Nemulţumiri cu privire la modul în care instanţa a administrat probatoriul. Constatarea nulității recursului declarat

• NCPC: art. 248 alin. (1)
• NCPC: art. 453 alin. (1)
• NCPC: art. 486
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 489

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 30 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul CREDIDAM a chemat în judecată societatea A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la:

– plata sumei de 2590.50 RON (la care se adaugă TVA)/3082.70 RON (cu TVA inclus) înmulțit cu 3 (7771.50 RON/9248.09 RON), ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 și Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.02.2017 până la data de 31.12.2019, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unitățile nedeclarate la CREDIDAM;

– plata sumei de 1574.03 RON înmulțit cu 3, ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 10/2016 și Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remunerația fără TVA până la data de 31.01.2020, conform dispozițiilor Deciziei ORDA nr. 10/2016 și Deciziei ORDA nr. 120/2016 și în continuare până la recuperarea integrală a remunerației datorate, pentru sumele de la punctul 1 al acțiunii;

– obligarea pârâtei să încheie autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1.166, art. 1.349 și urm. C. civ., art. 162 lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Decizia ORDA nr. 10/2016, pct. 1, 3.4, 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016 actualizată cu Decizia ORDA nr. 60/2019.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2159 din 8 noiembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Corelativ, art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 489, aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate, prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, iar instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel, prin raportare la soluția și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Verificând conținutul cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L și aplicând principiile de ordin teoretic anterior expuse, Înalta Curte constată că, deși a fost indicat ca temei juridic al memoriului de recurs art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, niciuna din situațiile reglementate de acest text de lege nu se regăsește în criticile formulate, iar, pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele care susțin în mod necesar soluția dispusă prin hotărârea recurată, circumstanțe în care intervine nulitatea recursului.

Cu alte cuvinte, celor statuate prin decizia civilă nr. 214A din 16 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă., recurenta-pârâtă nu le-a adus critici punctuale de nelegalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea rezumându-se la indicarea omisiunii de a lua în considerare anumite probe de către instanța de apel (proces-verbal de casare a aparatelor tv), precum și la evocarea unor critici privitoare la pretinsa nulitate a unei probe administrate, și anume referatul încheiat de către inspectorul CREDIDAM, prin prisma mențiunii eronate a datei încheierii acestuia. A mai indicat partea că nu recunoaște calitatea inspectorului CREDIDAM, raportat la dispozițiile art. 5.2.3 din Convenția CREDIDAM și că în procesul-verbal încheiat de organele de control e specificată sancțiunea „avertisment”, iar nu o altă sancțiune contravențională.

Înalta Curte reține că recurenta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care instanța a administrat probatoriul. Or, recursul nu poate fi exercitat decât pentru motive de nelegalitate a hotărârii, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului (atât în fapt, cât și în drept) în apel. Instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

În mod similar, deși recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar prin răspunsul la întâmpinare a menționat că acesta se încadrează în ipoteza de casa prevăzută la punctul 8 al aceluiași articol, aceasta nu a dezvoltat în niciun fel susținerile respective. Astfel, simpla expunere a unui text de lege fără a arăta în concret argumentele care justifică aplicarea acestuia în cauză nu poate conduce la încadrarea criticii respective în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, în absența unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., așa încât sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același Cod, va constata nul recursul declarat de pârâtă.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta S.C. A. S.R.L va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți-CREDIDAM, cheltuieli reprezentând onorariul avocatului ales al acestei părți.

Sursa informației: www.scj.ro.