Sorin

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Era o zi în vara anului 2010. Procuror de serviciu pe evenimente, pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, am fost chemată la un accident cu victime, în afara orașului. Mașina de la Parchet m-a purtat repede la fața locului, un perimetru deja înconjurat de centura galbenă, poliție, ambulanțe și public. Dincolo de centură, o mașină diformă în urma impactului, întoarsă nefiresc, perpendicular pe linia despărțitoare. Cioburi, parbriz rupt, portiere deschise ca și cum s-ar pregăti să iasă cineva. Mă apropii, e liniște multă, deși în afara zonei evenimentului sunt mulți, dar și public, chiar aparținători ai victimelor (aflasem că sunt trei polițiști).

Zgomotul durerii la început de drum se aude insistent. Intru în mașină, cad cioburi mărunte pe mine, îmi fac treaba de procuror, ies. Jos, pe carosabil, un cadavru, cu fața acoperită. Mă apropii, însă mă opresc la scurtă distanță. Nu ridic nimic, știu că acolo jos e Sorin. Polițistul de la DGA cu care stabilisem niște vectori de acțiune într-un dosar, exact cu o zi înainte. Acum, e o altă realitate. Ridic capul și mă uit după colegii lui. Sunt pe margine, cu lacrimi vizibile și speriați. Dialogul cu ei se poartă normal, ca între specialiști, dar apăsarea grea a suferinței crește major. Sorin.

Aproape în același an, în aceeași haină instituțională, plec la un accident de tren. Aici putea fi un alt Sorin. Accesul în trenul scos de pe șină se face greu, kilogramele de la acel moment stau în contrapondere cu iscusința, facem CFL-ul (cercetarea la fața locului) și apoi cobor, stau aproape de locomotiva contorsionată, scoasă parțial și hilar de pe șină. O contemplu și gândurile îmi zboară departe. Sorin. Aud vag un strigăt alert și îngrijorat de alarmă: Doamna procuror!!!!! Revin subit în realitate, mă uit la monstrul de fiare și-l văd cum se înclină periculos, spre mine. Dau să mă îndepărtez, îmi fug cizmele pe asfaltul îmbibat de motorină, reușesc în final, iar monstrul de fier rămâne și el în așteptare, surprins. Putea să fie un alt Sorin.

Vara anului 1998. Tineri procurori suntem chemați la un omor. Proba de rezistență, cercetarea locului. Mi-au rămas în simțuri, mirosul greu și brutal al sângelui vechi, închegat și fetida imagine a unui nor alarmant de negru, de muște.

Multe, mari, insistente. Un alt Sorin. Colegul de birou îmi oferă, la întoarcere, cu grijă un pahar de alcool tare pentru dezinfectarea perpetuă a simțurilor. Refuz cu îndârjire, iar mirosul de atunci îmi devine tovarăș rebel și insolent, iar peste ani, camarad de viață. Probabil va pleca doar la sfârșit. Cu atât mai bine. Este credincios și nu trădează.

Justiția unui procuror este iluzie și deziluzie, zi de zi.

Este Sorin în fiecare zi. Ea nu este o foaie A4, o ordonanță sau un rechizitoriu. Este Sorin. Iluzia stăpânirii de sine și deziluzia reculului sufletesc sau alterarea structurii emoționale. Justiția unui procuror nu este un număr de dosare, este iluzia recoltei și deziluzia efectelor.

Justiția unui procuror nu se numără în funcții efemere și găunoase, multe condamnate a priori prin compromisul pestilențial cu factori externi sau prin structuri emoționale vulnerabilizate de duritatea sistemului.

Justiția unui procuror se numără în cazuri „SORIN”.

Iluzia justiției unui procuror este cea care te cheamă viclean la a suferi întâi cu lacrimi, apoi cu carnea și cu oasele, apoi cu sufletul și în final, pe linia continuă a aparatelor de resuscitare din camerele de gardă. Aceea este deziluzia pierderii sensibilității umane în fața unei iluzii fardată năucitor.