Obligaţia subiecţilor plătitori ai taxei clawback de a deduce TVA-ul din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS, în vederea stabilirii, calculării şi declarării contribuţiei trimestriale

• Constitția României: art. 16 alin. (1)
• Constitția României: art. 56 alin. (2)
• Legea nr. 554/2004: art. 18
• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• Legea nr. 554/2004: art. 28
• Legea nr. 554/2004: art. 8 alin. (1)
• Legea nr. 95/2006: art. 363^1
• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8
• NCPC: art. 496
• NCPC: art. 497
• O.U.G. nr. 77/2011: art. 1
• O.U.G. nr. 77/2011: art. 3
• O.U.G. nr. 77/2011: art. 5 alin. (3)
• O.U.G. nr. 77/2011: art. 6 alin. (5)
• O.U.G. nr. 77/2011: art. 9 alin. (2)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate (în continuare, CNAS) și Agenția Națională de Administrare Fiscală (în continuare, ANAF), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea:

– comunicării CNAS primită de S.C. A. S.R.L. în data de 30.04.2015;

– adresei nr. x/29.04.2015 emisă de CNAS;

– adresei nr. x/05.06.2015 emisă de CNAS în legătură cu contestația administrativă formulată de societate împotriva notificărilor, completată cu adresa CNAS nr. x/24.07.2015;

– obligarea ANAF la restituirea sumei plătită cu titlul de contribuție clawback aferentă trimestrului I 2015, în temeiul Notificărilor contestate;

– obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 610 din 2 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

5. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea și în notele scrise depuse în cauză, precum și a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a precizat la pct. 1 al acestei decizii, prin cererea dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurenta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței specializate:

– anularea comunicării CNAS primită de S.C. A. S.R.L. în data de 30.04.2015, precum și a adresei nr. x/29.04.2015 emisă de CNAS, prin care i s-au comunicat datele necesare stabilirii contribuției clawback datorate pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, conform prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, aferente trimestrului I al anului 2015 și anume valoarea procentului „p” de 26,10% și consumul de medicamente suportat pentru aceeași perioadă din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor societății pentru medicamentele din lista depusă de aceasta;

– adresei nr. x/05.06.2015 emisă de CNAS în legătură cu contestația administrativă formulată de societate împotriva notificărilor, completată cu adresa CNAS nr. x/24.07.2015;

– obligarea ANAF la restituirea sumei plătită cu titlul de contribuție clawback aferentă trimestrului I 2015, în temeiul Notificărilor contestate;

– obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

După cum s- a nominalizat la pct. 2 al acestei decizii, prima instanță:

– a anulat în parte adresa transmisă reclamantei de către pârâta CNAS în data de 30.04.2015, în ceea ce privește situația medicamentului Detralex, cod CIM W 116150001, în limita sumei de 206.336,63 RON și a medicamentului Eurespal cod CIM W03117002, în limita sumei de 30.703,10 RON;

– a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată;

– a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

– a majorat onorariului expertului B. cu suma de 1.425 RON;

– a obligat reclamanta la plata către expert a diferenței de onorariu în suma de 1.425 RON;

– a obligat pârâta CNAS la plata către reclamantă a sumelor de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocat redus proporțional cu capetele de cerere admise, la care se adaugă suma de 2.232 RON, reprezentând onorariu expert corespunzător capetelor de cerere anulate, reprezentând suma finală de 12.232 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate ale sentinței atacate prezentate în cele două memorii de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține:

5.1. Referitor la recursul formulat de S.C. A. SRL

5.1.1 Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”)

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii „se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta nu îndeplinește exigențele menționate, în raport de argumentele prezentate în continuare.

În primul rând, instanța de control judiciar constată că este fondată critica recurentei în sensul că există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței atacate.

Astfel, cu toate că soluția ce reieșea din cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești aflate în discuție era aceea de anulare în integralitate a notificărilor contestate în cauză, urmare a includerii în mod nelegal în cuprinsul acestora a adaosurilor practicate de distribuitorii angro și de farmacii, precum și a taxei pe valoarea adăugată, în mod contradictoriu instanța s-a limitat să anuleze doar parțial notificările în limita discrepanțelor în cuantum de 206.336,63 RON și 30.703,10 RON, decurgând din analiza documentelor primare realizată de expertul contabil desemnat în cauză doar cu privire la două dintre medicamentele contestate de parte (Detralex și Eurespal) și doar cu privire la patru furnizori ai acestora.

Mai mult decât atât, instanța de primă jurisdicție a menționat și faptul că „unele dintre raportările centralizate ale CNAS nu au corespondent în realitatea obiectivă”, iar „această împrejurare este de natură a atrage nelegalitatea notificării”.

În al doilea rând, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a analizat toate criticile de nelegalitate formulate de societatea recurentă cu privire la actele administrative deduse judecății.

Mai precis, partea a susținut următoarele:

– medicamentele având codul CIM W8547001 (Diaprel MR 30 mg) nu au mai fost comercializate de A. din luna august 2011 și nici nu au mai fost importate în România de către alți distribuitori angro, întrucât nu a fost primită niciun fel de notificare de import pentru România; ca atare, nu există documentație care să ateste faptul că respectivul medicament a fost suportat din bugetele Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și Ministerului Sănătății în trimestrul I al anului 2015;

– medicamentele având codul CIM W52785004 (Prestarium Arg Plus 5mg/1,25 mg) nu au mai fost comercializate de A. din luna februarie 2011;

– există diferențe enorme, pe de o parte, între valorile comunicate de CNAS prin notificările contestate pentru medicamentele Servier ca fiind consumate și suportate din bugetele Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și Ministerului Sănătății în trimestrul I al anului 2015.

Cu toate acestea, instanța nu a analizat susținerile societății recurente cu privire la medicamentele anterior nominalizate, prin raportare la probatoriul administrat.

În plus de aceasta, curtea de apel nu a analizat cererea recurentei de restituire a taxei clawback plătite în temeiul notificărilor contestate în cauză.

Aspectele anterior prezentate echivalează cu necercetarea fondului cauzei și impune soluția casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Desigur, instanța de trimitere urmează să se pronunțe asupra tuturor motivelor de nelegalitate ale actelor administrative deduse judecății prezentate de societatea recurentă, asupra tuturor petitelor din acțiunea introductivă de instanță, prin raportare la apărările formulate de partea adversă, la cadrul normativ incident și la probatoriul administrat.

5.1.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”)

5.1.2.1. Critica referitoare la interpretarea greșită de către instanța fondului a prevederilor legale privind calitatea procesuală pasivă în cauză a ANAF este fondată.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011 (când acestea au intrat în vigoare), procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția clawback datorată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau de reprezentanții legali ai acestora vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Cu alte cuvinte, intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011 a avut ca efect subrogarea de drept a ANAF în prerogativele de administrare a creanțelor generate și gestionate până la acel moment de către CNAS, derivând din obligația de plată a contribuției trimestriale datorate de companiile farmaceutice.

În mod indiscutabil, noțiunea de „administrare a creanței”, avută în vedere de prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, se referă numai la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite și nu poate fi extinsă pentru operațiunile juridice premergătoare de constatare a existenței și întinderii creanței care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, respectiv calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de clawback și comunicarea acesteia către debitor, acestea din urmă fiind atribuții exclusive ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Această concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, în care se precizează în mod expres faptul că: „Pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, contribuția datorată potrivit art. 363^1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării acestora”.

Așadar, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, vândute anterior intrării in vigoare a prevederilor ordonanței aflate în discuție, Casa Națională de Asigurări de Sănătate are competența de a stabili contribuția reglementată de dispozițiile art. 363^1 din Legea nr. 95/2006.

De altfel, faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are decât atribuții de administrare a creanțelor rezultă cu evidență și din prevederile art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, Înalta Curte apreciază că intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală este competentă cu privire la administrarea creanțelor ce reprezintă contribuția clawback; ca atare, aceasta are competența de a dispune și asupra cererii de restituire a taxei nedatorate, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în vigoare în perioada de referință).

5.1.3. În raport de soluția de casare cu trimitere spre judecare a cauzei, instanța de control judiciar apreciază că este prematur formulată cererea societății recurente de acordare a cheltuielilor de judecată.

5.2. Referitor la recursul formulat de CNAS

5.2.1. Critica referitoare la interpretarea și aplicarea greșită de către instanța fondului a prevederilor legale care reglementează includerea TVA în valorile menționate în notificările contestate este fondată.

Conform dispozițiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către acestea din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Așadar, începând cu trimestrul IV 2014, legiuitorul a reglementat în mod expres obligația subiecților plătitori ai taxei clawback de a deduce TVA-ul din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS, în vederea stabilirii, calculării și declarării contribuției trimestriale.

5.2.2. Critica referitoare la interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de primă jurisdicție a prevederilor legale care reglementează includerea adaosurilor comerciale ale distribuitorilor și ale farmaciilor în valorile comunicate societății recurente este fondată.

Astfel, instanța constituțională a analizat în jurisprudența sa excepțiile de neconstituționalitate vizând dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății și, în special, art. 1, art. 3, art. 5 și art. 6 din acesta, astfel cum a fost modificată și completată de O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, prin raportare la art. 16 alin. (1) și art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală.

În concret, în legătură cu prevederile art. 16 alin. (1), Curtea Constituțională a arătat că: „nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, respectiv distribuitorii (angrosiști) și furnizorii (farmaciile), întrucât, pe de o parte, distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, aceștia nefiind parte în convenția încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, fiind ținuți de impozitele și taxele care se percep asupra rezultatelor activităților pe care le prestează” (a se vedea pct. 34 din Decizia Curții Constituționale nr. 789/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17.02.2016).

Curtea a reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci, în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP (a se vedea pct. 35 din Decizia anterior nominalizată).

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, care reglementează principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, instanța specializată a reținut că: „spre deosebire de distribuitorii și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorilor lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP”. (a se vedea pct. 39 din Decizia mai sus arătată).

În plus, instanța constituțională a precizat că: „Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal, este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, în consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus”. (a se vedea pct. 40 din Decizia anterior nominalizată).

Ca atare, în raport de aceste considerente obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 789/2015, instanța de control judiciar reține faptul că prețul de vânzare cu amănuntul trebuie luat în calcul la stabilirea consumului de medicamente, având în vedere și împrejurarea că tot raportat la acest preț se și decontează consumul de medicamente din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Prin urmare, sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii speciale în ceea ce privește includerea adaosurilor comerciale percepute în lanțul de distribuție în baza de calcul a contribuției pentru trimestrul I 2015.

6. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.