Litigiu având ca obiect răspunderea patrimonială a salariatului. Procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• Legea nr. 62/2011: art. 210
• Legea nr. 62/2011: art. 216
• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 7 decembrie 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. x S.R.L. solicitând achitarea drepturilor salariale pentru perioada 14.01.2020-09.10.2020, perioadă în care a fost angajat la această firmă în calitate de conducător de camioane de mare tonaj, plasat în Italia, la firma C. din orașul Florenza.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1884 din 28 septembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii” iar alin. (2) al aceluiași articol stipulează că „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința”.

Conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”. Art. 216 din același act normativ prevede că „Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.”. Nu în ultimul rând, potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din coroborarea textelor legale mai sus enunțate rezultă că, în materia conflictelor de muncă, competența teritorială este alternativă, fie cea de la locul unde reclamantul își are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul având alegerea între respectivele instanțe deopotrivă competente, opțiune care se manifestă prin învestirea uneia dintre acestea cu soluționarea cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bihor reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale.

În situația conflictelor individuale de muncă, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială care derogă de la norma de drept comun în materie, art. 269 alin. (2) Codul muncii, reclamantul are dreptul de a alege între instanța de la locul de muncă și cea de Ia locul unde își are domiciliul.

Or, în situația de față, în exercitarea drepturilor conferite prin textele de lege de referință anterior invocate, reclamantul a ales să învestească cu soluționarea cererii instanța competentă în a cărei circumscripție își are locul de muncă, respectiv Tribunalul Bihor. Mai exact, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bihor, reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul său de muncă.

Potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată domiciliul reclamantului este în jud. Neamț, iar locul de muncă se află în jud. Bihor. Așadar, atât Tribunalul Bihor, cât și Tribunalul Neamț sunt instanțe deopotrivă competente să soluționeze acest litigiu, în sensul prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar reclamantul, a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Bihor.

În raport cu această opțiune procesuală, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, raportate la cele ale art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, situație față de care competența de soluționare aparține Tribunalului Bihor.

Sursa informației: www.scj.ro.