Timpul creanțelor după reorganizare

De Adrian Ștefan Clopotari

24 feb. 2020
Articol UJ Premium

Vizualizari: 1834

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

A. Timpul insolvenței

Mai mult decât a avea pe cineva în insolvență, ne sperie gândul de a fi noi înșine în insolvență. Știm că totul ar trebui să fie ca înainte, dar acum nici măcar nu ne mai amintim ce era acest înainte. Timpul apare odată cu insolvența. Înainte, după și până la data de, toate acestea, nu existau până la deschiderea procedurii. Așa cum până la momentul Big‑Bang‑ului aveam doar o masă de energie, timpul fiind inexistent, înainte și după suprapunându‑se peste acum, așa și înainte de momentul deschiderii procedurii aveam doar o masă de creanțe, fără timp. Scadența diferită, natura creanțelor diferită sau momentul nașterii diferit nu erau impedimente peste voința debitoarei. Aceasta își putea plăti datoriile când dorea, indiferent de calitățile diferite ale datoriilor. Contează că ele existau și deloc de când existau, sens în care toate creanțele erau egale. Voiai să‑ți achiți integral datoriile chirografare vechi de o zi înainte de plata datoriilor bugetare vechi de 1.000 de zile? Nemaipomenit, doar fă‑o, să nu mai ai datorii, indiferent ce fel de datorii. Dacă n‑o faci, te paște insolvența.

Insolvența introduce timpul, care acum echivalează cu ordinea. Vrei să‑ți achiți după deschiderea procedurii aceleași datorii chirografare vechi de o zi înaintea celor bugetare vechi de 1.000 de zile^[1]? Grozav, păstrează‑ți determinarea până la raportul trimestrial din reorganizare sau la planul de distribuire din faliment. Doar te amânăm nițel. A, și ar mai fi ceva: în legătură cu plata chirografarilor înaintea bugetarilor, acum în cel mai bun caz îi poți plăți deodată. În orice caz, niciodată chirografarii înaintea bugetarilor.

Ne sperie insolvența, dar în realitate ne îngrozește ordinea și, odată cu ea, conștientizarea timpului finit. De fapt, nu există ordine fără timp, însuși conceptul de timp având sens doar când realizăm că anumite acte nu pot exista fără să fie precedate de altele. Ordinea este timpul și viceversa. Dacă ai termina de citit această frază înainte să începi să citești cuvântul de debut dacă, atunci, în lipsa ordinii, nu ai mai avea nicio urmă a trecerii timpului. Prima dată oul este spart și abia apoi omleta sfârâie în tigaie, dar n‑am avea nicio ordine a trecerii timpului dacă actele s‑ar petrece invers sau ar fi interschimbabile.

Insolvența este ordine. Începe prin a atașa un timp tuturor actelor debitoarei, iar în particular datoriilor acesteia. Creanțele trebuie plătite într‑o anumită ordine sau la un anumit timp. Nu poți începe să plătești masa credală înainte de a avea un tabel preliminar și nu poți achita creanțele anterioare înaintea celor ulterioare. Identificăm ordinea creanțelor în insolvență cu o succesiune clasică (cheltuielile de procedură, garantații, salariații, bugetarii și chirografarii), însă asta e o înțelegere încețoșată a regulilor de plată, provenită adesea din suprapunerea insolvenței cu falimentul.

Insolvența înseamnă în primul rând reorganizare, care, la rândul ei, dincolo de definițiile elaborate, înseamnă plăți mai mari decât în faliment^[2]. Insolvența este o procedură de plată a datoriilor. Se subînțelege că țința vizată este stingerea lor integrală sau într‑o proporție cât mai mare, iar nu parțială sau deloc. Falimentul este calea subsidiară, dacă reorganizarea nu merge. Cu toate acestea, din cauza procentului infim de reorganizări, în practică insolvența a ajuns să fie definită de eșecul ei, adică falimentul, iar nu de cauza ei, reorganizarea. Țintești către stele, dar noroiul de pe tine e cel care‑ți spune povestea.

B. Ierarhia nu e totuna cu ordinea

Înțelegerea generală este că în reorganizare creanțele se plătesc ca în faliment, într‑o anumită ordine, cu diferența că în faliment sunt mai multe categorii, pe când în reorganizare mai puține. Achităm integral grupa superioară, apoi facem distribuiri la grupa inferioară și așa mai departe. Există un timp al fiecărei plăți. Totuși, regula din faliment, de interzicere a achitării creanțelor inferioare înainte de deplina îndestulare a creanțelor superioare^[3], nu are corespondent în reorganizare. În reorganizare e procedura colectivă pură, fără un întâi între egali.

În reorganizare avem categorii de creanțe^[4], iar în faliment ranguri de prioritate^[5]; denumiri diferite care îndeplinesc același scop: gruparea creanțelor în funcție de trăsăturile comune. Chiar dacă în faliment avem 11 grupe, iar în reorganizare 5, actul împărțirii nu diferă în esență: în faliment sunt adăugate grupe ale creanțelor născute după deschiderea procedurii și sunt fărâmițate suplimentar, din rațiuni etice, creanțele chirografare. Avem un filon comun compus doar din succesiunea creanțele salariale, bugetare și chirografare. Totuși, această succesiune are în vedere o ordine de plată doar în faliment, pe când în reorganizare ea înseamnă cu totul altceva, fiind prezentată expres ca o ierarhie a categoriilor de creanțe.

Reorganizare	Faliment
1. creanțe garantate 2. creanțele salariale 3. creanțele bugetare 4. creanțele creditorilor indispensabili (opțională) 5. celelalte creanțe chirografare	creanțe garantate (în afara ordinii de mai jos) 1. creanțe din finanțări acordate în timpul procedurii 2. creanțe salariale 3. creanțe născute în timpul procedurii 4. creanțe bugetare 5. creanțe obligații întreținere 1 6. creanțe obligații întreținere 2 7. creanțe credite, contracte prestări 8. alte creanțe chirografare 9. creanțe subordonate 1 10. creanțe subordonate 2
este doar o ierarhie a câtimii (nu pot fi reduse categoriile superioare, dacă sunt plătite cele inferioare, și trebuie făcute plăți pro rata către toate grupele) reglementează viitorul	este o ierarhie a timpului și câtimii (nu pot fi făcute niciun fel de plăți către grupele inferioare până la deplina îndestulare a grupelor superioare) reglementează prezentul

C. Garantații evadează ordinii

Observăm că grupa creanțelor garantate nu face parte din această succesiune. Motivul este simplu: garantații au preferință la îndestulare doar din garanția lor, iar nu din toate bunurile debitoarei; în raport de acestea, ei sunt egali, venind în concurs cu ceilalți chirografari.C. Garantații evadează ordinii

Totuși, în reorganizare se întâmplă ceva aparte. Aici garantații au un soi de prioritate extra (dar nu la plată!), ceva ce nu regăsim în faliment. În reorganizare, însăși calitatea creditorului de beneficiar al unei cauze de preferință asupra unui bun al debitoarei îi determină un statut privilegiat înainte de valorificarea garanției, pe când în faliment calitatea de creditor beneficiar al unei cauze de preferință îi oferă un avantaj doar după valorificarea propriei garanții. Prioritatea extra se traduce în apartenența la cea mai superioară grupă: creanțele garantate, care funcționează ca un soi de etalon pentru restul grupelor, considerate inferioare. Dacă planul de reorganizare prevede reducerea categoriei creanțelor garantate și aceștia nu sunt de acord, adică votează negativ planul, atunci este ilegal ca planul să prevadă distribuiri către grupele inferioare. Soluția acordării unui statut superior grupei garantaților urmărește să protejeze integritatea câtimii acestor creanțe: ele sunt singurele creanțe din toate grupele care au un corespondent în realitatea faptică a averii debitorului. Grupa creanțelor garantate are câtimea limitată exact la valoarea garanțiilor^[6], pe când toate celelalte grupe au câtimea identică cu a creanțelor originare, fără vreun fel de restrângere dată de valoarea activelor ce compun gajul general. Dacă grupa garantaților nu ar avea un statut superior, atunci aceasta s‑ar putea trezi că este redusă prin plan, deși valoarea faptică a garanțiilor existente le acoperă integral, ceea ce ar constitui un tratament păgubos față de ipoteza falimentului.

Să ne imaginăm că avem un creditor garantat cu o ipotecă asupra unui stoc de pupeze din porțelan. Creanța creditorului este de 10 lei, dar garanția a fost evaluată la 7 lei. Prin urmare, grupa garantaților are 7 lei, iar restul de 3 lei va coborî la grupa chirografarilor. Pe lângă acest creditor, mai sunt salariați, bugetari și alți chirografari, toți adunând 20 de lei, însă bunurile libere de sarcini sunt evaluate la 5 lei. Sintetizând, avem grupa garantaților cu 7 lei, apoi salariați, bugetari și chirografari cu
23 de lei.

În faliment, ordinea de plată interesează doar după ce este vândut bunul garantat. Nu contează cu cât este înscris garantatul în grupa garantaților, fiindcă drepturile îi sunt respectate oricum: dacă garanția s‑ar vinde la 10 lei, îi primește pe toți, chiar dacă a fost înscris cu 7 lei. Dacă se vând celelalte bunuri libere de sarcini, la fel, nu contează cu cât este înscris la garantați creditorul, fiindcă la distribuiri el va veni în concurs cu grupa chirografarilor.

În schimb, în reorganizare contează înainte de vânzarea bunului, fiindcă acum se stabilesc câtimea creanțelor care vor putea participa la distribuirile din viitor și ponderea votului în grupe. Degeaba ai dreptul teoretic în viitor dacă nu vei avea în baza a ce să‑l exerciți. În faliment nu contează cu cât este înscris garantatul la garantați și chirografari, deoarece câtimea creanței rămâne aceeași. În schimb, în reorganizare poate fi redusă câtimea creanței, cât timp se probează că tot s‑ar încasa mai mult decât în faliment. Dacă nu ar exista o ierarhie a categoriilor de creanțe, cu grupa garantaților pusă în vârf, spre pildă, cu aceștia ordonați după grupa salariaților sau deodată cu grupa chirografarilor, atunci ipoteca ar fi încălcată. De ce? Fiindcă garantații și‑ar vedea redusă câtimea creanței garantate chiar dacă aceasta este acoperită întru totul de valoarea garanției. În cazul nostru, să presupunem că garantații înscriși după evaluare cu 7 lei suferă tăieri până la 5 lei. În caz de valorificare a stocului cu 7 lei, restul de 2 s‑ar împărți între celelalte grupe și garantul ar veni în concurs cu restul creditorilor din prețul obținut din valorificarea propriei garanții. Ceea ce ar fi inechitabil.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

* Este extras din Revista Phoenix nr. 4/2019 (octombrie-decembrie 2019).

^[1] Ne referim la datoriile născute anterior deschiderii procedurii.

^[2] E adevărat că în lege nu scrie nicăieri că reorganizarea trebuie să asigure plăți mai mari decât falimentul. Singura mențiune expresă face vorbire de o câtime cel puțin egală cu falimentul [„nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului” – art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014]. Cu toate acestea, reorganizarea presupune plăți mai mari decât falimentul din două motive: a) tehnic, continuarea activității presupune generarea de datorii noi și plata lor, creanțe care nu există în faliment; b) practic, decizia de aprobare sau nu a planului ține de oportunitate, iar nu de legalitate, creditorii putându‑se opune planului dacă acesta nu le creează o situație mai bună. Cu toate principiile insolvenței, judecătorul‑sindic nu poate cenzura votul creditorilor, dacă aceștia au decis să respingă un plan care le asigură plăți identice ca falimentul. Este dreptul lor, iar sindicul nu are acel cramdown power american prin care poate trece peste voința masei credale.

^[3] Art. 163 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: „Titularilor de creanțe dintr‑o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanțe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 161”.

^[4] Art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014: „Următoarele creanțe se constituie în categorii distincte, care votează separat: a) creanțele care beneficiază de drepturi de preferință; b) creanțele salariale; c) creanțele bugetare; d) creanțele creditorilor indispensabili; e) celelalte creanțe chirografare”.

^[5] Art. 5 alin. (1) pct. 69 din Legea nr. 85/2014: „tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele scadente sau nescadente, sub condiție sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de prioritate, iar în situația creditorului aflat în procedura insolvenței se va arăta și administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat (…)”; art. 161 din Legea nr. 85/2014: „Creanțele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activității, precum și pentru plata remunerațiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 și 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6); 2. creanțele provenind din finanțări acordate potrivit art. 87 alin. (4); 3. creanțele izvorâte din raporturi de muncă; 4. creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanților potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) și cele datorate terților dobânditori de bună‑credință sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1); 5. creanțele bugetare; 6. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență; 7. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul‑sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică; 8. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanțele corespunzătoare art. 123 alin. (11) lit. b), inclusiv obligațiunile; 9. alte creanțe chirografare; 10. creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferință: a) creanțele născute în patrimoniul terților dobânditori de rea‑credință ai bunurilor debitorului în temeiul
art. 120 alin. (2), cele cuvenite subdobânditorilor de rea‑credință în condițiile art. 121 alin. (1), precum și creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic; b) creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit”.

^[6] Art. 103 din Legea nr. 85/2014: „Creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanța, până la data valorificării bunului. Această prevedere se aplică și în cazul eșuării planului de reorganizare și vânzării bunului în procedura de faliment”.

Timpul creanțelor după reorganizare was last modified: februarie 21st, 2020 by Adrian Ștefan Clopotari