JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Comunicarea hotărârii judecătoreşti prin poştă electronică. Lipsa menţiunilor cu privire la adresa de e-mail la care s-a făcut comunicarea. Lipsa confirmării de primire. Nulitate. Consecințe. 2) Procedura de instituire a sechestrului asigurător. Particularități. Limitele verificărilor permise instanței. Inexistența autorității de lucru judecat a dezlegărilor asupra fondului raportului juridic dintre părți

• NCPC: art. 430 alin. (2)
• NCPC: art. 431
• NCPC: art. 485
• NCPC: art. 6 alin. (1)
• NCPC: art. 952 - 954

1) Comunicarea hotărârii date în apel apare ca fiind lovită de nulitate în condițiile în care în cuprinsul dovezii de comunicare, prin e-mail, nu există însă nicio mențiune cu privire la adresa de poștă electronică la care s-a făcut comunicarea, astfel încât să se poată stabili cu certitudine că, în concret, comunicarea deciziei către pârâți s-a realizat la adresa indicată de aceștia prin cererea de apel și, mai mult, în cuprinsul dovezilor, deși se menționează că livrarea este completă, se face și precizarea că destinatarii nu au confirmat primirea.
În aceste circumstanțe, nu există certitudinea că decizia instanței de apel le-a fost în mod real comunicată pârâților, astfel că excepția tardivității recursului nu ar putea fi admisă, câtă vreme comunicarea realizată în condițiile de mai sus este inaptă să producă efectul afirmat prin dispozițiile art. 485 alin.(1) C.proc.civ., acela de a marca momentul la care hotărârea a fost comunicată și de la care termenul de recurs ar fi început să curgă.
2) Prevederile art. 953 alin.(1) și (3) C.proc.civ., trimit cu suficientă evidență la concluzia că soluționarea unei cereri de înființare a sechestrului asigurator nu trebuie să se sprijine pe analiza pe fondul lor și în detaliile de fapt și drept care le caracterizează a raporturilor juridice dintre părți, fiind suficient a verifica dacă au fost sau nu îndeplinite doar acele condiții stabilite prin prevederile art. 953 alin.(1) și (2) C.proc.civ. privitoare la existența unui proces principal care să aibă ca obiect realizarea creanței, la dovedirea creanței și, după caz, la plata cauțiunii.
Când însă, prin hotărârea prin care s-a dispus înființarea sechestrului judiciar, instanța nu se mărginește la a verifica îndeplinirea condițiilor stabilite prin prevederile art. 953 C.proc.civ., ci face aprecieri inclusiv cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți, devine necesar a considera că toate aceste dezlegări sunt neavenite, ele excedând limitelor de verificare specifice procedurii sechestrului. Într-o asemenea situație, respectivele considerente trebuie apreciate ca aparținând categoriei celor indiferente/supraabundente, deci care, prin caracterul lor neavenit, nu dobândesc privilegiul autorității de lucru judecat, ele neavând vocația de a susține dispozitivul hotărârii, în sensul prevederilor art. 430 alin. (2) C.proc.civ.

(ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 744 din 31 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!