Cerere în vederea obligării pârâtului la plata tuturor contribuţiilor la asigurările sociale aferente perioadei menționate, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptăţită şi care nu au fost efectuate și plata contravalorii voucherelor de vacanţă de care ar fi beneficiat

4 apr. 2024
Vizualizari: 97
  • C. muncii: art. 269 alin. (2)
  • NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Institutul Limbii Române – Ministerul Educației Naționale și Grădinița „B.” Orăștie, solicitând instanței a se constata că munca prestată de către reclamantă în perioada 2012 – 2020, în temeiul Contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul C.., reprezintă un raport de muncă/o activitate salarizată, să se dispună obligarea pârâtului C.. la plata tuturor contribuțiilor la asigurările sociale aferente perioadei 2012 – 2020, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 și art. 26 alin. (8)-(10) din Legea nr. 16/2017, la plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptățită și care nu au fost efectuate în perioada 2012 – 2020, la plata contravalorii voucherelor de vacanță de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 2017 – 2019 (sume actualizate), la plata dobânzilor legale cuvenite la toate sumele ce vor fi acordate către reclamantă prin prezenta hotărâre, calculate de la data scadenței fiecărei obligații și până la plata efectivă, obligarea pârâtului C.. la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 25%, aferente reținerilor salariale impuse prin Legea nr. 188 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea echilibrului bugetar, obligarea pârâtei Grădinița „B.” Orăștie la recunoașterea tuturor drepturilor derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiul de cotizare), obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de inițierea și desfășurarea acestui litigiu, în conformitate cu prevederile art. 275 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2581 din 24 noiembrie 2021)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reține că, prin acțiunea promovată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Institutul Limbii Române – Ministerul Educației Naționale și Grădinița „B.”, a solicitat instanței să constate că munca prestată de către reclamantă în perioada 2012 – 2020, în temeiul Contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul C.., reprezintă un raport de muncă/o activitate salarizată, să dispună obligarea pârâtului C.. la plata tuturor contribuțiilor la asigurările sociale aferente perioadei 2012 – 2020, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, la plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptățită și care nu au fost efectuate în perioada 2012 – 2020, la plata contravalorii voucherelor de vacanță de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 2017 – 2019 (sume actualizate), la plata dobânzilor legale cuvenite la toate sumele ce vor fi acordate către reclamantă prin prezenta hotărâre, calculate de la data scadenței fiecărei obligații și până la plata efectivă, obligarea pârâtului C.. la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 25%, aferente reținerilor salariale impuse prin Legea nr. 188 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea echilibrului bugetar, obligarea pârâtei Grădinița „B.” Orăștie la recunoașterea tuturor drepturilor derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiul de cotizare).

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu de muncă, iar potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, dispoziții din care rezultă că legiuitorul a reglementat în mod imperativ competența teritorială pentru soluționarea unor astfel de cauze.

Totodată, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2010 a dialogului social care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social stipulează că:

„Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.”.

Conform art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

„Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin urmare, în speță, reclamanta A. este aceea care are dreptul de a opta între instanțele deopotrivă competente teritorial.

Ulterior însă exercitării dreptului de opțiune, competența rămâne stabilită în favoarea instanțe deopotrivă competentă, aleasă de către partea reclamantă, aspectul legalei învestiri a instanței nu mai poate fi pus în discuție, iar partea nu mai poate reveni asupra opțiunii alese.

Având în vedere scopul urmărit de reclamantă prin prezentul demers judiciar, acela de a fi recunoscută perioada cuprinsă între anii 2012 – 2020, în care a desfășurat activitate în Spania, în temeiul contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul Institutul Limbii Române – Ministerul Educației Naționale, cu sediul în București, în raport cu textele legale evocate, ținând cont că domiciliul reclamantei se află în Spania (astfel cum rezultă din susținerile acesteia, necontestate în cauză – dosarul Tribunalului Hunedoara), se constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, reclamanta a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Este de reținut că împrejurarea încetării contractului de muncă nu poate înlătura competența teritorială instituită de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, întrucât, potrivit art. 1 lit. p), pct. iii din Legea nr. 62/2011 a dialogului social sunt considerate conflicte de muncă și cele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Sursa informației: www.scj.ro.

Cerere în vederea obligării pârâtului la plata tuturor contribuțiilor la asigurările sociale aferente perioadei menționate, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptățită și care nu au fost efectuate și plata contravalorii voucherelor de vacanță de care ar fi beneficiat was last modified: aprilie 3rd, 2024 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.