Acţiune în constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată. Anularea recursului

• Legea nr. 134/2010: art. 24
• Legea nr. 18/1991: art. 35 alin. (3)
• Legea nr. 18/1991: art. 36 alin. (3)
• NCC: art. 1847
• NCC: art. 1890
• NCC: art. 482
• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 488 alin. (1)
• NCPC: art. 489 alin. (2)
• NCPC: art. 493 alin. (5)
• VCPC: art. 304 pct. 9

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la 5 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., Municipiul București prin Primar General și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate că a dobândit prin efectul prescripției achizitive dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, strada x, nr. 16, în suprafață de 312 m.p., și asupra unei părți din construcția edificată pe acest teren, compusă dintr-o baie și o bucătărie, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 895 din 14 aprilie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Preliminar, instanța reține că deși a fost invocat ca temei al cererii de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, pricina dedusă judecății este guvernată de dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., având în vedere data inițierii demersului judiciar, 5 iulie 2016, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod, la 15 februarie 2013. Sub acest aspect prezintă relevanță norma înscrisă în art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform căreia dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. În consecință, examinarea susținerilor din calea de atac va fi efectuată conform motivului de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”, dispoziție ce își are corespondent în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.

Lecturând cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu au fost supuse dezbaterii aspecte de natură a releva nelegalitatea hotărârii instanței de apel, pe de o parte, și de a combate raționamentul pentru care s-a respins calea de atac, cu consecința păstrării soluției primei instanțe, pe de altă parte.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie o acțiune în constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată, formulată de reclamantul A. și continuată de moștenitorul acestuia, recurentul C., cu privire la terenul situat în București, strada x, nr. 16, în suprafață de 312 m.p., solicitându-se și aplicarea regulilor accesiunii imobiliare artificiale pentru o parte din construcția edificată pe teren, proprietatea reclamantului, respectiv două dependințe (baie și bucătărie).

Prin decizia civilă nr. 1800 din 18 decembrie 2020, contestată în recurs, Curtea de Apel a validat soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, și a statuat în motivare că, raportat la situația de fapt expusă, nu sunt întrunite condițiile pentru a se putea dobândi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. În speță, reclamantul inițial nu a exercitat o posesie asupra imobilului, ci doar o detenție precară, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 3733 din 29 noiembrie 1974 a Judecătoriei sectorului 8 București, pronunțată în dosarul nr. x/1974, prin care s-a stabilit că reclamanții A. și D. sunt titularii unui drept de superficie asupra terenului pe care este edificată construcția compusă din două camere, hol și două cotețe, situată în București, proprietatea acestora.

În memoriul de recurs, recurentul a făcut o prezentare a situației de fapt, reliefată și prin acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, dorind să sublinieze că beneficiază de un drept de superficie asupra terenului din București, strada x, nr. 16, obiect al uzucapiunii, precum și de un drept de proprietate asupra construcției edificate pe teren, ambele consfințite prin sentința civilă nr. 3733 din 29 noiembrie 1974 a Judecătoriei sectorului 8 București în dosarul nr. x/1974. A făcut o abordare, din punct de vedere teoretic, a condițiilor impuse de dispozițiile art. 1847 și 1890 C. civ., respectiv art. 482 din același cod, și a susținut că posesia întrunește toate calitățile pentru a se invoca cu succes prescripția achizitivă, adică este continuă, netulburată, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar. A arătat și că a locuit în imobil, iar în timpul stăpânirii bunului a exercitat prerogativele pe care le are un proprietar, de a achita taxele, respectiv impozitele aferente și de a încheia contracte cu furnizorii de utilități.

Înalta Curte reține că toate aceste chestiuni nu au semnificația unor critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate, din punct de vedere al aplicării greșite a legii așa cum se menționează în recurs, pentru a se constata incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Susținerile pun în discuție reevaluarea situației de fapt în raport de probatoriul administrat în cauză în fazele procesuale anterioare și nu aprecierea, din punct de vedere al normelor de drept material – 1847 și 1890 C. civ., a condițiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani asupra imobilului teren ce se invocă în litigiu, chestiune de nelegalitate care ar intra în apanajul instanței de recurs. Or, asupra unor aspecte de netemeinicie, cum sunt cele evidențiate de recurent, prezenta instanță nu poate exercita un control judiciar, de vreme ce stabilirea situației de fapt și reaprecierea probatoriului intră în atributul instanțelor de fond. Se mai notează că recursul, prin specificul său, este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se verifică exclusiv chestiuni ce vizează corecta interpretare și aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, în limita motivelor reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Trimiterile la dispozițiile legilor fondului funciar și argumentarea prezentată în sensul constatării aplicabilității dispozițiilor art. 35 alin. (3) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 nu vor fi examinate, deoarece nu își găsesc corespondent în motivarea instanței de apel, care a reținut că temeiurile consacră o modalitate distinctă de dobândire a dreptului de proprietate, de cea a uzucapiunii, și nu sunt relevante în soluționarea litigiului.

Înalta Curte nu va proceda, de asemenea, la analiza criticilor axate pe greșita apreciere a materialului probator administrat, din care rezultă calitatea de detentor precar a recurentului, deoarece au ca scop repunerea în discuție a probelor și reconsiderarea valorii lor, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală având în vedere specificul căii extraordinare de atac a recursului, care nu poate viza decât chestiuni de legalitate. Reanalizarea probelor administrate în fața instanței de apel și stabilirea, pe alte baze, a unei alte situații de fapt decât cea reținută prin decizia atacată, cum tinde recurentul prin motivul invocat nu se circumscrie demersului de verificare a legalității acesteia.

Nu în ultimul rând, este de remarcat că aserțiunile din recurs preiau în mare parte motivele de apel, recurentul nespecificând, în mod concret, care sunt pretinsele greșeli ale instanței de control judiciar anterioare, care să poată fi supuse controlului de legalitate specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale și riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța de apel.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerință care nu este îndeplinită în cazul de față potrivit argumentelor expuse.

Constatând că susținerile recurentului nu pot fi circumscrise pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici unei alte ipoteze de casare din cuprinsul normei, Înalta Curte va anula recursul acestuia în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu observarea că nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu astfel cum se dispune în art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.