Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
234 views
În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speţă, deşi recurentul-petent a susţinut incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condiţiile în care partea nu a adus încheierii recurate veritabile critici de nelegalitate, apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Astfel, prin încheierea atacă, instanţa a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C. formulată de recurentul-petent, analizând-o prin raportare la prevederile art. 41, art. 42 şi 44 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 9-10 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor adoptat prin HCSM nr. 328/2005, precum şi ale art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Instanţa a concluzionat că nu se identifică existenţa unor împrejurări sau fapte care să pună în discuţie imparţialitatea judecătorului C., dimpotrivă, sunt excluse orice bănuieli legitime cu privire la soluţia procesului purtat de petent, iar împrejurarea că acelaşi judecător a mai soluţionat alte dosare în care este implicat petentul, fiind pronunţate soluţii care l-au nemulţumit, nu conduce, prin ea însăşi, la crearea unei ipoteze care să pună în discuţie imparţialitatea acestui judecător.
Or, prin susţinerile formulate în cuprinsul memoriilor de recurs, recurentul-petent nu se referă la raţionamentul instanţei care a stat la baza adoptării soluţiei de respingere a cererii de recuzare şi, deşi invocă incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., nu a adus argumente care să tindă a demonstra nelegala alcătuire a instanţei de judecată, încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiune nulităţii şi nici faptul că încheierea nu ar cuprinde motivele pe care întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.
Recurentul-petent a invocat aspecte legate de pretinse nereguli privind repartizarea aleatorie şi de faptul că nu i s-ar fi comunicat termenul în care trebuia să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru soluţionarea cererii de recuzare, exprimându-şi totodată nemulţumirea cu privire la soluţiile pronunţate în cauzele în care este parte şi faţă de împrejurarea că doamna judecător C. a făcut parte din completurile de judecată care au soluţionat pricinile sale, pronunţând soluţii care nu i-au fost favorabile.
O atare motivare a recursului îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-petent nu îndeplineşte rigorile impuse art. 488 alin. (1) Cod procedură, aceste susţineri neputând fi convertite în vreun motiv de casare, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate şi neavând legătură cu raţionamentul instanţei care a determinat soluţia de respingere a cererii.
Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Ca atare, cum susţinerile formulate de recurentul-petent nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-petent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
Sursa informației: www.scj.ro.
