Nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese. Respingerea recursului formulat ca fiind nefondat

• Constituția României: art. 15 alin. (2)
• Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011: art. 96 alin. (2) lit. a)
• Legea nr. 161/2003: art. 87 alin. (1) lit. d)
• Legea nr. 176/2010: art. 12 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 28
• NCC: art. 6
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat:

– în principal, constatarea nulității tuturor actelor efectuate de pârâta Agenția Națională de Integritate – ANI în lucrarea nr. x/29.01.2019, inclusiv a Raportului de evaluare x/25.11.2019, cu care a fost finalizată această lucrare;

– în subsidiar, anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate;

– obligarea pârâtei la acoperirea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta contestație.

Prin sentința civilă nr. 1880 din 11 iunie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția CAF, dosarul fiind înregistrat la data de 31 iulie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 677 din 8 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, la data de 29 ianuarie 2019, Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, a fost sesizată de o persoană fizică în lucrarea nr. x/29.01.2019, cu privire la faptul că reclamantul A., viceprimar în cadrul Primăriei Moara Vlăsiei, județul Ilfov, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese, întrucât deține și exercită simultan funcția de viceprimar și pe cea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Moara Vlăsiei și a votat adoptarea Hotărârii Consiliului Local din data de 28 iulie 2018 prin care a fost respinsă propunerea privind realizarea investiției „Spațiu Comercial – Supermarket, amenajare, circulație, parcări, utilități”.

Prin Raportul de evaluare nr. x/25.11.2019 s-a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 28 octombrie 2016, data numirii ca membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale nr. 1 Moara Vlăsiei, jud. Ilfov – 10 iunie 2017, data intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017 privind modificarea Legii nr. 161/2003, deoarece a deținut și exercitat simultan funcția de viceprimar al comunei Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, așa cum rezultă din Procesele-verbale aferente ședințelor Consiliului de Administrație al Școlii gimnaziale nr. 1 Moara Vlăsiei din data de 24 noiembrie 2016, data de 16 decembrie 2016, data de 26 ianuarie 2017, data de 28 februarie 2017, data de 29 martie 2017, data de 04 aprilie 2017, data de 09 mai 2017, data de 16 mai 2017 și data de 18 mai 2017, fiind constatată încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Fiind învestită cu soluționarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019, emis de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, soluție care este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, Înalta Curte considerând-o a fi în sensul scopului normei prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Instanța de control judiciar reține că prin recursul formulat, recurentul nu neagă situația de fapt reținută prin raportul de evaluare, ci critică sentința instanței de fond motivat de faptul că se impunea a se da eficiență modificărilor aduse art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada evaluată, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație al unei instituțiile publice.

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, forma în vigoare până la 30 iunie 2014, (î)n unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar.

În raport de conținutul clar și precis determinat al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de viceprimar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unor unități de învățământ de nivel gimnazial, cum este cazul în speță.

Este de observat că, potrivit textului legal mai sus-menționat, existența situației de incompatibilitate este întrunită prin simpla realizare cumulativă a celor două condiții – calitatea de viceprimar și calitatea, simultană, de membru în consiliul de administrație într-o instituție publică – unitate de învățământ de nivel gimnazial, condiții pe care este cert că recurentul-reclamant A. le-a întrunit, simultan, în perioada relevantă în cauză, 28 octombrie 2016 – 10 iunie 2017.

Este adevărat că ulterior, legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări în sensul instituirii unei excepții pentru situația în care calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice vizează o unitate de învățământ din rețeaua autorităților unităților de administrație publică locală.

Astfel, potrivit Legii nr. 128/2017 de modificare a Legii nr. 161/2003, există incompatibilitate pentru cumulul de calități …cu excepția… membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale.

O atare modificare legislativă, însă, nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, și aplicarea acestei dispoziții legale nu poate fi atrasă asupra litigiului din prezenta cauză, așa cum greșit apreciază recurentul-reclamant.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În același sens, potrivit art. 6 din C. civ. – cu care legea de drept administrativ (material și procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.

Nu se poate reține astfel, aplicarea Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în Monitorul Oficial din 07 iunie 2017, înapoi în timp, anterior datei edictării ei, pentru a se reține astfel a fi incidentă și situației recurentului-reclamant, nefiind vorba, prin excelență, despre o lege penală sau contravențională pentru care Constituția admite, prin excepție, retroactivitatea.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activității de evaluare.

Astfel, raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. Cu alte cuvinte, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data nașterii ei.

De aceea, în mod legal, pârâta ANI a aplicat faptelor de incompatibilitate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data comiterii acestora, și nu dispozițiile Legii nr. 128/2017, care a intrat în vigoare ulterior săvârșirii faptei de incompatibilitate referitoare la deținerea și exercitarea simultană a funcției de viceprimar și funcției de membru în Consiliul de Administrație al unor școli gimnaziale.

Față de acestea, se reține, încă o dată, că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin efectul legii, întrucât a exercitat simultan funcția de viceprimar al comunei Moara Vlăsiei, județul Ilfov și cea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii gimnaziale nr. 1 Moara Vlăsiei.

Nu servește în prezenta cauză, pentru înlăturarea concluziilor de mai sus, nici argumentul legat de interpretarea dispozițiilor cu observarea modificărilor succesive în timp.

Soluția legislativă instituită de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate, este clară în sensul unei incompatibilități pentru situația de cumul de calități precum cel în cauză, astfel că nu invită la speculații și interpretări în care forma viitoare a legii (care introduce excepția) să poată constitui un argument de clarificare, interpretare. Această lege este o chestiune de optică legislativă ce aparține exclusiv legiuitorului, care și-a asumat o astfel de formă, tot astfel cum, ulterior, în 2017, legiuitorul a înțeles să-și asume o altă optică și să instituie o excepție în sensul arătat anterior, dar nu poate fi interpretată în sensul unei dezincriminări și nici nu permite o eventuală analiză a interesului public în aplicarea dispozițiilor legale în vigoare în perioada evaluată în cauză.

În acest sens, de altfel, s-a pronunțat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2019, arătând că din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, aspect ce excedează controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa în materie, a constatat că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății. Cu privire la succesiunea în timp a soluțiilor legislative criticate, Curtea a reținut că acestea reprezintă opțiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere cu privire la stabilirea regimului incompatibilităților, iar instanța judecătorească analizează aplicarea legii la cazul dedus judecății, potrivit principiului tempus regit actum.

Se mai reține și că incompatibilitățile, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le produc, sunt reglementate de legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fiind lipsite de relevanță modificările legislative ulterioare perioadei pentru care se reține starea de incompatibilitate.

Acest punct de vedere este reflectat și de Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, din 21 iunie 2018, referitoare la următoarea problemă de drept: Primar care deține calitatea de membru al consiliului de administrație în unitățile de învățământ preuniversitar de stat, anterior adoptării O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, prin care s-a modificat art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011. Incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Această soluție de principiu este în sensul constatării stării de incompatibilitate, prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014.

Raționamentul juridic avut în vedere la adoptarea acestei soluții este pe deplin aplicabil și în ceea ce privește modificarea textului de lege prin Legea nr. 128/2017, care nu se aplică recurentului pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare.

În consecință, în mod corect s-a reținut încălcarea de către recurentul reclamant a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare până la data de 10 iunie 2017, conform cărora „Funcția de Primar și viceprimar, Primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice”.

În concluzie, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica din recurs privitoare la neaplicarea de către autoritatea pârâtă și de către instanța de fond a dispozițiilor Legii nr. 128/2017, iar soluția instanței de fond, de menținere a Raportului de evaluare prin care s-a reținut starea de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant este legală, corect fiind constatată incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.