Timpul creanțelor după reorganizare

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

D. Ordinea de plată a creanțelor în reorganizare

Art. 140 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 reprezintă textul de căpătâi: „Sumele provenite din activitatea curentă a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate de cauze de preferință vor fi prevăzute a se distribui pro rata pentru fiecare creanță prevăzută a se achita în timpul reorganizării, după deducerea sumelor prevăzute ca fiind necesare plății creanțelor curente exigibile și a celor necesare asigurării capitalului de lucru, dacă este cazul. Programul de plată a creanțelor va prevedea plata acestor sume în trimestrul consecutiv celui la care aceste sume devin disponibile”.

La o privire macroscopică, singura ordine de plată din reor­ga­nizare este cea între creanțele curente (în afara programului de plăți) și creanțele anterioare (din programul de plăți). Creanțele curente se plătesc înaintea creanțelor anterioare. Atât. Nici în interiorul categoriei creanțelor curente, nici în interiorul categoriei creanțelor anterioare pare că nu există o ordine de plată. Creanțele anterioare trebuie plătite simultan, același timp de plată fiind impus legal, pe când creanțele curente trebuie plătite la scadență, iar dacă banii sunt insuficienți, la timpii aleși de conducătorul activității.

La o privire microscopică, timpul achitării creanțelor anterioare prezintă anumite particularități.

În primul rând, 140 alin. (3) nu spune exact când, adică ziua în care se plătesc. Art. 140 alin. (7) menționează că „plata va putea fi făcută trimestrial pe bază de acte legale”, fără ca asta să însemne că plățile se fac la început de trimestru, la mijloc sau la sfârșit ori că este reglementată o obligație, iar nu o posibilitate. Totul este ca scadența să nu fie mai mare de un trimestru („plata acestor sume în trimestrul consecutiv celui”). N‑are nimic dacă este mai mică. În definitiv, momentul exact al plății este treaba programului de plăți, care în esență este un grafic cu cât și când. Cutumiar, programul de plăți este întocmit cu scadențe lunare, însă nimic nu împiedică practicianul să‑l construiască cu scadențe zilnice. Tehnic, un plan de reorganizare poate fi întocmit și pe o perioadă de 3 ore, nu doar 3 ani. Totuși, oricare ar fi scadența, egală sau mai mică de un trimestru, constructorul planului trebuie să se asigure că este aceeași pentru toate creanțele. În interiorul grupei, nu se poate ca unele creanțe să primească scadență marți, iar altele joi^[7] („același tratament pentru fiecare creanță într‑o grupă distinctă”). În exteriorul grupei, o grupă poate fi plătită teoretic altcândva decât o alta, cât timp data plății diferită se încadrează în același trimestru („plata acestor sume în trimestrul consecutiv”). Practic, ar fi un ghemotoc de termene, fără o eficiență practică.

În al doilea rând, creanțele anterioare pot fi împărțite la rândul lor în două tipuri: a) creanțele anterioare exigibile, adică majoritatea creanțelor din tabelul definitiv; b) creanțele ante­rioare nescadente, o minoritate, care au încă termenele de plată inițiale. Asta înseamnă că, în interiorul grupei, putem avea creanțele cu scadența stabilită prin plan, care se vor plăti marți, și creanțele cu scadența inițială, care se vor plăti joi. Dacă planul impune o nouă scadență creanțelor nescadente înscrise în tabelul definitiv, cât timp aceasta este mai îndepărtată decât cea originară, atunci aceste creanțe vor fi defavorizate. Mai jos am exemplificat cu un plan de reorganizare cu trei trimestre, adică pe 9 luni, unde am inclus creanțe nescadente care urmează să fie achitate integral după finalizarea planului. Observăm că, în timp ce creanțele cu scadența originară la fiecare lună impun o plată la fiecare 30 de zile, celelalte, grosul, au o scadență doar o dată pe trimestru. Exemplul creionează o posibilitate. Autorul pla­nului poate stabili o scadență lunară pentru toate creanțele.

În al treilea rând, unele creanțe anterioare pot suferi o favorizare temporală impusă de constructorul planului: plata integrală în termen de maximum 30 de zile de la confirmarea planului^[8]. Legea spune că, dacă ele se plătesc complet într‑un termen atât de scurt, atunci este prezumat un vot absolut din partea lor. Desigur, s‑ar putea să se prevadă că toate creanțele se vor plăti în 30 de zile integral, însă, dacă toți sunt favorizați, nu mai vorbim de mai multe trimestre, nici măcar de un trimestru întreg.

În al patrulea rând, regula pro rata poate fi suprapusă uneori de regula stingerii succesive din faliment. Art. 140 alin. (2) arată că, „dacă după confirmarea planului de reorganizare se vor recupera sume suplimentare din acțiuni introduse în temeiul art. 117, acestea se vor distribui în modul prevăzut de art. 163”, ceea ce înseamnă că, deși în reorganizare avem plăți proporționale către toți, cu titlu excepțional se poate activa ordinea de plată din faliment și făcute plăți suplimentare după regulile de acolo. Mai exact, ordinea de plată a celor fără garanții, de la art. 161. Primii serviți vor fi salariații, apoi bugetarii și doar apoi chirografarii (unde vor veni în concurs și garantații). Aceste plăți ierarhizate merg în paralel cu plățile pro rata, ele neavând darul de a le dezactiva pe cele din urmă. Termenele de scadență din plan rămân valabile, însă creditorii pot beneficia de plăți înainte de termenul înscris în plan, din aceste surse neașteptate suplimentare.

Recapitulând, putem avea cel puțin patru timpi diferiți în care se achită creanțele conform planului:

1. a) creanțele anterioare favorizate, în termen de maximum 30 de zile de la confirmare;
2. b) creanțele anterioare păstrate cu scadențele originare;
3. c) creanțele anterioare exigibile cu noua scadență impusă trimestrial prin plan;
4. d) creanțele curente la scadența legală sau contractuală.

Cei patru timpi aparțin doar la două categorii de creanțe (curente și anterioare), ale căror ordini le vom trata în cele ce urmează.

D.1. Ordinea creanțelor curente

Creanțele curente sunt asemenea materiei întunecate din Univers: nu fac obiectul procedurii, dar însăși procedura gravi­tează în jurul lor. Nu formează obiectul unui tabel de creanțe, nu au drept de vot, nici o ordine de plată, dar au prioritate la plată^[9] în fața tuturor creanțelor care beneficiază de atributele enu­merate.

Reorganizarea înseamnă programul de plăți, care la rândul său înseamnă cum se vor achita creanțele din tabelul definitiv, care la rândul său înseamnă exclusiv creanțele anterioare, chiar dacă textul pare confuz^[10]. Creanțele curente nu au instituțional niciun cuvânt de spus privind forma planului de reorganizare, dar asta vine la pachet cu garanția că oricum toate încasările generate în reorganizare sunt întâi direcționate spre plata creanțelor curente. Planul de reorganizare nu poate modifica creanțele curente.

Din păcate, chiar dacă legea este clară, a fost nevoie de intervenția ICCJ, care să arate că secțiunea legală din plan, numită modalitatea de achitare a creanțelor curente [art. 133 alin. (4) lit. e)], nu poate să prevadă schimbarea termenelor de scadență ale creanțelor curente, ci ea se referă la o chestiune mult mai elementară: de unde se vor genera bani pentru plata acestor datorii? Exista o practică prin care creanțele curente existente la data confirmării planului erau eșalonate pe toată durata planului sau în afara lui, fără ca creditorii curenți să‑și poată exprima voința la votarea planului. Dincolo de preve­derile exprese conform cărora creanțele curente se plătesc cu prioritate, modificarea scadenței acestora fără acordul credito­rilor ar face iluzoriu dreptul de a cere falimentul sau, recent, executarea silită și ar încălca dreptul comun: nicio parte nu poate modifica unilateral contractul.

Prin urmare, este nelegală eșalonarea unilaterală a creanțelor curente prin plan. Sub amenințarea eșecului, planul trebuie să fie realist întocmit, astfel încât reorganizarea să producă sufi­cienți bani pentru derularea activității curente fără acumularea de noi datorii, venituri capabile să achite atât nevoile curente, cât și datoriile anterioare deschiderii procedurii. Nu există creanțe curente prioritare față de altele, toate fiind egale. Indiferent de natura creanței, garantată, salarială, bugetară sau chirografară, debitorul nu se poate apăra că a folosit banii pentru plata unora în detrimentul altora. Sau ai bani să‑ți achiți toate datoriile curente, sau nu mai faci reorganizare.

D.2. Ordinea creanțelor anterioare

Organizarea creanțelor în diferite grupe pentru momentul votării planului este desființată după confirmarea acestuia. Nu există grupe prioritare, fiindcă toți banii care rămân după achitarea crean­țelor curente se vor distribui pro rata către toți. Avem aici două excepții. Banii obținuți din valo­rificarea bunurilor grevate de cauze de preferință, care vor fi plătiți cu prioritate către creditorul garantat. Este o excepție de la regula pro rata, însă o reconfirmare a dreptului comun, respectiv a mecanismului cauzei de preferință. Banii obținuți din câștigarea unei acțiuni în anulare, care se vor distribui în cascadă conform regulilor din faliment (art. 161 din Lege).

Pentru ipoteza I, ne imaginăm că planul de reorganizare prevede achitarea tuturor creanțelor, neexistând hair‑cut, chiar dacă, să zicem, simularea de faliment arată plăți doar de 20 de lei. Astfel, la o primă încasare de 10 lei din surse negrevate de garanții, banii se vor împărți după cum urmează:

Chiar dacă acum garantații și salariații primesc mai puțin decât ar primi în faliment, dat fiind faptul că planul prevede achitarea integrală a creanțelor, ei vor beneficia de un tratament superior, luând în considerare plățile ce vor fi făcute în viitor.

Pentru ipoteza a II‑a, ne imaginăm că planul de reorganizare
prevede achitarea doar a unor creanțe de 20 lei, existând hair‑cut, dat fiind faptul că simularea de faliment arată că vor fi disponibile lichidități doar de 20 lei. Astfel, la o primă încasare de 10 lei din bunuri libere de sarcini, banii se vor plăti conform tabelului de mai jos:

Ce trebuie reținut din cele două exemple este că în urma hair‑cut‑ului procentele în baza cărora sunt plătite pro rata creanțele se schimbă, fiind diferite față de ponderea creanțelor din tabelul definitiv inițial. Comparația plăților din reorganizare versus distriburile din faliment, pentru a vedea care oferă un tratament mai avantajos, trebuie raportată la câtimea diminuată prin plan.

Creanțele anterioare se plătesc în același timp în reorga­nizare, pe când în faliment se plătesc succesiv. Regula pro rata nu intră în conflict cu imperativele tratamentului corect și echitabil^[11]. Acesta nu impune plata creanțelor într‑o anumită ordine, ci doar într‑o anumită câtime. Într‑adevăr, nu este permis ca planul să prevadă plăți către categoria inferioară, cât timp nu este plătită în integralitate categoria superioară (doar dacă aceasta nu acceptă), însă această regulă nu face referire la momentul plății. Dacă nu ar exista rânduirea pro rata, atunci ar fi perfect legal să se plătească prima dată integral grupele infe­rioare și doar ultima dată grupele superioare. De ce? Fiindcă falimentul nu exportă reorganizării propria regulă^[12] de plată în cascadă a creanțelor. În schimb, falimentul exportă reorga­nizării regula plății cotei falimentare^[13] în funcție de procentul creanțelor, care acum înseamnă pro rata.

Ordinea creanțelor anterioare este viciată de timpul achitării creanțelor favorizate. Așa cum am arătat, acestea pot evada ordinii pro rata și pot beneficia de termene preferențiale, de maximum 30 de zile de la data confirmării planului. Într‑o mare de plăți eșalonate pe câțiva ani, licăresc câteva picături de plăți integrale aproape instantanee. Soluția legiuitorului privind plata pro rata a banilor obținuți „în trimestrul consecutiv celui la care aceste sume devin disponibile” este deșteaptă, fiindcă îl obligă pe constructorul planului să se asigure că are banii destinați achitării creanțelor favorizate înainte de confirmarea planului. Astfel, banii intrați în contul debitoarei după confir­marea planului nu vor putea fi folosiți pentru plata creanțelor favorizate, ci vor fi destinați la plata unui procent către toți. Creanțele favorizate vor trebui plătite din bani pe care debitoa­rea deja îi are, iar nu din bani pe care debitoarea speră că‑i va avea.

Mecanismul a fost inventat ca să corecteze inechitatea din procedura veche a insolvenței: atunci constructorul planului putea să prevadă că anumite creanțe vor fi achitate în termen de 30 de zile prin plan, fără ca creditorii beneficiari să poată vota negativ planul^[14], chiar dacă acesta era nerealist și‑și fundamenta previziunea de încasare pe speranțe. La confirmarea planului acesta opera cu titlu definitiv tăieri de creanțe, apoi firma intra în faliment și creditorul cu creanța diminuată rămânea să se întrebe cui profită reorganizarea^[15].

Însă acum, prin noua reglementare, se propune un schimb: primești de la mine prezumția absolută de vot pozitiv doar dacă ai deja banii pentru a mă plăti imediat așa cum mi‑ai promis.

Reorganizarea timpului

La nivel fundamental, timpul este ordine, însă procesul curgerii timpului înseamnă măsurarea gradului de dezordine. Totul se dezorganizează în timp ce vorbim. Fie că e cuvântul pe care‑l privești acum, degetul tău care ticăie nerăbdător sau imaginea persoanei iubite care nu‑ți dă pace să te concentrezi la articole plicticoase de drept. La nivel fundamental, lumea este formată din procese, iar nu din lucruri încremenite. Procese cu o singură direcție: schimbarea permanentă către ceva infinit de dezor­ganizat.

Reorganizarea înseamnă schimbare. Rânduirea italienilor care se îmbulzesc haotic la coadă prin ordonarea lor într‑un șir de englezi respectuoși. Creanțele în reorganizare primesc din nou timp.