JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ A) Drept de superficie. Constructor de bună-credință. Efecte. B) Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC. Condiții de admisibilitate

• C. civ. din 1864: art. 488
• C. civ. Din 1864: art. 494
• C.civ. din 1864: art. 492
• NCPC: art. 509 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 513 alin. (4)

A) Între constructorul de bună-credință și titularul dreptului de superficie nu se poate pune semnul echivalenței.
În materia accesiunii, dobândirea dreptului de superficie se face într-un mod particular. Distinct de aceasta, calitatea de constructor de bună sau de rea-credință este o noțiune specifică accesiunii, cu o fizionomie aparte și un rol bine definit.
Pentru a se produce efectul achizitiv (pentru a dobândi proprietatea clădirii edificate pe terenul său), proprietarul terenului trebuie să își manifeste, în mod pozitiv, dreptul de accesiune, drept care este unul potestativ, de alegere, conținutul lui fiind mai diluat în cazul constructorului de bună-credință decât în ipoteza celui de rea-credință, potrivit art. 494 C.civ.
Între momentul edificării construcțiilor și cel al manifestării dreptului de accesiune, proprietarul terenului are un drept de proprietate sub condiție suspensivă asupra lucrării, iar autorul ei are, asupra aceleiași lucrări, un drept de proprietate sub condiție rezolutorie, care se stinge la data exercitării dreptului de accesiune. Numai în situația în care proprietarul terenului nu și-ar manifesta dreptul de accesiune, proprietatea clădirii ar reveni constructorului, alături de dreptul de a folosi terenul; cele două drepturi, astfel suprapuse, ar transforma constructorul într-un superficiar.
B) Hotărârea prin care i s-a recunoscut intimatei calitatea de constructor de bună-credință asupra construcției realizate pe terenul revizuentului nu contravine deciziei care i-a negat acesteia calitatea de superficiar și nu echivalează cu o statuare implicită, în sens contrar, întrucât noțiunile de „constructor de bună-credință” și de „superficiar” nu sunt echivalente. Prin urmare, în această situație, nu sunt îndeplinite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile nefiind potrivnice una față de alta.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1229 din 1 iulie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!