Valorificarea drepturilor băneşti rezultate din raporturile juridice de muncă. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018 la data de 5 ianuarie 2018, reclamanții indicați în anexa 1 la acțiunea introductivă au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: recalcularea salariului aferent anului 2022, întrucât a fost calculat în mod eronat; recalcularea sporurilor pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate și pentru condiții vătămătoare aferente anului 2017, prin aplicarea procentelor de 15% la salariul de bază, cu luarea în considerare și a majorărilor pentru vechime în CCR, activitate AA, vechime în muncă; recalcularea drepturilor salariale acordate cu privire la stabilirea în cuantum corect a sporului pentru vechimea neîntreruptă în Curtea de Conturi a României; recalcularea drepturilor salariale prin acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar; recalcularea drepturilor salariale și uniformizarea salarială consacrată prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, inclusiv la nivelul maxim cu cel aflat în plată la nivelul aceleiași familii ocupaționale; recalcularea salariului de bază lunar stabilit începând cu luna iulie 2017 pentru deținătorii titlului științific de doctor, prin aplicarea sporului de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată; emiterea ordinelor în ceea ce îi privește pentru solicitările menționate la pct. 1 – 7 din acțiune; plata drepturilor bănești ce li se cuvin reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv acordate, rezultate în urma recalculărilor solicitate, actualizate cu rata inflației; menținerea acestei modalități de calcul și în continuare, până la o nouă modificare legislativă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 187 din 30 ianuarie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă, pentru următoarele argumente:

Litigiul are ca obiect valorificarea drepturilor bănești rezultate din raporturile juridice de muncă dintre personalul Camerei de Conturi Constanța și entitatea angajatoare, decurgând din modalitatea defectuoasă de calcul a salariilor și sporurilor aferente, conform celor învederate prin cererea de chemare în judecată.

Competența teritorială de soluționare a cauzei în materia conflictelor de muncă a fost reglementată prin dispoziții imperative, conform legislației în vigoare la data sesizării instanței, respectiv potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, competența de soluționare a cauzelor având ca obiect litigii de muncă revine tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Chiar acest aspect a fost avut în vedere de către Tribunalul București atunci când, la termenul din 13 aprilie 2018, a luat măsura disjungerii cauzei privindu-i pe reclamanți și când, la termenul ce a urmat, și-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Totodată însă, dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. rețin că „Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.

În speță, se constată că după înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, primul termen de judecată cu părțile legal citate potrivit textului legal menționat, a fost la 1 august 2018, dată la care cauza a fost amânată la solicitarea scrisă formulată de pârâtă, motivat de împrejurarea că reprezentantul unității se afla în concediu legal de odihnă, fără ca instanța de judecată sau părțile să invoce excepții legate de aspectul procedural al competenței.

Prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că în cazul în care necompetența (materială sau teritorială, de ordine publică) nu a fost invocată la momentul procesual indicat, respectiv la primul termen de judecată cu părțile legal citate, nici părțile, nici instanța nu mai pot invoca excepția de necompetență teritorială chiar de ordine publică întrucât, prin neinvocarea la momentul reglementat de lege, competența de soluționare rămâne câștigată cauzei

Cum Tribunalul Constanța, secția I civilă, nu s-a conformat exigențelor normative arătate mai sus, această instanță nu își mai putea declina competența, în afara cadrului legal stabilit de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a pricinii va fi stabilită în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.