea de la reședința debitoarei C., în timp ce Judecătoria Strehaia a apreciat că prezintă relevanță domiciliul debitoarei, menționat în cererea de încuviințare a executării silite și contractul de credit.

Potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În privința acestui text legal, Înalta Curte constată că nu menționează alternativ fie domiciliul debitorului, fie reședința acestuia, legiuitorul acordând valență legală, din punctul de vedere al competenței instanței de executare, locuinței stabile și opozabile terților, prin înscrierea în evidențele instituțiilor specializate, tocmai pentru a se asigura previzibilitatea normei legale și pentru a da posibilitatea părților din raportul de executare silită să-și conformeze comportamentul dispozițiilor sale.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală”.

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că: „(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt”.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de „domiciliu”, inserată în dispozițiile art. 651 C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia „noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv”.

Or, potrivit înscrisurilor anexate cererii de încuviințare a executării silite, rezultă că cerere de executare silită a fost înregistrată la D. la 16 februarie 2022 – aceasta constituind data sesizării organului de executare, dată la care, astfel cum rezultă din extrasul de interogare a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, reședința debitoarei C. era în comuna Broșteni, sat Lupșa de Sus, județul Mehedinți, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Strehaia.

Ținând cont că scopul normelor care guvernează procesul civil constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia poate fi atins numai prin stabilirea în favoarea instanței în a cărei rază debitoarea își are reședința, proximitatea acesteia față de instanța de executare îi facilitează debitoarei accesul efectiv la justiție și concură la o eficientizare a măsurile de executare silită față de bunurile mobile/imobile.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Strehaia este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.