Executarea silită pe durata stării de urgență

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

VI. Implicațiile stării de urgență asupra funcționării și statutului profesiei de executor judecătoresc

Instituirea stării de urgență pe teritoriul României a generat anumite consecințe și pe planul funcționării și statutului profesiei de executor judecătoresc, O.U.G. nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare recunoscând, pe de o parte, anumite facilități formelor de organizare a acestei profesii, iar, pe de altă parte, completând regimul juridic al răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc. Astfel:

(i) Referitor la modul de funcționare a profesiei de executor judecătoresc pe perioada stării de urgență decretate, art. X alin. (5) din O.U.G. nr. 29/2020 prevede că dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile, în mod corespunzător, și pentru următoarele profesii care îndeplinesc servicii de interes public: formele de exercitare a profesiei de notar public, formele de exercitare a profesiei de avocat și formele de organizare a activității profesiei de executor judecătoresc, a căror activitate este afectată direct prin măsurile dispuse de autoritățile publice, pentru prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19. Criteriile pe baza cărora sunt stabiliți beneficiarii acestei măsuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Facilitățile la care se referă alin. (1) vizează:

– amânarea la plată pentru serviciile de utilități – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice și de internet;

– amânarea la plată a chiriei pentru imobilul cu destinație de sediu social și de sedii secundare.

Pentru a fi destinatarele acestor beneficii, formele de organizare a profesiei de executor judecătoresc trebuie să-și fi întrerupt total sau parțial activitatea în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente, potrivit legii, pe durata stării de urgență decretate și să dețină certificatul de situație de urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.

Dispoziția legală își găsește rațiunea de a fi prin aceea că, de principiu, activitatea de executare silită continuă, însă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită. Prin urmare, astfel cum s-a învederat anterior în cuprinsul prezentului studiu, activitatea executorilor judecătorești a fost restrânsă semnificativ pe durata stării de urgență decretate, ceea ce este de natură să circumscrie incidența dispoziției de favoare menționate.

În condițiile alin. (7) al art. X din O.U.G. nr. 29/2020, salariații formelor de exercitare a profesiilor menționate la alin. (5) care refuză îndeplinirea sarcinilor de serviciu asumate prin contractul individual de muncă și din acest motiv nu se poate asigura desfășurarea în condiții optime a activității, respectiv continuarea activității în cadrul formelor de exercitare a profesiilor menționate nu vor avea acces la beneficiile de asistență socială sau la alte facilități ce vor fi acordate pe durata stării de urgență. Textul reglementează ipoteza în care motivul desfășurării în condiții neadecvate a activității specifice ori chiar întreruperea activității executorilor judecătorești este determinată de refuzul salariaților formelor de exercitare a profesiei de îndeplinire a sarcinilor de serviciu asumate prin contractul individual de muncă.

În asemenea situații, salariații culpabili nu vor avea acces la beneficiile de asistență socială sau la alte facilități ce vor fi acordate pe durata stării de urgență. În ceea ce privește, însă, posibilitatea ca formele de organizare a activității profesiei de executor judecătoresc să beneficieze de facilitățile prevăzute de alin. (1) al art. X în aceste împrejurări, apreciem că acestea trebuie să facă dovada că activitatea lor este afectată direct prin măsurile dispuse de autoritățile publice, pentru prevenirea și combaterea pandemiei determinate de infecția cu coronavirusul COVID-19.

În acest context, O.U.G. nr. 29/2020 instituie în alin. (8) al art. X obligația organelor de conducere ale profesiilor prevăzute la alin. (5):

– de a lua măsurile necesare în vederea coordonării activității membrilor profesiei pe perioada instituirii stării de urgență;

– de a verifica respectarea obligațiilor prevăzute la alin. (6);

– de a dispune măsurile prevăzute de legislația în vigoare.

Sub acest aspect, sunt de relevat deciziile succesive emise de Biroul Executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, și anume:

– Decizia nr. 2/11.03.2020 privind măsurile de disciplină sanitară, de protecție și de prevenție pe care executorii judecătorești sunt obligați să le ia;

– Decizia nr. 3/17.03.2020 privind posibilitatea executorilor judecătorești de a dispune suspendarea executării silite în situația în care, pe parcursul efectuării actelor de executare silită, se constată că nu este posibilă respectarea hotărârilor Comitetului Național pentru Situațiile Speciale de Urgență privind ocrotirea drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită, până la dispariția motivelor care au impus-o;

– Decizia nr. 4/23.03.2020 privind alte măsuri de protecție a salariaților, prin flexibilizarea raporturilor de muncă, stabilirea unor programe individualizate, modificarea temporară a locului muncii, prioritizarea serviciilor esențiale, limitarea contactului cu participanții la executarea silită, utilizarea mijloacelor electronice, precum și suspendarea procedurilor de executare silită directă, precum și a oricărui act sau procedură execuțională a cărui îndeplinire contravine dispozițiilor Decretului nr. 195/2020 al Președintelui României și ale ordonanței militare nr. 2/2020.

Această analiză deschide contextul evocării instituției delegării prevăzută de art. 28 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, care, la lit. b), stabilește că Colegiul director al Camerei executorilor judecătorești deleagă, în cazuri excepționale, pentru o perioadă determinată de cel mult 6 luni, un executor judecătoresc pentru a asigura funcționarea unui alt birou de executor judecătoresc, cu încunoștințarea președintelui Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a președintelui curții de apel în a cărei circumscripție urmează să își exercite atribuțiile; delegarea nu poate fi repetată decât după un an, în afara cazului în care executorul judecătoresc delegat își dă acordul. Așadar, în ipoteza întreruperii totale a activității unui birou de executor judecătoresc, se poate activa remediul procedural menționat pentru a putea asigura continuarea activității de executare silită și, astfel, garantarea scopului avut în vedere de Decretele de instituire, respectiv prelungire a stării de urgență, acela de continuare a prestării serviciului de interes public chiar și pe durata stării de urgență.

(ii) În privința regimului răspunderii juridice disciplinare a executorului judecătoresc, art. X alin. (6) din O.U.G. nr. 29/2020 prevede că membrii profesiilor prevăzute la alin. (5) sunt obligați ca, pe perioada instituirii stării de urgență, să ia, cu observarea regulilor de disciplină sanitară și a celorlalte măsuri de protecție și prevenție stabilite de autoritățile competente ca urmare a instituirii stării de urgență, măsurile necesare în vederea asigurării continuității activității. Nerespectarea acestei obligații constituie abatere disciplinară care se sancționează cu excluderea din profesie, în condițiile și cu procedura stabilite de legislația în vigoare, aplicabile fiecărei profesii.

Așadar, se constată că legiuitorul a reglementat:

1. o abatere disciplinară suplimentară celor prevăzute de Legea nr. 188/2000 ce grevează statutul profesiei de executor judecătoresc, respectiv nerespectarea obligației de a lua măsurile necesare în vederea asigurării continuității activității (cu observarea regulilor de disciplină sanitară și a celorlalte măsuri de protecție și prevenție stabilite de autoritățile competente ca urmare a instituirii stării de urgență);

2. sancțiunea specifică ce poate fi aplicată în cazul nerespectării noii abateri disciplinare, sancțiune ce poate să constea exclusiv în excluderea din profesie, în condițiile și cu procedura stabilite de legislația în vigoare aplicabilă profesiei.

1. În privința abaterii disciplinare reglementate de O.U.G. nr. 29/2020, aceasta se adaugă celor deja reglementate de art. 47 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, iar elementul obiectiv al acesteia constă în neluarea tuturor măsurilor necesare în vederea asigurării continuității activității, specificul acesteia constând în furnizarea unui serviciu public.

De precizat că singura excepție îngăduită de textul legal de la neasigurarea în continuare a serviciului public este aceea de a respecta regulile de disciplină sanitară și celelalte măsuri de protecție și prevenție stabilite de autoritățile competente ca urmare a instituirii stării de urgență, incidența acestei derogări urmând a fi apreciată de la caz la caz, în ipoteza vreunei situații de angajare a răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc pentru săvârșirea acestei abateri.

Condițiile și procedura aplicabile pentru constatarea săvârșirii acestei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc sunt cele prevăzute de Legea nr. 188/2000.

Sintagma „neluarea măsurilor necesare în vederea asigurării continuității activității” este destul de largă și oarecum echivocă în aprecierea incidenței abaterii menționate, ceea ce, din punctul nostru de vedere poate fi susceptibilă de critici pe aspectul clarității normei. În condițiile în care modalitatea de continuare a activității de executare silită este guvernată de un nivel consistent de liberă apreciere a executorului judecătoresc, fiind circumscrisă regulilor de disciplină sanitară și a celorlalte măsuri de protecție și prevenție stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, reguli dublate apoi de o serie de acte administrative emise de organul de conducere al profesiei, conținând la rândul lor măsuri ce ar trebui adoptate de executorii judecătorești, se constată o categorie extrem de largă de măsuri stabilite a căror neîndeplinire ar fi de natură să circumscrie latura obiectivă a abaterii disciplinare. Or, este bine cunoscut faptul că împrejurările care pot constitui abateri disciplinare, cu posibile consecințe asupra statutului unei profesii trebuie să fie clar definite, bine circumstanțiate, previzibile, să fie proporționale cu situația care a determinat reglementarea și să fie instituite numai prin acte normative cu putere de lege.

În plus, sub acest aspect, mai învederăm rațiunea urmărită prin Decretul nr. 195/2020, respectiv Decretul nr. 240/2020 în sensul de a se continua activitatea de executare silită și pe perioada stării de urgență subordonată, însă, în mod necesar obligativității protejării tuturor persoanelor implicate în procedurile execuționale, astfel încât să nu existe niciun risc asupra sănătății populației. Mai mult decât atât, trebuie relevat faptul că prin art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 și art. 63 alin. (9) din Decretul nr. 195/2020 s-au stabilit condițiile de continuare a activității de executare silită, fiind folosită sintagma „… numai în cazurile…”, ceea ce semnifică obligativitatea respectării cu prioritate a regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național pentru Situațiile Speciale de Urgență.

Așadar, regula stabilită de cele două Decrete prezidențiale a constat, în rațiunea lor, în asigurarea respectării regulilor de disciplină sanitară, care trebuie garantate cu precădere, și abia apoi în continuarea activității de executare silită.

Deci, în aplicarea acestor reguli de principiu, legiuitorul trebuia să fie preocupat, ca la edictarea actelor normative subsecvente, să găsească acel just echilibru între interesul serviciului public, care trebuie să continue a fi asigurat de stat și interesul garantării sănătății participanților la executarea silită. Luând în considerare, astfel, cele două interese publice majore, executorul judecătoresc având aptitudinea și finalmente responsabilitatea cu privire la modalitatea concretă de aplicare a regulilor de disciplină sanitară și a celorlalte măsuri de protecție și prevenție a participanților la executarea silită, astfel cum rezultă și din actele administrative emise de către organul de conducere al profesiei, opinăm că norma ce instituie o abatere disciplinară suplimentară grevează statutul profesional al executorului judecătoresc cu o sarcină excesivă și nepredictibilă, planând asupra acestuia temerea angajării viitoare a unei raspunderi disciplinare pentru modul în care a apreciat, în mod subiectiv și circumstanțiat particularităților cauzei, necesitatea aplicării cu prioritate a regulilor de disciplină sanitară și de protecție a populației în detrimentul interesului asigurării serviciului public al justiției.

Pe de altă parte, de vreme ce regula instituită de prevederile de principiu ale art. 42 alin. (5) din Decretul nr. 195/2020 și ale art. 63 alin. (9) din Decretul nr. 240/2020 constă în aceea că activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită, înseamnă că norma ulterioară conținută de O.U.G. nr. 29/2020 a nesocotit rațiunea avută în vedere de Decretul nr. 195/2020 și reluată apoi și de Decretul nr. 240/2020 în condițiile în care se împovărează statutul profesional al executorului judecătoresc cu o nouă abatere disciplinară prin care se pune accent pe obligația desfășurării activității de executare silită în detrimentul asigurării posibilității realizării de către organul de executare a unei aprecieri libere și riguroase asupra incidenței măsurilor de protecție sanitară a participanților la executarea silită.

În plus, nu trebuie omis din vedere nici argumentul că măsurile dispuse de executorul judecătoresc în contextul Decretelor de instituire/prelungire a stării de urgență și a actelor subsecvente rămân supuse cenzurii instanței de executare, astfel încât în măsura în care acestea au fost supuse analizei instanței și confirmate de aceasta ori nu au fost deduse spre cenzură instanței de către niciuna dintre părțile interesate, se ridică chiar problema unei eventuale opuneri cu putere de lucru judecat pe componenta întrunirii elementului material al abaterii disciplinare^[33].

Opinăm, așadar, pe această chestiune, susceptibilitatea ca norma care completează abaterile disciplinare posibil a fi săvârșite de executorii judecătorești să nu reziste unei analize de constituționalitate, nerăspunzând exigențelor de a fi clară și predicitibilă, astfel încât, din cauza impreciziei sale și viciului de redactare, să fie scoasă din fondul legislației active fie pe calea mecanismul aprobării prin lege a O.U.G. nr. 29/2020, fie pe calea controlului de constituționalitate.

Notă: În contextul acestei analize, se impune să facem câteva precizări de lege ferenda.

Astfel:

– prin Legea de aprobare a O.U.G. nr. 29/2020 aflată la data publicării prezentului studiu în curs de dezbatere la Camera Deputaților, se precizează că activitatea a cărei continuitate trebuie să o asigure executorul judecătoresc este aceea de furnizare a unui serviciu public, accentuându-se, astfel, caracterul esențial al activității prestate de executorii judecătorești;

– de asemenea, în Legea de aprobare se completează alin. (6) al art. X cu teza a treia potrivit cu care ”întreruperea parțială fortuită a activității, generată de măsurile instituite de autorități sau de efectele coronavirusului SARS-CoV-2 nu constituie abatere disciplinară în condițiile respectării obligațiilor ce derivă din asigurarea serviciului public”. Așadar, textul propus instituie o a doua excepție de la cerințele elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, statuând că nu constituie element obiectiv al abaterii neîndeplinirea anumitor activități determinată de întreruperea parțială a activității specifice ca efect al măsurilor dispuse de autorități, dacă se respectă în continuare obligațiile ce derivă din asigurarea serviciului public, o atare împrejurare excedând unei atitudini subiective culpabile a executorului judecătoresc.

Cu referire la semnificația termenului ”fortuit”, considerăm că acesta este impropriu rațiunii textului, legiuitorul urmărind în realitate să reglementeze situația întreruperii parțiale a activității ca efect al măsurilor dispuse de autorități.

Deși norma nu prevede, apreciem că și în cazul unei întreruperi totale de activitate, rațiunea textului este cu atât mai mult incidentă, cu toate că, într-o asemenea ipoteză, nu s-ar mai putea asigura serviciul public;

– tot astfel, prin Legea de aprobare a O.U.G. nr. 29/2020, astfel cum a fost adoptată de Senat, la art. X se introduce alin. (6¹) care reglementează faptul că întreruperea totală sau parțială a activității semnifică imposibilitatea obiectivă de desfășurare a activității în exact aceleași condiții ca cele anterioare adoptării deciziilor autorităților publice.

Așadar, dacă măsurile adoptate de autorități determină întreruperea totală sau parțială a activității executorului judecătoresc, intervenirea acestui incident este calificată de legiuitor drept imposibilitate obiectivă de desfășurare a activității, ceea ce, transpus în plan procedural, poate constitui fie un impediment prevăzut de lege pentru încuviințarea executării silite, fie o suspendare a executării silite în curs.

2. Privitor la sancțiunea specifică ce poate fi aplicată în cazul săvârșirii noii abateri disciplinare, se observă că legiuitorul a prevăzut că aceasta poate să constea exclusiv în excluderea din profesie a executorului judecătoresc.

Deși art. 49 din Legea nr. 188/2000 stabilește că sancțiunile disciplinare se aplică executorilor judecătorești în raport cu gravitatea faptelor, ceea ce presupune o analiză de individualizare a sancțiunii aplicate, în ipoteza reglementată de alin. (6) al art. X din O.U.G. nr. 29/2020, nu mai este îngăduit examenul de individualizare a sancțiunii ce va fi aplicată, aceasta fiind circumstanțiată de actul normativ la ”excluderea din profesie”. Astfel, abaterea sancționată în condițiile acestui act normativ special este calificată de legiuitor drept extrem de gravă de vreme ce excluderea din profesie este cea mai aspră sancțiune. Prin urmare, organul în măsură să aplice sancțiunea nu are la îndemână mecanismul propriei aprecieri asupra gravității faptei și sancțiunii posibil de aplicat.

În concluzie, procedeul angajării răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc cunoaște o înăsprire de regim juridic pentru eventuala abatere disciplinară specifică executorilor judecătorești în perioada stării de urgență.

În ceea ce privește condițiile și procedura aplicabile, acestea sunt cele stabilite de legislația în vigoare aplicabilă profesiei.

Și sub acest aspect, învederăm tehnica legislativă discutabilă a normei, întrucât textul ar fi putut să facă trimitere la sancțiunea prevăzută de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000, fără să mai reia în cuprinsul actului normativ special sancțiunea incidentă. Cu toate acestea, credem că referirea expresă la sancțiunea excluderii din profesie în cazul săvârșirii de către executorii judecătorești a noii abateri disciplinare are semnificația unei conștientizări a acestora cu privire la consecințele potențialelor lor fapte disciplinare.

Opinăm, însă, că prin limitarea dreptului de apreciere al organului care aplică sancțiunea disciplinară asupra intensității și gravității faptei constituie o reglementare ce ar putea fi cenzurată fie de către însuși legiuitor, prin mecanismul aprobării O.U.G. nr. 29/2020, fie pe calea controlului de constituționalitate.

VII. Executarea creanțelor decurgând din împrumutul acordat Companiei Naționale UNIFARM – S.A. de către Ministerul Finanțelor Publice

O situație particulară, generată, de starea de urgență și de necesitatea stringentă de achiziție de material și echipament sanitar în contextul epidemiei cu coronavirus în România, prin O.U.G. nr. 29/2020, s-a reglementat, în art. IV, faptul că Ministerul Finanțelor Publice poate acorda, la solicitarea Companiei Naționale UNIFARM – S.A., un împrumut, în limita sumei de 1.150.000 mii lei, pe o perioadă de 6 luni de la momentul acordării acestuia, respectiv data creditării contului prevăzut la alin. (5).

Suma va fi utilizată pentru rambursarea primei tranșe din împrumutul acordat de Eximbank în numele și contul statului, iar diferența se va utiliza pentru achiziția de urgență de material și echipament sanitar în contextul epidemiei cu coronavirus în România. Responsabilitatea privind utilizarea sumelor din împrumut revine Companiei Naționale UNIFARM – S.A.

Drepturile și obligațiile părților, precum și termenii și condițiile de acordare și derulare a împrumutului sunt prevăzute într-o convenție încheiată de Ministerul Finanțelor Publice cu Compania Națională UNIFARM – S.A.

Potrivit alin. (6), împrumutul se acordă cu o rată de dobândă, care rămâne fixă pe toată durata de derulare a împrumutului, respectiv ROBOR la 3 luni, comunicată de Banca Națională a României, în ultima zi lucrătoare a lunii anterioare acordării împrumutului, respectiv semnării convenției de împrumut, plus o marjă de 1,9% pe an, și se rambursează integral la termenul prevăzut la alin. (1), cu posibilitatea rambursării anticipate, pe măsura constituirii veniturilor.

Pentru neplata la termen a împrumutului și a dobânzilor aferente se calculează o dobândă de întârziere, la nivelul dobânzii prevăzute la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pe zi de întârziere, până la data stingerii obligației. Dobânda de întârziere reprezintă venit al bugetului Trezoreriei Statului [alin. (8)].

Ceea ce este, însă, relevant în contextul prezentei analize, este faptul că alin. (10) al art. IV din O.U.G. nr. 29/2020 instituie un nou titlu executoriu, prevăzând că acele „creanțe rezultate din gestionarea împrumutului se urmăresc și se execută în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea creanțelor fiscale și se recuperează conform legislației în vigoare privind colectarea creanțelor fiscale de către organul fiscal central competent în administrarea creanțelor fiscale ale împrumutatului, pe baza înscrisurilor întocmite de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin care se individualizează la data scadenței sumele de recuperat și care constituie titluri executorii. În cazul în care instanțele judecătorești s-au pronunțat asupra acestor sume, executarea silită se efectuează în temeiul hotărârii judecătorești definitive care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.

Așadar, condițiile pentru activarea aplicării acestui titlulu executoriu creat de O.U.G. nr. 29/2020 sunt cele rezultate din modul de gestionare a împrumutului și anume:

– nerestituirea integrală a împrumutului acordat în termenul de 6 luni de la momentul acordării acestuia, respectiv data creditării contului prevăzut la alin. (5), chiar dacă până la împlinirea termenului au mai fost efectuate rambursări parțiale anticipate;

– nerestituirea integrală și a dobânzii aferente (rată de dobândă fixă pe toată durata de derulare a împrumutului, respectiv ROBOR la 3 luni, comunicată de Banca Națională a României, în ultima zi lucrătoare a lunii anterioare acordării împrumutului, respectiv semnării convenției de împrumut, plus o marjă de 1,9% pe an);

– întocmirea înscrisurilor aferente de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice prin care se individualizează la data scadenței sumele de recuperat.