Ultimul practician

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

2. Interconectarea datelor. Internetul e autostrada care leagă bazele de date. Deocamdată circulă destul de puține mașini. Majoritatea algoritmilor sunt interni. Însă numărul e în creștere pentru algoritmii care fac naveta între mai multe baze de date. Rolii.ro este un algoritm care lucrează cu bazele de date ale tuturor instanțelor din țară interconectate. Căutarea unei anume jurisprudențe pe rolii.ro este mai eficientă decât scotocirea doar în arhiva judecătoriei Suceava.

Una este să construiești un plan de reorganizare pornind doar de la datele debitoarei și alta e să utilizezi datele de la încă 1000. Iar cu totul altceva este ca tiparele să fie identificate de un calculator, iar nu de un om lent, uituc, cu pauză de masă și cu copii acasă.

3. Algoritmi automați de procesare a datelor (codul). Prețiozitatea termenului eclipsează banalitatea lui. Am avut dintotdeauna algoritmi. Algoritmul înseamnă ordinea acțiunilor, ca să obții un rezultat. Rețeta de preparare a zacuscăi (prima dată trebuie să faci focul, apoi trebuie să tai legumele, presari 10 mg sare, apoi trebuie să amesteci etc.) e un algoritm. De fapt, toate acțiunile noastre zilnice sunt etape dintr-un algoritm inconștient, fie că sunt acțiuni simple (ne legăm la șireturi) sau complexe (identificăm partenerul de viață).

Cât privește o firmă, însăși existența ei înseamnă un algoritm: cum să faci ca 1 + 1 să-ți dea 3. Dacă ți-ar da 2, n-ar mai exista profit. Succesul unei afaceri e dependent de capacitatea de subevaluare a propriilor active, umane sau materiale. Trebuie să plătești un om de 3000 lei, niște logistică de 2000 lei, ca să vinzi un produs de 5001 lei. Activitatea zilnică a unei firme e o înșiruire de algoritmi. La același volum de date, câștigă cine are algoritmi mai ieftini și mai rapizi. Dacă vrei să-ți duplici un document, folosești o imprimantă nu postezi anunț de angajare pentru caligrafi. Dacă vrei să-i spui furnizorului să înceapă producția pentru o anume piesă, îi dai un telefon, nu pornești în drumeție cu armăsarul companiei.

E o relație simbiotică între algoritmi și date. Datele sunt combustibilul algoritmilor, iar folosirea algoritmilor produce și mai multe date, care sunt folosite de alți algoritmi. Cu cât ai multe date la dispoziție, cu atât ai nevoie de un algoritm mai puternic. Când faci o căutare în 3 milioane de hotărâri judecătorești, întrebi o mașină ce-ar putea să-ți fie de folos. Calculatorul îți găsește e loc acul din hambarul cu fân, în timp ce omul se pierde în el căutându-l o viață.

Mașinile sunt net superioare minții umane la analiza datelor digitale. Sunt excelente la descoperirea tiparelor în volume imense de date, capitol la care noi suntem modești. Apoi, algoritmii automați sunt rapizi. Ai nevoie să te gândești cum distribui banii, să verifici dacă legislația și jurisprudența nu s-au modificat, să impuți pro rata cheltuielile de procedură, să aștepți termenul de contestație, să cauți contul bancar, dar o mașină poate face toate aceste operațiuni în secunda următoare încasării prețului.

Creșterea cantității de date colectate de la debitoare, gradul de interconectare cu alte baze de date și nivelul automatizării algoritmilor sunt noile borne din cursa dintre practicieni. Asta nu înseamnă că primul lucru ce-l fac dimineața lichidatorii este să răsfoiască Jurnalul Inteligenței Artificiale. Nu trebuie să-nțelegem tehnologia, nici măcar să fim conștienți de ea, ca s-ajungem să fim acaparați de mașini. În fond, când a fost ultima dată când ai condus spre o adresă necunoscută fără să folosești Waze sau Google Maps? Îți amintești ziua în care ți-ai propus ca, de mâine, să știi totul despre tehnologia GPS și să renunți la simțul tău de orientare în favoarea unui ecran vorbitor? Nici eu.

Digitalizarea e făcută din fragmente care nu înseamnă nimic luate separat, dar adunate schimbă totul. Într-o zi te gândești că n-ar rost să mai printezi atașamentul de la e-mail; excelul cu formule în care ai calculat cota falimentară la distribuirile pe art. 161 poate fi refolosit și distribuirile viitoare; nu trebuie să scrii de mână fiecare destinatar al notificării pentru deschiderea procedurii, poți programa wordul să-ți culeagă automat datele; introduci emailurile creditorilor în calendarul tău digital, astfel încât să primească toți reminder automat privind data ședinței; cumperi un soft care-ți face analiza SWOT de capul lui, tu trebuind doar să introduci niște cifre, fără să fie nevoie să le înțelegi; setezi imprimanta să-ți convertească automat actele scanate în text editabil; consulți BPI ca să te inspiri fiindcă acolo sunt publicate actele din toate procedurile; postezi anunțurile de licitații pentru bunurile debitoarei pe site-ul UNPIR; vrei ca negocierile tale cu creditorii să fie bazate pe cifre, așa că lași un soft să-ți updateze automat totalul distribuirilor și timpul mediu de plată.

Toți vrem să facem lucrurile mai bine. Dincolo de jocurile de culise, cafteala demnă de Game of Thrones, în numele inimii creditorilor, și sutele de litigii pe cine are prioritate la numire, zicem cavaleresc că e loc pentru toți.

5. Un singur cablu cu date

De 25 de ani, suntem într-o goană permanentă să luăm fața concurenței. Ca să avem oferte competitive de preluare a dosarelor, căutăm să ne eficientizăm activitatea. Câștigă cine închide procedurile cheltuind cât mai puțin timp și bani. Poate intra în cursă oricine, cât timp motoarele sunt identice. Chiar dacă există practicieni mai productivi decât alții, real, diferențele sunt neglijabile, limita fiind puterea de procesare a minții umane. Aceasta are un IQ maxim de 200. Poți face încă 10 MBA-uri și-ți încrucișa romantic genele cu Einsteinul practicienilor, că trăsura ta, trasă de cai, nu va putea depăși o rachetă. Paradoxal, tocmai lipsa unor diferențe notabile încurajează competiția. Azi sunt cam 3000 de practicieni activi și are sens să-ți dorești să fii al 3001-lea fiindcă știi că om ca tine e și cel de pe locul 1. Cu suficient noroc și efort, un practician proaspăt licențiat poate fi la fel de productiv ca un SPRL cu zeci de ani de experiență. Apoi, nici măcar nu trebuie să țintești podiumul, ca să ai acces la o feliuță din plăcintă. O minte, două mâini și două picioare au și ceilalți, așa că ce te-mpiedică pe tine să faci și tu ca ei?

Dar ce se va întâmpla la apariția codului cu un timid IQ de 10.000? Pentru încălzire doar, fiindcă n-are o limită maximă și crește de la o zi la alta. Va mai fi loc pentru numărul 2?

Se zice că este loc pentru toată lumea, dar asta nu-i adevărat când vorbim de mașini. Când numărul 2 nu mai înțelege ce face numărul 1, de are atâta succes, competiția s-a încheiat. În cel mai bun caz, numărul 2 va fi cumpărat de numărul 1, ca să fie dezmembrat pentru datele deținute. În cel mai rău caz, datele vor fi considerate irelevante, astfel că numărul 2 va sfârși ignorat. Nu mai vezi sensul în a vrea să fii al 3001-le practician, când știi că cel de pe locul 1 nu e om. Ziceam că e loc pentru toată lumea, dar acum nimeni nu mai are loc. A fost nevoie de un singur Youtube, ca toate milioanele de magazine de casete și DVD-uri să dea faliment.

Numărul 1 va deveni unicul număr, fiindcă nimeni nu va mai dori să numească alt practician, care face treaba mai scump și mai lent. Astăzi invocăm concurența neloială și facem reclamații pentru oferte derizorii, fiindcă putem demonstra matematic că nu poți plăti cu 500 lei cheltuielile lunare de 5000 lei impuse de gestionarea dosarului. Dar ce te faci când funcționarea mașinii costă doar 200 lei? Nu mai ai drept de apel. Și nici un argument pentru care creditorii ar trebui să te prefere pe tine, într-o procedură cu scopul unic de plată a banilor. Degeaba ai tu 10 colaboratori experți cu o viață dedicată insolvenței, diplome și succese răsunătoare, când celălalt face o muncă mai bună la o zecime din costuri cu un calculator și un IT-ist.

Cine va fi numărul 1? Practicianul suficient de curajos în a da pe mâna unei mașini sarcina colectării și procesării datelor debitoarei și suficient de capabil să-i ofere acces la surse terțe de date. Cât mai multe date despre activitățile comerciale din piață, fiindcă algoritmii machine-learning devin mai buni, proporțional cu volumul de informații la care au acces. Este ceva să corelezi datele colectate cu baze de date de la alte 10 debitoare, și cu totul altceva să le corelezi cu informațiile de la alte 1.000.000. Tiparele rezultate, în cel din urmă exemplu, devin mult mai precise. Sau sunt relevate tipare noi, la care o minte umană nu s-ar fi gândit niciodată.

Azi, competiția e încă deschisă. Cele 2 elemente de departajare, mașina și baza de date, sunt la îndemâna oricui, fiindcă nu sunt proprietatea nimănui. Dar ce se va întâmpla când ele vor fi patentate? În timp ce funcționalitatea unui soft poate fi reprodusă cu alt soft (dacă nu ne place Windows, putem trece la iOS sau Android), sursa de date nu poate fi înlocuită fiindcă este unică. Istoricul activităților firmelor din România este unul singur. Nu va exista o platformă socială care să înlocuiască Facebook, fiindcă Facebook deja a minat și minează trilioane de date personale și-și îmbunătățește continuu algoritmii pe baza lor. Ca să poți concura Facebook, ar trebui să poți dezvolta algoritmi care să provoace o dependență superioară. Dar cu ce date să-i hrănești? La acele date are acces doar numărul 1. Facebook a cumpărat Instagram și Whatsapp, iar Google a cumpărat Youtube și Waze. Yahoo a murit. Învingătorii nu lasă loc pentru pretenții la locul 2.

Problema dreptului de folosință a datelor privind companiile din piață este esențială. Ar trebui construită de UNPIR o bază de date care să garanteze utilizarea acestora de toți practicienii sau ar trebui respectată inițiativa privată și dreptul primului servit în a le acapara?

6. Ultima procedură

Am folosit inovațiile tehnologice ca să ajutăm mintea biologică să lucreze mai bine. De acum o vom folosi ca s-o înlocuiască. Procedura insolvenței, așa cum e reglementată, are sens cât timp pionul principal este omul. Conține harta cu instrucțiuni pentru plata manuală a unor datorii. Dar dacă creanțele ajung să se achite singure?

Conlucrarea omului cu mașina e posibilă cât timp omul înțelege ce face mașina. Dar pe măsură ce algoritmii automați devin din ce în ce mai buni, consumând cantități tot mai mari de date, dispare însăși dorința de a înțelege cum fac ceea ce fac. Și nici nu va mai fi nevoie să înțelegi, ci doar să te descurci să introduci date. Îndeletnicirile nefolosite se pierd. Ai butonat atâta tastele la calculator, încât te simți dezorientat când trebuie să scrii cu un stilou pe o foaie. Folosești excelul pentru înmulțirea unor numere mari, dar ajungi să aduni pe degete cât fac 9 x 6 dacă n-ai un calculator la îndemână.

Invazia tehnologiei e gradată. La început ai fost sceptic și ai ținut o analiză în paralel, privind rezultatul verificării de către cod a primei declarații de creanță. Dar după primele 50, în care ți-ai dat seama că le rezolvă pe toate identic ca tine (asta ca să nu pomenim de cele 4 la care te-a făcut să te simți jenat că ai uitat cunoștințe de bază din anul 1 de drept), capeți încredere. Te-a convins! În fond, de ce să mai pierzi tu 7 zile ca să ajungi la același rezultat, când aplicația îți calculează creanțele admise și redă motivarea celor respinse în doar 5 secunde? Și ce rost are să mai înveți tu să pui cap la cap tonele de documente justificative, să înțelegi obligațiile dintr-un contract și forța juridică a probațiunii? Îți vei aduce aminte cu nostalgie de vremurile în care chiar citeai declarațiile de creanță înainte să publici tabelul, așa cum îți aduci aminte acum de vremurile în care pentru publicarea unui act în BPI, trebuia să mergi până la ONRC cu cererea în original.

Azi verificarea creanțelor, mâine întocmirea planului de reorganizare, poimâine inventarierea, răspoimâine introducerea acțiunilor în anulare. Înainte să fie un tot, prima dată au fost segmente. Înainte ca omul să-și piardă rolul de jucător, ultima dată a fost spectator. Valabil pentru toți participanții la procedură. Creditorul își ia un asistent, un soft, să-l întrebe ce e de făcut în diferitele faze ale procedurii. Inițial, decizia finală rămâne la om, dar încurajat de acuratețea previziunilor algoritmului, ajunge să dea „ok. accept all”, așa cum noi dăm click pe căsuțele kilometrice, cu drepturi și obligații, ce ne apar la instalarea unui soft nou. Vrei să pierzi o zi întreagă participând la o ședință a Adunării Creditorilor ca să te cerți cu administratorul judiciar și cu ceilalți creditori, care deja-s asistați de algoritmi? Chiar dacă urăști tehnologia și prevezi un viitor sumbru, nu vei avea ce face decât să-ți delegi și tu dreptul de vot către un algoritm.

Dacă nu ești convins de revoluția în curs generată de tehnologiile cu inteligență artificială, tot ce trebuie să știi este că algoritmul AlphaZero a devenit cel mai bun jucător de GO^[1] din lume, după ce-a învățat să joace de unul singur. N-a avut nevoie de un om care să-l învețe strategii. Nici măcar acces la o bază de date cu partide disputate de campioni. În 3 zile a jucat 4.9 milioane de meciuri împotriva lui însuși. I-au fost programate doar regulile jocului. Ce altceva înseamnă procedura insolvenței dacă nu o serie de reguli? Seturi de instrucțiuni care trebuie bifate manual ca să genereze un anume rezultat: acoperirea pasivului debitorului. Dar dacă pasivul ajunge să se acopere singur, mai e nevoie de o procedură?

Înainte, ca să poți suna de pe un telefon fix pe alt telefon fix, cineva trebuia să-ți facă legătura manual, dintr-o centrală. Hai, că-ți amintești pupitrele acelea pline de ghemotoace de cabluri și butoane, descâlcite de doamne cu slujbe respectabile! Odată cu apariția conexiunii directe, n-a mai fost nevoie de intermediari. A dispărut cu totul procedura.

Din dorința nobilă de a o face mai bună, an de an bibilim procedura insolvenței, cu tot felul de modificări. La rândul nostru, practicienii, zi de zi, suntem într-o cursă de simplificare a activității. Inovăm și digitalizăm. Nu vrem blocaje, timpi morți, bani pierduți aiurea și inechitate! Dar te-ai gândit vreodată la relația între defecte și existența procedurii? Cu cât lucrurile se fac mai simplu și mai bine, cu atât procedura devine mai inutilă! Altfel zis, existența procedurii insolvenței este condiționată de facerea lucrurilor cât mai prost! Dacă remediezi toate imperfecțiunile, dispare procedura.

„Creanța mea se recuperează singură!” – e ultima replică dintr-un dialog dintre un creditor și un practician. Iar acesta din urmă încearcă să-și amintească „ce e aceea o creanță”? E obosit, cu mintea în toate părțile. Tocmai a ieșit de la un curs IT. Mâine are examenul de definitivat UNPIR, iar materia principală este programarea algoritmilor.