Insolvența și pandemia. Noutăți legislative

27 dec. 2023
Vizualizari: 517
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Adoptarea și intrarea în vigoare în anul 2014 a Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență[1] au dus la modernizarea legislației insolvenței în România și la alinierea ei cu legislațiile moderne din acest domeniu.

Legea nr. 85/2014, gândită sub semnul echilibrului și al eficienței, a urmat principiile general valabile în legislațiile europene în domeniul insolvenței, dar și noile abordări ale Comisiei Europene în materie.

Adoptată în cadrul unui program complex de îmbunătățire a cadrului legal și instituțional în domeniul preinsolvenței și insolvenței, program sprijinit de Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, noua reglementare a adus în legislația română, în fapt, un adevărat Cod al insolvenței, punând alături, în mod corelat și adaptat, toate reglementările ce guvernează mecanismele de prevenire a insolvenței și de insolvență adresate mediului economic.

Printre obiectivele stabilite în această reglementare amintim: codificarea normelor în materia insolvenței, pentru a oferi mediului de afaceri un instrument legislativ integrator, sistematic, coerent, suplu; îmbunătățirea soluțiilor legislative, pentru a răspunde cerințelor pieței modificate de criza economică globală, pentru valorificarea tendințelor și bunelor practici din alte state și pentru soluționarea unor aspecte care au cunoscut o aplicare neunitară de către instanțe sau/și practicienii în insolvență, eficientizarea procedurilor de insolvență și prevenire a insolvenței, atât sub aspectul duratei și condițiilor de gestionare a dosarului în instanță, cât și sub aspectul gradului de acoperire a creanțelor, maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor, acordarea unei șanse reale de redresare debitorilor onești, transparență și previzibilitate în procedură ori asigurarea unui tratament egal al creditorilor de același rang.

Așa cum s-a arătat în doctrină, prin această reglementare „s-a urmărit identificarea unui echilibru între interesele debitorului și cele ale creditorilor, încercându-se o armonizare constructivă a acestora, temperând atât accesul prea facil al debitorului la confirmarea unui plan de reorganizare, cât și tendințele de manipulare a acestor proceduri în detrimentul creditorilor“[2].

Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2014, „scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia“. Astfel, Legea nr. 85/2014 are ca scop pe de o parte să fie achitate datoriile debitorului către creditorii săi, dar și sprijinirea debitorului în vederea redresării acestuia.

Din păcate, anul 2020 a adus provocări majore pe plan mondial, pandemia de coronavirus provocând tulburări pe toate planurile, cu efecte importante asupra economiei mondiale și naționale, ca urmare a măsurilor luate pentru a gestiona criza intervenită.

Având în vedere contextul generat de dinamica evoluției situației epidemiologice, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru a permite autorităților publice să intervină eficient și cu mijloace adecvate pentru gestionarea crizei, a fost adoptată Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care, în cadrul secțiunii a 8-a, cuprinde o serie de reglementări aplicabile în materia insolvenței[3].

Această lege cu caracter temporar, aflată în vigoare și în prezent, a adus, printre altele, și câteva reglementări în materia insolvenței, menite să ofere un sprijin mediului economic, încurajând societățile să găsească soluțiile adecvate provocărilor pe care această perioadă de criză le aduce.

Vom prezenta în continuare cele mai importante modificări aduse prin Legea nr. 55/2020 în materia insolvenței, apreciind ca benefice și utile aceste reglementări, care pot oferi o gură de oxigen operatorilor economici confruntați cu dificultăți financiare, datorate perioadei de criză și măsurilor adoptate de stat care au avut ca efect întreruperea totală sau parțială a activității unor societăți[4].

Astfel, în ceea ce privește condițiile de deschidere a procedurii insolvenței, potrivit art. 46 din lege, debitorul aflat în stare de insolvență la data intrării în vigoare a legii sau care se va regăsi în această situație pe durata stării de alertă are posibilitatea, fără a avea obligația, de a depune cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termenul de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Așadar, pe perioada stării de alertă deschiderea procedurii insolvenței se transformă din obligație legală într-o opțiune a debitorului.

Reglementarea era necesară, întrucât, potrivit art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 „debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență”. Măsura este reglementată în beneficiul debitorului, care nu mai poate fi sancționat penal, pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă[5], în cazul unei crize de lichidități, datorate, de cele mai multe ori, unor împrejurări exterioare managementului societății respective.

Legiuitorul prezumă caracterul esențialmente temporar al crizei de lichidități, astfel că, pe durata stării de alertă, debitorul are dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, însă, temporar, nu mai există o obligație a sa în acest sens. Corelativ, pe durata stării de alertă, este suspendată și obligația acestuia de a depune cererea de deschidere a procedurii insolvenței, dacă eșuează negocierile extrajudiciare sau dacă se află în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv.

Întrucât reglementarea legală prevede măsuri cu caracter temporar, potrivit art. 46 alin. (2) din lege, de la încetarea stării de alertă începe să curgă termenul de 30 de zile în care debitorul este obligat să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenței.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

De asemenea, pe durata stării de alertă, debitorii pot formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței chiar și în situația în care creanțele bugetare sunt mai mari de 50% din totalul declarat al creanțelor, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, pe durata stării de alertă a fost suspendată aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014[6].

Suntem de acord cu opinia exprimată în doctrină că prevederea legală a tezei finale a art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 88/2018, a avut drept consecință asigurarea unui tratament inegal pentru debitorii care se află în aceeași situație juridică, adică se găsesc în insolvență, și cu toate acestea nu pot apela la procedura  concursuală pentru a încerca să-și salveze afacerea, deși scopul procedurii insolvenței a rămas  același[7], opinând în sensul eliminării acesteia din legislație, ceea ce s-a și întâmplat prin Legea nr. 113/2020.

În același context, pe perioada de alertă, prevederile art. 143 din Legea nr. 85/2014, care permiteau inițierea și derularea unor proceduri de executare silită în scopul recuperării creanțelor curente, își suspendă aplicabilitatea. Ca efect al acestei măsuri, în mod temporar, debitorii insolvenți nu mai sunt supuși riscului unor executări silite în cazul în care întâmpină dificultăți în achitarea creanțelor născute după data deschiderii procedurii generale a insolvenței[8].

Pentru societățile care și-au întrerupt total sau parțial activitatea ca efect al măsurilor adoptate pe perioada stării de urgență, menținute, după caz și în perioada stării de alertă, legiuitorul a prevăzut câteva reguli speciale, determinate de situația mai gravă în care se află, în comparație cu alte societăți, afectate mai puțin de criza pandemică:

–   creditorii pot formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței numai după încercarea rezonabilă, dovedită cu înscrisuri comunicate între părți prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenții de plată;
–   valoarea-prag, respectiv cuantumul minim al creanței pentru care poate fi cerută insolvența pe durata stării de alertă, crește de la 40.000 de lei la 50.000 de lei;
–   posibilitatea de extindere a duratei totale maxime de derulare a planului de reorganizare de la 4 ani la 5 ani.

Dovada întreruperii totale sau parțiale a activității poate fi făcută cu certificat de urgență (certificatul albastru Tip 1), dacă sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens. Astfel, potrivit art. X din O.U.G. nr. 29/2020, certificatul de situație de urgență este un document eliberat de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, la cererea operatorilor economici a căror activitate a fost întreruptă total sau parțial în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente.

Apreciem însă că legea nu limitează proba doar la acest certificat, astfel încât dovada se va putea face cu orice mijloace de probă, cum ar fi, de exemplu, actele contabile ale debitorului.

Potrivit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, debitorul aflat în reorganizare judiciară, care și-a întrerupt activitatea total ca efect al măsurilor adoptate de autoritățile publice competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii pandemiei de COVID-19, poate solicita judecătorului sindic, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, suspendarea executării planului pentru un termen care nu poate depăși două luni.

În acest caz, cererea se judecă de urgență, pe bază de înscrisuri, fără citarea părților, iar încheierea pronunțată de judecătorul sindic poate fi atacată cu apel, potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014, termenele prevăzute reducându‑se la jumătate.

Prin Legea nr. 55/2020 au fost, de asemenea, prelungite unele termene reglementate pentru procedura concordatului preventiv (cu 60 de zile durata maximă a negocierilor cu privire la oferta de concordat, precum și durata de elaborare a ofertei de concordat, pentru procedurile de concordat aflate în derulare pe durata stării de alertă și cu 2 luni perioada de satisfacere a creanțelor stabilite printr-un concordat aflat în executare la data de 18 mai 2020).

În același timp, au fost prelungite unele termene reglementate pentru procedura insolvenței (cu 3 luni perioada de observație, precum și termenul în care persoanele îndreptățite de lege au putut propune un plan, inclusiv în situațiile în care termenul respectiv începuse să curgă, pentru procedurile aflate în perioadă de observație și cele în care fusese depus un plan; pentru situația în care un plan de reorganizare fusese depus, iar, în urma efectelor pandemiei de COVID-19, s-au modificat perspectivele de redresare, persoanele îndreptățite să depună un plan de reorganizare au putut, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii, să depună un plan de reorganizare modificat, notificând creditorii, prin grija administratorului judiciar, asupra acestei intenții, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii; cu 2 luni durata executării planului de reorganizare judiciară pentru debitorii aflați în reorganizare judiciară la data de 18 mai 2020).

Dacă Legea nr. 55/2020 și-a propus să acorde unele măsuri de protecție suplimentară companiilor aflate în dificultate financiară, pentru a se adapta noilor realități impuse de constrângerile economice cauzate de pandemia de coronavirus, Legea nr. 113/2020 a fost cea care a reparat unele din greșelile comise de guvern prin adoptarea O.U.G. nr. 88/2018[9].

Astfel, în mare parte au fost eliminate textele criticate și controversate, revenindu‑se la soluțiile consacrate de Legea nr. 85/2014, ori s-au definit și clarificat unii termeni legali, noutățile fiind puține. În continuare, vom face o trecere în revistă a principalelor modificări aduse prin Legea nr. 113/2020, cu mențiunea că nu putem să nu remarcăm întârzierea nepermisă și lentoarea cu care Parlamentul a acționat în analiza și aprobarea ordonanței de urgență, în condițiile în care semnalele din practică și cele ale teoreticienilor dreptului cu privire la soluțiile greșite alese de guvern în 2018 au apărut încă de atunci și s-au întețit pe parcursul aplicării ordonanței.

Unul din elementele de noutate a fost creșterea valorii prag (cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență) de la 40.000 lei la 50.000 lei, atât pentru debitorul care vrea să-și declare insolvența, cât și pentru creditorul care formulează o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului său, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea societăților, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale[10].


* Este extras din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 6/2020.

[1] Legea nr. 85/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014 și a intrat în vigoare la 28 iunie 2014.

[2] R. Bufan, A. Deli Diaconescu, F. Moțiu (coordonatori), Tratat practic de insolvență, Editura Hamangiu, 2014, p. 95.

[3] Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 396/15.05.2020, intrând în vigoare la 18 iunie 2020.

[4] Cu privire la posibilele efecte ale crizei actuale asupra mediului economic a se vedea Analiză CITR: La ce ne putem aștepta în următoarele 6 luni de pandemie: Companiile (de impact) aflate în dificultate au la îndemână opțiuni pentru a limita efectele crizei asupra afacerilor, www.juridice.ro, 13.10.2020.

[5] Art. 240 alin. (1) Codul penal prevede, în ceea ce privește bancruta simplă că: „neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

[6] Legea nr. 85/2014 a suferit, la presiunea ANAF, prin O.U.G. nr. 88/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 840 din 2 octombrie 2018, o serie de modificări controversate, care au fost vehement criticate de specialiștii din domeniu, pentru că, deși procedurile de insolvență ar trebui să aibă un caracter unitar, concursual și egalitar, prin aceste modificări era avantajat în mod flagrant creditorul bugetar, în detrimentul altor categorii de creditori. Printre aceste modificări era și prevederea că atunci când cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de debitor, cuantumul creanțelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului (art. 5 pct. 72).

[7] C. B. Nasz, Unele considerații cu privire la modificările aduse Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prin O.U.G. nr. 88/2018, în Revista de insolvență Phoenix nr. 4/2018, p. 30.

[8] Și prevederea tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a fost introdusă prin O.U.G. nr. 88/2018, fiind criticată vehement în doctrină, pe motiv că un creditor cu creanțe curente poate proceda la o executare silită individuală în cadrul unei proceduri judiciare colective, ceea ce este greu de înțeles. În această privință am apreciat că deschiderea posibilității de apelare la o procedură execuțională individuală, astfel cum este executarea silită, în cadrul și în contra unei proceduri execuționale concursuale, cum este insolvența, reprezintă o afectare sistemică a acesteia din urmă, opinând pentru înlăturarea acestui text din forma finală a legii de aprobare a ordonanței (F. Moțiu, Despre creanțele curente în procedura insolvenței, în RRDA nr. 6/2019, p. 26), ceea ce s-a și întâmplat prin Legea nr. 113/2020.

[9] Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 8 iulie 2020 și a intrat în vigoare la 11 iulie 2020.

[10] Pentru salariați, valoarea prag este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. În noiembrie 2020 salariul mediu brut pe economie a fost 5565 lei (https://insse.ro/cms/ro/tags/comunicat-castig-salarial).

Insolvența și pandemia. Noutăți legislative was last modified: decembrie 21st, 2023 by Florin Moțiu

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Florin Moțiu

Florin Moțiu

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara și doctor în drept comercial al Universității de Vest din Timișoara din 2005, cu distincția Magna Cum Laude, cu teza „Contractele comerciale de intermediere fără reprezentare”.
A mai scris: