JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ 1) Acţiune în constatarea calităţii de constructor de bună-credinţă. Calificarea acţiunii de către instanţă. Condiţii şi efecte. 2) Dreptul de accesiune. Momentul de la care curge termenul de prescripţie

• C. civ. din 1864: art. 494 alin. (3)
• C. civ. din 1864: art. 992
• C. civ. din 1864: art. 994
• C. proc.civ. din 1865: art. 129 alin. (6)

1) Actele sau faptele deduse judecății pot fi calificate de instanțe, atunci când părțile le oferă acestora încadrări eronate în drept; o astfel de operațiune, aplicată în scopul aflării adevărului, trebuie să rămână întotdeauna una subsumată voinței reclamantului. Tocmai de aceea, calificarea trebuie pusă în discuția părților și, în măsura în care reclamantul își menține încadrarea în drept inițială, instanța rămâne sesizată potrivit deciziei titularului acțiunii. Cu alte cuvinte, cât timp disponibilitatea are rang de principiu fundamental în procesul civil, judecătorul nu poate schimba cauza acțiunii care i-a fost dedusă judecății, trecând peste hotărârea reclamantului, ci este ținut ca, observând cauza acțiunii astfel cum a fost construită de autor, să-i aplice textul de lege incident.
Astfel, în cazul în care reclamantul nu a renunțat nicicând pe parcursul litigiului la solicitarea ca instanțele să se pronunțe pe cererea sa de constatare a calității de constructor de bună-credință, calificarea acțiunii ca fiind una în îmbogățire fără just temei efectuată de către prima instanță este o operațiune de natură să înfrângă voința manifestată expres de către titularul cererii de chemare în judecată.
Între actio de in rem verso și acțiunea în constatarea calității de constructor de bună-credință și, subsecvent, în indemnizare, există deosebiri fundamentale sub aspectul regimului prescripției, ceea ce impune cu atât mai mult respectarea principiului disponibilității și, ca atare, a voinței autorului demersului judiciar, chiar dacă temeiul nașterii dreptului de creanță al autorului lucrării este tot îmbogățirea fără justă cauză, inclusiv în situația în care el ar fi de rea-credință.
2) Dreptul de accesiune se naște pe măsura încorporării materialelor în imobil, dar, pentru dobândirea dreptului de proprietate, este necesar actul unilateral de voință al proprietarului imobilului, cu alte cuvinte exercitarea pozitivă a dreptului de accesiune. Din această perspectivă, dreptul de accesiune este unul potestativ. Numai din momentul exercitării dreptului de accesiune se naște dreptul de creanță al autorului lucrării. Așa fiind, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care constructorului i se neagă dreptul de către proprietarul terenului, care își manifestă astfel opțiunea de a exercita dreptul de accesiune.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 743 din 3 aprilie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!