Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
245 views
Examinând apelul de faţă, prin prisma motivelor invocate şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Texte legale incidente:
Art. 374 alin. (1) C. pen., producerea, deţinerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Alin. (2): Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost săvârșite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Varianta incriminată la alin. (2) al art. 374 C. pen., constă în aceea că autorul comite una dintre modalitățile prevăzute de art. 374 alin. (1) C. pen., utilizând un sistem informatic ori un mijloc de stocare a datelor informatice (e.g. un card de memorie, un hard disk extern, un CD ori DVD, etc).
Sintagma „deținere” vizează posesia materială a unui anumit bun, iar în cazul deținerii de materiale pornografice cu minori sub forma de date informatice (imagini foto sau imagini video în format electronic) este esențial ca autorul să aibă un control asupra respectivelor date informatice.
Acuzaţia:
În sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, în data de 12.02.2020 a deținut HDD X. seria (…) – 1 Tb, utilizat de acesta, pe care erau stocate un număr de 31 de fișiere, distincte fiind 15 fișiere tip „video” şi 11 fișiere tip „imagine”, conținând fotografii şi filmări cu persoane minore având un comportament sexual explicit şi care reprezentau organele genitale ale unui copil cu scop sexual.
Prima instanţă – Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că inculpatul A. a deținut şi cunoscut faptul că deţine fotografii şi filmări cu persoane minore în ipostaze pornografice, în sensul că le-a transferat de pe o unitate de calculator cu denumirea „Y.”, asociat contului de utilizator Windows „Z.” pe HDD-ul X. seria (…) – 1 Tb, utilizat de către acesta, inculpatul accesând ultima oară conţinutul acestui hard-disk la data de 07.02.2020, ora 19.45:12. S-a mai arătat de către judecătorul primei instanţe că, explorarea datelor din cauză confirmă faptul că inculpatul a cunoscut conținutul folder-ului și știind exact ce cuprinde a copiat fișierele și le-a accesat în final la data de 07.02.2020, ora 19:45.12.
Motive de apel. Apărări:
Inculpatul A., prin motivele de apel, a susţinut că ar fi șters imaginile pornografice cu minori încă din anul 2005-2006, nu cunoștea de existenţa acestora pe HDD-ul X. seria (…), iar accesarea acestui suport de stocare în cursul anului 2020 nu echivalează cu accesarea materialelor pornografice care se aflau în alte sub-foldere. Ca atare, a susţinut că faptei îi lipseşte forma de vinovăție prevăzută de lege, solicitând achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Situaţia de fapt:
Înalta Curte, examinând conţinutul probelor administrate în cauză, cu accent pe procesul-verbal de percheziție informatică, declaraţia inculpatului dată în faţa primei instanţe, declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de apel, reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 12.02.2020, în urma unei percheziții domiciliare efectuate
într-o altă cauză, instrumentată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (ce a format obiectul dosarului nr. x/D/P/2019), la adresa din mun. București, strada (…), Sector 1, unde locuia inculpatul A., a fost identificat, printre altele, HDD X. seria (…) – 1 Tb utilizat de acesta, care a fost ridicat şi sigilat, iar, ulterior, în urma percheziției informatice, s-a descoperit că acesta conținea un număr de 31 fișiere, printre care 15 fișiere tip „video” şi 11 fişiere tip „imagine”, conținând fotografii şi filmări cu persoane minore în ipostaze sau având un comportament sexual explicit.
În faţa primei instanţe inculpatul A. a declarat că: în jurul anilor 2004-2005 (…), verificând anumite fișiere din calculatorul meu, am dat de aceste fișiere cu denumirea menţionată, ocazie cu care le-am șters, eu nefiind consumator de asemenea materiale. La o dată ulterioară, am găsit acelaşi fişier cu aceeaşi denumire într-o altă locaţie, pe un alt hard-disk şi din nou le-am șters. Eu când îmi cumpăr un alt hard-disk sau făceam backup copiam integral hard-disk-ul, inclusiv programul de operare şi există posibilitatea ca între momentul în care eu am văzut aceste fişiere şi momentul în care le-am şters, să se fi făcut un backup cu privire la aceste fişiere şi conţinutul acela să fi apărut în mai multe locuri. Nu îmi amintesc să fi accesat aceste materiale în anul 2011, este posibil să le fi accesat şi să fi prezumat că le-am şters, dar de fiecare dată când am găsit conţinutul acestui folder îl ștergeam pentru că eu nu consum aşa ceva. Este posibil să se fi întâmplat vreun eveniment fix la momentul accesării celor 2 fișiere care mi-a captat atenția şi din neglijență să nu fi şters acel folder. Dar din anul 2011 acele fișiere nu au mai fost accesate. Am accesat hard-disk-ul, folosindu-l uzual în alte scopuri.
(…) În 18.01.2011, la ora 01:00, mai exact la ora 00:40, probabil eu am fost cel care am accesat fișierele în cauză, dar nu îmi explic de ce nu le-am șters, deşi le-am șters de fiecare dată când le-am constatat (declaraţie inculpat 16.10.2023, f.20, dosar Curte).
Împrejurările relatate de inculpat sunt confirmate, parţial, de procesul-verbal de percheziție informatică realizat în cauză, la data de 14.11.2022.
Astfel, în urma percheziției informatice s-a constatat că HDD X. seria (…) – 1 Tb a fost instalat sau i s-a generat ultima actualizare a sistemului de operare la data de 09.01.2011, ora 23:26:23.
Ulterior, în data de 10.01.2011, în intervalul orar 16:23:58-16:24:06, au fost copiate în folder-ul cu denumirea „pedo”, având calea „C/(…)” un număr de 31 fişiere, printre care se disting cu interes pentru cauză, 15 fişiere tip „video” şi 11 fişiere tip „imagine”, ce reprezintă materiale pornografice cu minori.
În urma aceleiași percheziţii informatice a mai rezultat faptul că utilizatorul cu numele „Z.”, la data de 18.01.2011, ora 00:40:41, respectiv la ora 00:43:57 a accesat două fişiere video ce se aflau în folder-ul denumit „pedo”.
În fine, s-a mai constatat, în urma analizei mediului de stocare, că data ultimei accesări a HDD-ului a avut loc în data de 07.02.2020, ora 19:45:12.
Pe baza probatoriului redat anterior, Înalta Curte nu poate reţine aceeaşi situaţie de fapt avută în vedere de prima instanţă, conform căreia inculpatul „a accesat fișierele la data de 07.02.2020 ora 19:45.12”.
Datele de exploatare a HDD X. seria (…) – 1 Tb au demonstrat că, în data de 07.02.2020, ora 19:45:12, inculpatul a accesat HDD-ul, însă nu au relevat că acesta ar fi accesat şi fișierele incriminatoare, care presupuneau o succesiune de accesări, respectiv accesarea sub-folderu-lui „Filme” – apoi accesarea sub-folder-ului „Naşpete” – apoi accesarea sub-folder-ului „pedo” şi, în final, accesarea fișierelor ce conțineau materiale pornografice cu minori. Spre exemplu, în urma exploatării HDD-ului s-a descoperit că inculpatul ar fi accesat două fişiere în data de 18.01.2011 – două fişiere tip „video”, cu conținut pornografic cu minori, la ora 00:40:41 şi la ora 00:43:57. Or, o accesare similară nu a fost prezentată de către organele de cercetare penală ca având loc în cursul lunii februarie 2020.
Prin urmare, în contextul în care fișierele conținând materiale pornografice cu minori se aflau încă de la începutul anului 2011[1] pe HDD-ul deținut şi utilizat de inculpat în mod uzual, există un dubiu cu privire la împrejurarea că inculpatul cunoștea de existenţa acestor fişiere în cursul anului 2020, când au fost descoperite de organele de urmărire penală. Faptul că în anul 2020 inculpatul ar fi accesat HDD-ul, însă nu şi sub-folderele în care se aflau fișierele conținând materiale pornografice, nu înlătură acest dubiu.
Deţinerea materialelor pornografice presupune conștientizarea de către inculpat a faptului că le avea la dispoziţie şi le putea accesa. Însă cum aceste fişiere nu au fost accesate timp de nouă ani (din ianuarie 2011 până în februarie 2020, când au fost descoperite de organele de urmărire penală), nu se poate susţine că inculpatul le-a deținut în sensul prevăzut de legea penală. Mai mult, din declaraţia inculpatului, cât şi din cele relatate de cei doi martori audiaţi nemijlocit de instanţa de apel, nu au rezultat informaţii apte a conduce indubitabil către concluzia utilizării unor astfel de materiale de către inculpat.
În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că probele administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. ar fi cunoscut că deţine pe HDD X. seria (…) – 1 Tb materiale pornografice cu minori, condiţii în care este întemeiat apelul său, urmând ca în cauză să fie dispusă o soluţie de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 374 alin. (1) şi alin. (2) C. pen..
Restituirea lucrurilor. Măsuri de siguranţă:
Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată pe fondul acţiunii penale, Înalta Curte va dispune, în conformitate cu art. 162 alin. (5) C. proc. pen., restituirea HDD X. seria (…) – 1 Tb către inculpatul A., ridicat cu ocazia percheziției domiciliare, având în vedere că pe acest suport de stocare se află înscrisuri şi documente personale ale inculpatului, precum şi înscrisuri pe care le deţine în virtutea calității de avocat. Sub acest din urmă aspect, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora: „sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri şi de la măsura confiscării:
a) înscrisurile care conţin comunicări între avocat şi clientul său;
b) înscrisurile care conţin consemnări efectuate de către avocat cu privire la aspecte referitoare la apărarea unui client”.
În ceea ce priveşte cele 15 fişiere de tip „video” şi 11 fişiere de tip „imagine”, conținând materiale pornografice cu minori, instanţa de apel reţine că în cazul acestora sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.
Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinare faptelor prevăzute de legea penală. Specie a noțiunii generale de sancțiuni de drept penal, măsurile de siguranţă se deosebesc esențial faţă de pedepse prin faptul că ele urmăresc nu atât sancționarea făptuitorului, cât prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni ori înlăturarea stării de pericol deja existente, după caz.
Confiscarea specială este consacrată în literatura de specialitate ca fiind o măsură de siguranţă cu caracter patrimonial, constând în confiscarea unor bunuri determinate, aflate în legătură cu fapta comisă, făcând parte din această categorie şi bunurile a căror deținere este interzisă de lege.
În ceea ce priveşte noţiunea de bunuri, conform dreptului comun, acestea sunt lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial – art. 535 C. civ.
Pornind de la acestă definiție, principalul criteriu de clasificare al bunurilor ar fi acela între bunuri corporale – bunuri necorporale/incorporale. Apoi, prevederile art. 536 C. civ. clasifică bunurile între mobile şi imobile, legiuitorul prevăzând că bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile.
Având în vedere caracterul eclectic şi total neomogen al categoriei bunurilor incorporale, acestea nu sunt enumerate, cu titlul exhaustiv, într-o normă generală cuprinsă în Codul civil. Astfel, varianta aleasă de legiuitor este de a lăsa deschis domeniul de reglementare al bunurilor incorporale, acestora fiindu-le aplicabile regulile specifice cuprinse în legislaţia specială (e.g. legislaţia care reglementează drepturile de autor, brevetele, desenele, mărcile, proprietatea industrială, respectiv legislaţia care reglementează piaţa de capital în cazul valorilor mobiliare, o eventuală lege care să guverneze criptomonedele etc.).
Raportat la categoriile de bunuri instituite de Codul civil, Înalta Curte apreciază că în cauză fișierele de tip „foto/video”, ce conțin imagini cu caracter pornografic cu minori, sunt bunuri (incorporale-mobile) în sensul prevăzut de legiuitor şi pot fi supuse confiscării speciale, întrucât sunt bunuri a căror deținere nu este autorizată de lege. Simpla deținere de către inculpat a acestor fişiere pe HDD-ul ce urmează a-i fi restituit va constitui o nouă faptă ilicită, sancționată penal de art. 374 C. pen.
Prin urmare, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., coroborat cu art. 574 lit. d) C. proc. pen., se va dispune, similar confiscării bunurilor corporale în vederea distrugerii, confiscarea în vedere distrugerii prin ștergere a celor 15 fişiere tip „video” şi celor 11 fişiere tip „imagine”, aflate pe HDD X. seria (…) – 1 Tb, în folder-ul cu denumirea „pedo”, având calea „C\(…)\”, fişiere ce reprezintă materiale pornografice cu minori.
Cheltuieli judiciare:
Văzând soluţia de achitare a inculpatului, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va înlătura dispoziţia privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 2.000 lei aferentă fazei de urmărire penală, din cuprinsul sentinţei apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 lei, va rămâne în sarcina statului.
Sursa informației: www.scj.ro.
