Determinarea competenței în litigiile privind reținerea contribuției de asigurări sociale din pensiile militare. Natura juridică a cererii și regimul special al pensiilor de stat

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale la restituirea sumei de 4.044 RON reţinută din pensie cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate (CASS) în anul 2022, precum şi a sumei ce se va mai reţine în anul 2023 cu acelaşi titlu şi acelaşi temei legal, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare de la data când era scadentă până la data plăţii efective.

Reclamantul a indicat temeiul juridic al acţiunii, menţionând expres dispoziţiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată şi nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, art. 1531 şi art. 1535 din C. civ.

Prin urmare, nu se poate reţine că reclamantul a înţeles să îşi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanul a învestit instanţa cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, „Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale”, iar conform art. 103 din Legea nr. 223/2015, „Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel”.

Prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispoziţiile în materie de competenţă instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.