Executarea silită pe durata stării de urgență

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

IV. Problematici referitoare la judecarea cauzelor privind executarea silită

1. Procedura de încuviințare a executării silite

– Cererile de încuviințare a executării silite se soluționează pe perioada stării de urgență având în vedere hotărârile colegiilor de conducere ale curților de apel care, în aplicarea prevederilor art. 42 alin. (1) teza a II-a din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (1) teza a II-a din Decretul nr. 240/2020, au circumscris lista cauzelor de urgență deosebită, precum și Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 referitoare la unificarea hotărârilor adoptate de colegiile de conducere ale curților de apel în cuprinsul căreia sunt incluse în lista cauzelor care se judecă pe perioada stării de urgență și cererile privind încuviințarea executării silite.

Rațiunea soluționării acestor cereri rezidă în faptul că, potrivit art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (9) din Decretul nr. 240/2020, se poate desfășura activitatea de executare silită în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară, astfel încât se justifică și se impune soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite pentru a permite aplicarea normei care vizează continuarea activității de executare silită pe durata stării de urgență.

În acest context, trebuie precizat că dacă, prin ipoteză, în perioada imediat următoare emiterii Decretului nr. 195/2020, în lipsa unei hotărâri a colegiului de conducere al curții de apel care să circumscrie lista cauzelor care se judecă au existat situații în care anumite instanțe (fie ca urmare a unor măsuri adoptate la nivelul instanței fie a aprecierii judecătorului cauzei) au considerat cauzele privind încuviințarea executării silite ca fiind suspendate de drept în temeiul Decretului nr. 195/2020, instanțele respective, având în vedere clarificarea ulterioară a acestui aspect, vor trebui să procedeze la punerea pe rol a acestor cereri de încuviințare și la soluționarea lor.

Cererea de încuviințare a executării silite se poate transmite, în condițiile art. 63 alin. (6) din Decretul nr. 240/2020, instanței de executare și prin mijloace electronice, atunci când este posibil.

Întrucât procedura de soluționare a cererilor de încuviințare de către judecătorii se realizează fără citarea părților [art. 666 alin. (2) teza I C. pr. civ.], rezultă că nu sunt necesare măsurile prevăzute prin decretele prezidențiale [art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (3) din Decretul nr. 240/2020] privitoare la desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință.

În schimb, sunt aplicabile prevederile potrivit cărora pentru soluționarea acestor cereri, instanțele judecătorești, ținând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi [art. 42 alin. (2) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (2) din Decretul nr. 240/2020].

Făcând o distincție necesară între cauzele (ne)suspendate și executările silite (ne)suspendate pe durata stării de urgență, instanțele, în soluționarea cererilor de încuvințare a executării silite, vor trebui să aibă în vedere cazurile în care executarea silită nu poate începe sau, după caz, este suspendată de drept pe perioada stării de urgență, în acest din urmă caz raportându-ne la acele cereri de executare silită înregistrate la data instituirii stării de urgență sau ulterior pe rolul executorului judecătoresc și transmise spre încuviințare instanței de executare, fără ca instanța să le soluționeze încă.

Astfel, în executările silite suspendate pe perioada stării de urgență nu va putea fi dispusă încuviințarea executării silite, cererile urmând a fi respinse. Totodată, în cazurile în care legea sistează pe perioada stării de ugență executarea silită doar în anumite modalități sau doar cu privire la anumite bunuri/venituri ale debitorilor, cererea de încuviințare nu va putea fi admisă pentru aceste modalități sau bunuri.

În acest sens nu va fi încuviințată executarea silită cu privire la:

▪ urmărirea creanțelor bugetare prin poprire asupra veniturilor și disponibilităților bănești [art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020, supra pct. II lit. a)];

▪ urmărirea veniturilor reprezentând orice drepturi de asistență socială [art. XVII din O.U.G. nr. 37/2020, supra pct. II lit. b)];

▪ urmărirea prin poprire a creanțelor care se aplică asupra drepturilor lunare plătite prin casele teritoriale de pensii [art. XVII din O.U.G. nr. 37/2020, supra pct. II lit. c)];

▪ procedurile de executare silită directă [Decizia Biroului Executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 4/23.03.2020, art. 2, supra pct. 2 lit. d)].

În ceea ce privește orice alte proceduri sau modalități de executare în acele situații în care există elemente că prin activitatea de executare s-ar încălca regulile de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului National privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită [art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (9) din Decretul nr. 240/2020], apreciem că incidența unor asemenea împrejurări nu va fi evaluată de instanța de executare, la momentul încuviințării executării silite, ci aptitudinea în acest sens aparține exclusiv executorului judecătoresc care, pe parcursul derulării procedurilor execuționale, va analiza circumstanțiat la fiecare specific al cauzelor în parte, cele două Decrete prezidențiale, dar și măsurile/recomandările dispuse la nivelul conducerii UNEJ cu privire la activitatea de executare desfășurată de executorii judecătorești, toate aceste reglementări lăsând în responsabilitatea executorilor judecătorești evaluarea necesității activării sau nu a unor astfel de norme.

De pildă, printre executările silite care, în mod evident, prin înseși particularităților lor ar putea releva o încălcare a regulilor de siguranță sanitară, poate fi avută în vedere evacuarea din imobile care, în funcție și de numărul persoanelor evacuate, poate implica în mod necesar contactul fizic dintre mai multe persoane (persoanele evacuate, executorul judecătoresc, agenții forței publice, creditorul, etc). Astfel de proceduri fac, însă, obiectul unor măsuri de suspendare stabilite de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și dispuse apoi de executorii judecătorești, în conformitate cu decizia Biroului Executiv al Consiliului UNEJ nr. 4/23.03.2020.

Pot exista proceduri de executare silită care, doar secvențial și în raport cu anumite momente/etape ale sale, ar ridica problema (ne)respectării regulilor de disciplină sanitară, cum ar fi de pildă, urmărirea imobiliară în cadrul căreia desfășurarea licitației publice implică, prin caracterul public al acesteia, posibilitatea participării unui număr nelimitat de terțe persoane, alături de ceilalți participanți la procedură (executor, creditori urmăritori și interveninenți, debitor, ofertanți, etc.).

Însă, întrucât între momentul încuviințării urmăririi silite imobiliare și momentul concret al desfășurării licitației există o paletă largă de acte de procedură ce trebuie îndeplinite de către executor (e.g., înștiințarea debitorului/a terțului dobânditor și altor persoane, somarea debiorului de a face plata, publicitatea urmăririi, întocmirea procesului-verbal de situație, idenificarea imobilului, deschiderea cărții funciare dacă imobilul nu este înscris în cartea funciară, procedura de evaluare a acestuia, etc.), instanța va încuviința executarea silită în modalitatea urmăririi imobiliare, umând ca, în funcție de cursul executării și de situația măsurilor privind siguranța sanitară, executorul să aprecieze ulterior dacă este posibilă sau nu organizarea efectivă a licitației imobilului și, astfel, să continue sau să suspende efectuarea anumitor acte de procedură.

Notă: Se va avea în vedere și forma finală a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de creditori (proiect aflat la momentul publicării prezentului studiu în proces legislativ la Camera Deputaților), existând propunerea de modificare a acestei ordonanțe în sensul că „orice proceduri de executare silită, inclusiv urmărirea silită a bunurilor mobile, urmărirea silită imobiliară sau popririle de orice fel, începute până la data intrării în vigoare a prezentei legi, intră sub incidența moratoriului și se suspendă până la 31 decembrie 2020”. Prin urmare, în măsura în care legea de aprobare va cuprinde prevederi care împiedică efectuarea de executări silite, se poate ridica, în funcție de conținutul concret al acestor prevederi, problema respingerii cererii de încuviințare a executării silite privind aceste categorii de debitori și creditori [a se vedea supra, pct. II lit. e)].

Așadar, instanțele de executare vor respinge cererile de încuviințare în executările silite suspendate de drept potrivit legii, putând dispune însă încuviințarea în celelalte cazuri, fie în integralitate, fie, după caz, doar în anumite modalități sau cu privire la anumite tipuri de venituri sau bunuri.

Încheierea prin care se soluționează cererea de încuviințare se comunică executorului și creditorului [art. 666 alin. (2) teza ultim. C. pr. civ.], recurgându-se prioritar, în măsura în care este posibilă (i.e., dacă există disponibile datele necesare) la comunicarea prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia [art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (3) din Decretul nr. 240/2020].

Apelurile împotriva încheierilor de respingere sau de admitere în parte a cererilor de încuviințare a executării silite vor fi soluționate de către tribunal pe perioada stării de urgență, aceste cauze aflându-se pe lista cauzelor stabilită prin Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 referitoare la unificarea hotărârilor adoptate de colegiile de conducere ale curților de apel.

Cererea de apel formulată împotriva încheierii de încuviințare a executării silite se poate transmite, în condițiile art. 63 alin. (6) din Decretul nr. 240/2020, instanței de apel și prin mijloace electronice, atunci când este posibil.

Întrucât, ca regulă, aceste apeluri se judecă cu citarea creditorului, tribunalele, în măsura în care se impune și este posibil, vor lua măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință [art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (3) din Decretul nr. 240/2020]. Tot astfel, în condițiile art. 63 alin. (4) din Decretul nr. 240/2020, se poate apela de către instanța de apel la sprijinul instanței în a cărei circumscripție este situată localitatea în care se află creditorul sau reprezentantul său, care va asigura, dacă este posibil, echipamentele audio-video necesară participării acestora la ședința de judecată prin videoconferință și va proceda la identificarea persoanelor menționate, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, printr-un judecător desemnat de președintele instanței, fără a se mai întocmi încheierile de ședință specifice comisiei rogatorii.

În temeiul acelorași prevederi [art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (3) din Decretul nr. 240/2020], comunicarea actelor de procedură se va realiza prioritar prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. În cadrul acestor proceduri de comunicare, se poate recurge, dacă există datele necesare, la întocmirea de note telefonice de către grefierul de ședință, prin care creditorul (personal sau, după caz, prin reprezentantul acestuia) este înștiințat despre termenul stabilit și cooptarea acestuia în îndeplinirea procedurii de citare (e.g., retranmiterea de către creditor, prin e-mail/fax a dovezii de citare, completate cu datele și semnătura de primire).

Mai trebuie precizat că, potrivit art. 63 alin. (7) din Decretul nr. 240/2020, în condițiile în care creditorul apelant se află în izolare la domiciliu, în carantină sau spitalizată în contextul pandemiei de COVID-19, amânarea judecării apelului poate fi dispusă la cerere. Iar, când instanța respinge cererea de amânare a judecății în considerarea necesității de a soluționa cauza în contextul stării de urgență, va amâna, la cererea părții sau din oficiu, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Cu referire la incidentele procedurale ale îndreptării, lămuririi și completării încheierii de încuviințare a executării silite ori deciziei date în apel, acestea se vor judeca pe durata stării de urgență, astfel cum stabilește Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020.

În fine, în ipoteza în care, din cauza unor împrejurări excepționale, instanța competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze (din motive generate de starea de pandemie de COVID-19), Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părții interesate, va desemna o altă instanță de același grad care să judece procesul [art. 63 alin. (8) teza I din Decretul nr. 240/2020 coroborat cu art. 147 C. pr. civ.]. În aceste situații, atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanței delegate în format electronic [art. 63 alin. (8) teza a II-a din Decretul nr. 240/2020].

2. Contestațiile la executare silită și cererile de suspendare a executării silite

Cu toate că, spre deosebire de cererile de suspendare a executării silite, contestațiile la executare, în principiu, nu se judecă pe perioada stării de urgență, se impune analiza conjugată a acestora având în vedere relația de dependență și condiționalitatea ce caracterizează modul în care, de regulă, titularii sesizează instanța cu acest tip de cereri.

a) Regula privind suspendarea de drept a contestațiilor la executare

Rportat la hotărârile colegiilor de conducere ale curților de apel care, în aplicarea prevederilor art. 42 alin. (1) teza a II-a din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (1) teza a II-a din Decretul nr. 240/2020, au circumscris lista cauzelor de urgență deosebită, precum și Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 referitoare la unificarea hotărârilor adoptate de colegiile de conducere ale curților de apel, contestațiile la executare, în principu, nu se judecă pe perioada stării de urgență, astfel încât sunt considerate cauze suspendate de drept.

Această regulă a suspendării de drept se aplică și contestațiilor la executare referitoare la procedura de executare fiscală care sunt de competența instanței de executare și prin care se critică fie actele prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii fiscale, fie actele de executare silită fie chiar titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită fiscală, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege [art. 213 alin. (4) C. pr. fisc. și art. 260-261 C. pr. fisc.].

Suspendarea de plin drept a cauzelor privind contestațiile la executare operează în virtutea art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (11) din Decretul nr. 240/2020, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.

b) Cazurile de excepție privind privind judecarea contestațiilor

Pot exista situații în care contestațiile la executare, având în vedere obiectul lor și situația concretă a procedurii de executare silită, urmează a fi soluționate pe perioada stării de urgență. În aceste ipoteze, contestația la executare se subsumează sferei circumscrise prin Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 ca privind „orice alte cereri care vizează situații excepționale care pot fi considerate de urgență deosebită”.

În aceste cazuri derogatorii de la regula suspendării de drept, judecarea contestațiilor la executare se impune tocmai în considerarea necesității aplicării prevederilor care reglementează soarta executărilor silite pe durata stării de urgență, contestația la executare fiind singurul remediu al persoanei interesate de a înlătura greșita aplicare de către executor a acestor prevederi.

De pildă, în cazul în care executorul judecătoresc apreciază, în mod eronat, că o anumită executare silită este suspendată de drept pe durata stării de urgență, creditorul va putea sesiza instanța de executare cu o contestație împotriva încheierii/actului prin care executorul a constatat eronat suspendarea de drept a executării silite. A refuza creditorului judecarea contestației sale ar echivala cu a suprima dreptul acestuia de a se verifica, în timp util, modul de aplicare a normelor care reglementează activitatea de executare pe perioada stării de urgență. Se poate obseva că în acest caz creditorul nu are la îndemână alt mijloc procesual pentru a cenzura actul executorului și de a beneficia pe perioada stării de urgență de dreptul său la realizarea executării silite.

Atâta vreme cât prin decretele prezidențiale se prevede univoc faptul că executările silite vor continua în măsura în care sunt respectate regulile de siguranță sanitară [art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (9) din Decretul nr. 240/2020] și, în condițiile în care, prin ipoteză, alte acte normative nu prevăd suspendarea de drept a respectivei executări silite solicitate de către creditor, în mod justificat, acesta este îndreptățit să obțină din partea instanței verificarea legalității modului în care executorul a sistat procedura de executare silită. Protecția urmărită prin măsurile cuprinse în decretele prezidențiale și în celelalte acte normative emise în legătură cu procedurile de executare silită pe durata stării de urgență nu poate fi considerată ca vizând exclusiv debitorii, ci, dimpotrivă, prin însăși circumscrierea limitelor acestor măsuri, au fost avute în vedere și interesele creditorilor.

c) Regula privind judecarea cererilor de suspendare a executării silite

Aceste cereri – indiferent că privesc suspendarea propriu-zisă [art. 719 alin. (6) C. pr. civ.] sau suspendarea provizorie a executării silite – nu sunt suspendate de drept, urmând a fi soluționate, astfel cum rezultă din hotărârile colegiilor de conducere ale curților de apel adoptate în temeiul decretelor prezidențiale și din Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020, astfel cum a fost explicitată prin circulara nr. 7050/22.04.2020 în sensul că cererile având ca obiect ”suspendare executării silite” se subsumează și listei prevăzute la art. 1 lit. a) de competența judecătoriilor.

Mai mult, suspendarea executării silite (sau împiedicarea declanșării acesteia) poate fi obținută indirect și pe calea cererilor de suspendare (provizorie) a executării provizorii adresate instanței de apel (art. 450 C. pr. civ.)^[31] sau de suspendare a executării hotărârii de către instanța de recurs (art. 484 C. pr. civ.) ori de instanța învestită cu contestația în anulare (art. 507 C. pr. civ.), cu cererea de revizuire (art. 512 C. pr. civ.) sau cu cererea în anulare [art. 1024 alin. (4) C. pr. civ.]. Obținând suspendarea temporară a executorialității hotarârii judecătorești puse în executare, debitorul apelant/recurent/contestator/revizuient va beneficia indirect de suspendarea executării silite care a devenit, astfel, temporar, lipsită de temeiul constând în titlul executoriu (art. 632 C. pr. civ.).

Se constată că aceste cereri privind suspendarea executării provizorii și suspendarea executării hotărârii se află pe lista stabilită de Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 privind cauzele care, fiind considerate ca având urgență deosebită, urmează să fie judecate de către instanțele sesizate.

În aceeași categorie a cererilor care se judecă pe perioada stării de urgență, va fi avută în vedere, potrivit Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020, și cererea de competența judecătorului sindic privind suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor debitorului până la pronunțarea hotărârii asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței, prevăzută de art. 66 alin. (11) din Legea nr. 85/2014.

d) Corelarea circumstanțelor executării silite cu regulile privind formularea și judecarea contestațiilor la executare și a cererilor de suspendare a executării silite

▪ În executările silite suspendate de drept (sfera acestora fiind circusmscrisă, supra la pct. II), este suspendat (art. 41 din Decretul nr. 195/2020) sau, după caz, întrerupt [art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020] termenul de exercitare a contestației la executare aflat în curs la momentul suspendării executării, urmând ca după încetarea stării de urgență (sau alt eventual moment prevăzut de lege) să se reia/să înceapă să curgă un (nou) termen de contestație.

În măsura în care, totuși, persoana interesată formulează contestație la executare după suspendarea de drept a executării, criticând un act de executare intervenit anterior suspendării, instanța va constata intervenită suspendarea drept a contestației pe temeiul art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (11) din Decretul nr. 240/2020, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.

▪ În cazul în care creditorul apreciază că executarea silită nu se subsumează sferei procedurilor de executare suspendate de drept, va putea formula, așa cum am arătat anterior, contestație împotriva încheierii/actului (e.g. proces-verbal) a/al executorului prin care a constatat executarea ca fiind suspendată de drept.

În acest caz, apreciem că instanța va trebui să soluționeze contestația verificând modul de aplicare a regulilor și prevederilor referitoare la soarta executărilor silite pe durata stării de urgență. Concluzia se impune având în vedere că impedimentul reținut de către executor în desfășurarea executării (constând în suspendarea de drept) rezidă în înseși regulile privitoare la starea de urgență și este în unul în legătură directă cu aceasta.

În măsura în care instanța constată că procedura de executare nu se încadrează în sfera celor suspendate de drept, va anula încheierea/actul executorului cu consecința continuării executării silite. Este posibil ca instanța să constate că executarea silită este suspendată de drept doar în parte, cu privire la anumite modalități de executare sau anumite venituri/bunuri ale debitorului, caz în care va dispune anularea încheierii/actului doar în parte, corespunzător limitelor în care executarea poate continua.

În același context, nu este exclus ca executorul să nu fi emis o încheiere sau un anumit act de procedură (e.g. proces-verbal) de constatare a suspendării de drept, caz în care creditorul va putea ataca actul prin care executorul a refuzat continuarea executării silite la cererea creditorului.

▪ În cazul în care executorul apreciază că – în aplicarea prevederilor art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (9) din Decretul nr. 240/2020, corelat și cu măsurile/recomandările conducerii U.N.E.J. – executarea silită nu poate continua având în vedere regulile de siguranță sanitară, creditorul, asemănător ipotezei executărilor silite suspendate de drept prin anumite prevederi exprese ale legii, va putea critica încheierea sau actul executorului prin care acesta a constatat suspendarea executării sau, prin care, a refuzat continuarea executării silite la solicitarea creditorului.

Instanța învestită cu această constestație la executare va proceda la judecarea acesteia, statuând asupra modului în care executorul a făcut aplicarea normelor cu incidență asupra executării silite pe durata stării de urgență, repunând creditorul în dreptul său la obținerea executării în perioada stării de urgență.

▪ În executările silite suspendate de drept, potrivit legii, dacă executorul efectuează totuși acte de executare, debitorul va putea formula contestație la executare împotriva acestora și, fiind deschis contextul existenței unei contestații la executare [art. 719 alin. (1) C. pr. civ.], va trebui să solicite suspendarea executării silite care, în caz de admitere, va dăinui până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Instanța va soluționa doar cererea de suspendare a executării, constatând, însă, că judecata contestației la executare este suspendată de drept pe durata stării de urgență, conform prevederilor decretelor și ale hotărârilor colegiilor de conducere ale curții de apel și, respectiv, ale Hotărârii C.S.M. nr. 417/24 martie 2020.

În acest caz, se constată că prin soluționarea cererii de suspendare a executării silite și eventuala admitere a acesteia se dă efect, indirect, prevederilor privitoare la suspendarea executării silite pe durata stării de urgență.

Considerăm însă că, în această ipoteză, suspendarea executării dispusă de instanță este una judecătorească și nu una de drept, având în vedere că suspendarea de drept prevăzută de decret/lege constituie un veritabil motiv de contestație, în sensul că debitorul critică nelegalitatea actelor de executare efectuate tocmai pe considerentul intervenirii anterioare a suspendării de drept. Iar, așa cum este cunoscut, în soluționarea cererii de suspendare instanța de executare nu tranșează temenicia motivelor de contestație, ci doar face o verificare formală a motivelor de suspendare. Chiar dacă în acest caz supendarea de drept a executării constituie atât un motiv de contestație, cât și un motiv (argument) pentru suspendarea cerută instanței, aceasta din urmă face doar o verificare formală, aperentă, fără a putea dezlega însuși motivul de contestație. Așadar, existența sau inexistența suspendării de drept a executării va rămâne un motiv de contestație în funcție de dezlegarea căruia instanța, prin soluționarea contestației, va constata nulitatea sau, dimpotrivă, valabilitatea actelor de executare criticate de creditor pe acest considerent.

Se poate constata că aceste executări silite care, pe de o parte, sunt suspendate de drept ope legis, dar care, pe de altă parte, sunt continuate (în fapt) de către executor, pot fi privite din dubla perspectivă de „executări suspendate de drept”, respectiv „executări care continuă” pe durata stării de urgență.

Până la proba contrară, executarea silită desfășurată în fapt de executor trebuie considerată ca excedând sferei executărilor silite suspendate de drept, urmând ca în cadrul contestației la executare să fie tranșată (ne)legalitatea actelor de executare desfășurate pe perioada stării de urgență, prin raportare la împrejurarea dacă acestea au fost sau nu efectuate cu încălcarea regulii suspendării de drept a unor executări silite.

Debitorul însă, așa cum am arătat, are posibilitatea de a cere și obține sistarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, moment care, având în vedere prevederile art. art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, se va plasa în timp după încetarea stării de urgență.

Însă, nimic nu împiedică debitorul să nu formuleze contestație la executare pe durata stării de urgență și să lase executarea să își urmeze cursul, urmând ca după încetarea stării de urgență să beneficieze de termenul de 15 zile pentru formularea contestației împotriva tuturor actelor de executare efectuate pe durata stării de urgență. În acest sens, fiind vorba de acte de executare efecuate pe durata stării de urgență, termenul de contestație nu începe să curgă pe întreaga durată a stării de urgență. Concluzia curgerii unui nou termen de contestație la finalul stării de urgență rezultă din prevederile art. 41 din Decretul nr. 195/2020 și ale 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020 în sensul că pe perioda stării de urgență nu încep să curgă termenele de decădere pentru formularea contestațiilor de orice fel (a se vedea, supra, explicațiile de la pct. III).

▪ În executările silite care continuă pe durata stării de urgență, așa cum am antamat anterior, debitorii și alte persoane interesate beneficiază de suspendarea/împiedicarea curgerii/întreruperea termenului pentru formularea contestației la executare, prevederile decretelor [art. 41 din Decretul nr. 195/2020 și și 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020] nefăcând distincție între executările silite suspendate și respectiv cele care continuă pe durata stării de urgență.

În acest sens, persoanele interesate vor putea opta între a formula contestație la executare pe durata stării de urgență sau, respectiv, de a-și exercita acest drept după încetarea stării de urgență. Pentru contestarea actelor de executare efectuate pe durata stării de urgență, neputând începe să curgă termenul de contestație, debitorul va beneficia de un termen întreg de 15 zile calculat de la data încetării stării de urgență.

În acest context, contestațiile la executare sau alte plângeri privitoare la executarea silită formulate pe durata stării de urgență, în principiu, vor fi constatate ca suspendate de plin drept, însă, dacă s-au formulat și cereri de suspendare a executării silite, acestea din urmă vor fi soluționate.

e) Specificități privind procedura de judecată (decurgând din prevederile art. 42 din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 din Decretul nr. 240/2020)

▪ Judecata cererilor de suspendare (provizorie) a executării silite, a celor privind suspendarea executării provizorii sau a executării hotărârii, a cererilor de suspendare a executării silite de către judecătorul/sindic, dar și a contestațiilor la executare (în ipotezele de excepție în care acestea se judecă pe durata stării de urgență) reclamă o urgență aparte.

Dincolo de caracterul urgent al acestor cereri, evocat de prevederile Codului de procedură civilă [art. 719 alin. (6) și (7), art. 717 alin. (3), art. 450, art. 484, etc.] trebuie avut în vedere că, în raport cu prevederile decretelor prezidențiale, aceste cauze sunt considerate ca fiind de „urgență deosebită”, ceea ce impune accentuarea semnificativă a celerității în soluționarea lor.

▪ Când este posibil, cererile de suspendare a executării și cele privind contestațiile la executare, dar și căile de atac exercitate în aceste cauze, precum și orice alte acte de procedură adresate instanței, pentru care legea prevede condiția formei scrise și care nu se depun direct în ședință, se transmit prin mijloace electronice.

▪ Ținând seama de împrejurări, se pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi.

▪ În cazurile în care aceste cereri se soluționează cu citarea părților, atunci când este posibil, instanțele judecătorești dispun măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință.

Tot astfel, în condițiile art. 63 alin. (4) din Decretul nr. 240/2020, se poate apela de către instanța de executare la sprijinul instanței în a cărei circumscripție este situată localitatea în care se află părțile sau reprezentanții lor, care va asigura, dacă este posibil, echipamentele audio-video necesară participării acestora la ședința de judecată prin videoconferință și va proceda la identificarea persoanelor menționate, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, printr-un judecător desemnat de președintele instanței, fără a se mai întocmi încheierile de ședință specifice comisiei rogatorii.

▪ Amânarea judecării cauzelor poate fi dispusă la cerere, în situația în care partea interesată se află în izolare la domiciliu, în carantină sau spitalizată în contextul pandemiei de COVID-19, însă dacă instanța respinge cererea de amânare a judecății în considerarea necesității de a soluționa cauza în contextul stării de urgență, va amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

▪ Comunicarea actelor de procedură se va realiza prioritar și preferențial prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

▪ Cu referire la incidentele procedurale ale îndreptării, lămuririi și completării încheierilor de suspendare, respectiv hotărârilor date în contestațiile la executare care se judecă ori a deciziilor date în apel, acestea se vor judeca pe durata stării de urgență, astfel cum stabilește Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020.

▪ În ipoteza în care, din cauza unor împrejurări excepționale, instanța competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze (din motive generate de starea de pandemie de COVID-19), Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea părții interesate, va desemna o altă instanță de același grad care să judece procesul. În aceste situații, atunci când este posibil, dosarul cauzei se trimite instanței delegate în format electronic.

f) Raportul dintre suspendarea contestației la executare și perimarea judecății

Analiza de față deschide și contextul evocării raportului dintre suspendarea contestației la executare și sancțiunea perimării judecății.

Astfel, fără a reitera toate dispozițiile legale incidente și considerentele deja expuse, avem în vedere concluzia deja degajată în sensul că contestațiile la executare nu sunt incluse în categoria cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență, cu excepția acelor situații în care necesitatea soluționării acestui tip de cauze se impune față de izvorul generator al problematicii supuse cenzurii instanței care derivă tocmai din starea de urgență.

Potrivit art. 418 alin. (2) C. pr. civ., în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare. Iar, conform art. 412 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept în alte cazuri prevăzute de lege, ceea ce circumscrie și cazurile de suspendare a proceselor civile, altele decât cele de urgență desebită, prevăzute de art. 42 alin. (6) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (11) din decretul nr. 240/2020.

Așadar, în cazul în care termenul de perimare al unei contestații la executare începuse să curgă anterior instituirii stării de urgență și în ultimele 3 luni ale acestui termen a intervenit suspendarea de drept a respectivei contestații în temeiul Decretului nr. 195/2020, se va suspenda termenul de perimare timp de o lună de zile de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, adică de la data încetării stării de urgență. Expresia „de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea” trebuie înțeleasă în acest caz în sensul momentului epuizării stării de urgență, dat fiind caracterul continuu al acestei împrejurări pe o perioadă mai îndelungată de timp.

În ipoteza în care suspendarea de drept a judecății contestației a intervenit în primele 3 luni ale termenului de perimare, efectul suspensiv de perimare nu se mai produce, art. 41 din Decretul nr. 195/2020 și art. 62 din Decretul nr. 240/2020 reglementând numai termenele de prescripție și decădere de orice fel, iar nu și termenele procedurale de perimare, caz în care contestatorul trebuie să fie diligent și să formuleze o cerere de repunere a cauzei pe rol în interiorul termenului de perimare până la împlinirea acestuia, chiar dacă în interiorul acestui termen se plasează și starea de urgență. Dar cum în interiorul termenului de perimare se situează și starea de urgență ce împiedică instanța să soluționeze o atare cerere, opinăm că actul întrerupător de perimare nu poate primi un efect concret pe durata stării de urgență, cauza fiind suspendată de drept. Aceasta înseamnă că, abia la încetarea stării de urgență, instanța va da eficiență cererii de repunere a cauzei pe rol și va analiza existența/inexistența efectului întreruptiv de perimare al acesteia, urmând a constata intervenită sau nu perimarea contestației în funcție de durata termenului de perimare calculată la acel moment.

În cazul în care, partea interesată nu a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol, la încetarea stării de urgență instanța nu va proceda la repunerea cauzei pe rol din oficiu ca efect al încetării măsurii suspendării de drept, ci pricina va continua să rămână suspendată pe temeiul care a generat inițial rămânerea în nelucrare a cauzei.

Referitor la efectul suspensiv de perimare al suspendării de drept reglementată de Decretul nr. 240/2020, apreciem că acesta se va produce în ipoteza în care ultimele 3 luni ale termenului de perimare a unei contestații la executare (cu relevanță asupra suspendării termenului de perimare) se calculează începând cu data de 16.04.2020.

g) Raportul dintre suspendarea executării silite și perimarea executării silite

Întrucât problematica raportului dintre suspendarea executării silite și perimarea executării silite va prezenta relevanță în cadrul eventualelor contestații la executare generate de modul de aplicare a dispozițiilor incidente pe durata stării de urgență, o vom analiza subsumat acestei secțiuni.

Astfel, în condițiile art. 697 alin. (2) C. pr. civ., în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.

În acest context, trebuie precizat că, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept. Așadar, sancțiunea perimării executării silite intervine numai în condițiile restrictive în care creditorul nu se conformează solicitărilor scrise ale executorului judecătoresc, în interiorul termenului de 6 luni, altfel, rolul activ al executorului judecătoresc trebuind a se manifesta independent de atitudinea creditorului mai mult sau mai puțin activă și implicată în procedura execuțională.

În privința creanțelor fiscale, învederăm că executarea silită a acestora nu se perimă, astfel cum prevede ar. 227 alin. (6) C. pr. fisc., astfel încât analiza corelației dintre suspendarea executării silite și perimarea executării silite rămâne circumscrisă doar executărilor silite de drept comun, instrumentate de executorul judecătoresc.

Așadar, în cazurile în care, pe durata stării de urgență, executarea silită este suspendată de drept, prin efectul legii [art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020, art. XVII alin (1) din O.U.G. nr. 32/2020, art. XVIII alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2020], perimarea, în curs la data instituirii stării de urgență, se suspendă la rândul ei, urmând ca aceasta să-și reia cursul la încetarea stării de urgență sau a unui moment ulterior acesteia [e.g., la împlinirea unui termen de 60 de zile de la data încetării situației de urgență, conform art. XVII alin. (2) și art. XVIII alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2020 sau la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data încetării situației de urgență, conform art. VII alin. (4) din O.U.G. nr. 29/2020].. Același efect se va produce și în ipoteza în care executarea silită este suspendată de către executorul judecătoresc, fie în baza deciziei UNEJ, fie în baza propriilor aprecieri legate de necesitatea asigurării regulilor de disciplină sanitară ori de către instanța de judecată, ca urmare a cenzurii exercitate de aceasta împotriva modului în care executorul judecătoresc a gestionat procedurile execuționale din perspectiva aplicării regulilor de disciplină sanitară stabilite de autorități.

Beneficiul de care se bucură creditorul în asemenea cazuri constă în aceea că, perioada de timp în care operează suspendarea de drept a executării (starea de urgență plus termenele de grație ulterioare recunoscute de O.U.G. nr. 29/2020, respectiv O.U.G. nr. 32/2020) va genera „prelungirea” implicită a termenului de perimare cu aceeași durată (a suspendării executării), astfel încât, sub condiția nedepășirii duratei totale a termenului de perimare, va continua să se producă efectul întreruptiv de prescripție prevăzut de art. 709 C. pr. civ.

O situație particulară este reprezentată de ipoteza suspendării executării silite la cererea creditorului, situație în care, pe temeiul tezei a II-a a art. 697 alin. (2), termenul de perimare nu se suspendă. Împrejurarea că acest text prevede că perimarea executării silite nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor nu înseamnă, însă, că de la momentul intervenirii legii sau a actului care prevede suspendarea de drept a executării, nu se produce și efectul suspendării perimării, ca efect al suspendării de drept.

Astfel, reținem, pe de o parte, că odată suspendat cursul executării silite la cererea creditorului, nu se mai poate pune în mod direct problema suspendării de drept a executării, întrucât cursul executării era grevat deja de o altă suspendare, generată de un alt temei, procedura execuțională nemaiaflându-se în mod concret pe rol la acel moment. Urmarea imediată și indirectă, însă, care se produce prin prevederea legală a suspendării de drept constă în producerea doar a efectului său subsecvent, respectiv suspendarea cursului perimării executării silite.

Pe de altă parte, dacă pe timpul cât e prevăzută de lege suspendarea de drept a executării și, implicit, a perimării, creditorul, în virtutea disponibilității sale, solicită reluarea procedurii execuționale, executorul judecătoresc va lua act de cererea creditorului, însă, prin același act, va constata, totodată, și suspendată de drept executarea silită. Dacă, însă, suspendarea executării la cererea creditorului va dăinui și dincolo de încetarea suspendării de drept, la momentul încetării acestei suspendări legale termenul de perimare își va relua cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendarea de drept.

Prin urmare, suspendarea de drept suprapusă peste suspendarea la cererea creditorului va profita acestuia prin raportare strict la efectul suspendării de drept și anume suspendarea perimării executării silite.

În concluzie, de la momentul intervenirii actului care prevede suspendarea de drept a executării silite, este suspendat și termenul de perimare a executării silite până la încetarea stării de urgență sau a unui moment ulterior acesteia [e.g., la împlinirea unui termen de 60 de zile de la data încetării situației de urgență, conform art. XVII alin. (2) și art. XVIII alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2020 sau la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data încetării situației de urgență, conform art. VII alin. (4) din O.U.G. nr. 29/2020].

3. Alte cereri privind executarea silită

Ca regulă, orice alte cereri privind executarea silită vor fi considerate ca suspendate de drept, în măsura în care nu se regăsesc pe lista întocmită prin hotărârile colegiilor de conducere ale curților de apel și respectiv prin Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020, cu excepția cazului în care ar putea fi susbsumate sferei privind „orice alte cereri care vizează situații excepționale care pot fi considerate de urgență deosebită” ori regulii prevăzute de art. 1 alin. (2) din Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 care prevede că în materie nonpenală ar putea fi judecate și alte cauze care, potrivit legii, se judecă fără citarea părților. Exempli gratia:

▪ Plângerea împotriva încheierii executorului prin care acesta refuză deschiderea procedurii de executare [art. 665 alin. (2) C. pr. civ.], ca regulă, nu va fi judecată pe durata stării de urgență, având în vedere că nu este cuprinsă în lista cauzelor de urgență deosebită.

Însă, în măsura în care executorul refuză deschiderea dosarului de executare pe motivul suspendării de drept a executării decurgând din starea de urgență, plângerea creditorului va trebui soluționată de către instanțe, aceasta subsumându-se altor „cereri care vizează situații excepționale care pot fi considerate de urgență deosebită”.

În acest caz se constată că se pune în discuție însuși modul de aplicare de către executor a regulilor privind gestionarea activității de executare silită pe durata stării de urgență. Cu alte cuvinte, impedimentul evocat de executor decurge din însăși starea de urgență și din regulile aplicabile pe durata acesteia, ceea ce impune cu necesitate verificări de către instanță, în timp util, a incidenței sau nu a regulii privind suspendarea/împiedicarea desfășurării executării silite.

▪ Cererea de intervenție a terților creditori în procedura de executare (art. 692 C. pr. civ.), poate fi judecată pe durata stării de urgență având în vedere că este similară și urmează procedura unei încuviințări a executării silite, sens în care art. 692 alin. (3) și (4) C. pr. civ. prevăd că dispozițiile art. 665 și 666 se aplică în mod corespunzător.

Un argument suplimentar rezidă în faptul că, întrucât soluționarea cererii de intervenție se face făcă citarea părților, devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 referitoare la posibilitatea de a fi judecate și alte cauze care, potrivit legii, se judecă fără citarea părților.

▪ Cererea privind autorizarea intrării în încăperi [art. 680 alin. (2) C. pr. civ.] nu va fi judecată pe durata stării de urgență, aceasta nefiind cuprinsă în lista cauzelor de urgență deosebită și neputând fi subsumată altor „cereri care vizează situații excepționale care pot fi considerate de urgență deosebită”. De asemenea, întrucât soluționarea cererii se face cu citarea terțului care deține bunul, cererea nu ar putea fi judecată pe temeiul art. 1 alin. (2) din Hotarârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 care prevede că în materie nonpenală ar putea fi judecate și alte cauze care, potrivit legii, se judecă fără citarea părților.

Trebuie observat că, în această ipoteză, impedimentul în continuarea executării produs prin suspendarea de drept a judecării cererii nu privește împrejurări legate de starea de urgență și vizează doar îndeplinirea unei proceduri de autorizare pentru îndeplinirea unui act de executare. Oricum, impedimentul se produce doar sub aspectul accesului executorului la anumite bunuri mobile ale debitorului aflate în încăperile unor terțe persoane, urmând ca executarea silită să continue cu privire la alte bunuri ale debitorului.

▪ Ordonanța președințială pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări art. 997 alin. (1) C. pr. civ.], urmează a fi judecată pe durata stării de urgență, întrucât ordonanța președințială, indiferent de obiectul acesteia și materia în care este formulată, este inclusă în lista cauzelor de urgență deosebită.

▪ Plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b)-i) din Legea nr. 188/2000

Această plângere adresată instanței nu va fi soluționată pe durata stării de urgență, având în vedere lista stabilită prin hotarârile colegiilor de conducere ale de apel și Hotărârea C.S.M. nr. 417/24 martie 2020 de unificare a acestor hotărâri.

Mai mult, se observă că atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b)-i) din Legea nr. 188/2000 privesc alte aspecte decât punerea în executare a titlurilor executorii, prevăzută de art. 7 lit. a) din aceeași lege, și care, în caz de refuz, poate face obiect al contestației la executare prevăzute de art. 712 C. pr. civ.

▪ Tot astfel, vor fi considerate suspendate de drept cererea privind întoarcerea executării [art. 724 alin. (3) C. pr. civ.], cererea de constatare a perimării (formulată pe cale principală – art. 698 C. pr. civ.), cererea de conexare a executărilor (art. 654 C. pr. civ.), cererea privind înlocuirea sau recuzarea executorului (art. 653), cererea de numire a unui curator special al succesiunii sau până la numirea unui reprezentant sau ocrotitor legal al minorului [art. 688 alin. (1) și (3)] C. pr. civ., cerererea de restrângere a executării (art. 702 C. pr. civ.). Însă, dacă potrivit art. 653 alin. (2) C. pr. civ., se solicită suspendarea executării silite până la soluționarea cererii de recuzare, cererea de suspendare a executării va trebui soluționată, întrucât în lista cauzelor de urgență deosebită este prevăzută suspendarea executării, fără a se distinge contextul în care este solicitată.