Executarea silită pe durata stării de urgență

7 mai 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 15681
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Situația excepțională ce a impus instituirea stării de urgență și mai apoi prelungirea acesteia afectează, în mod direct, activitatea de executare silită și, totodată, activitatea de judecată privind incidentele specifice executării silite. Circumscrierea și clarificarea sferei acestor măsuri, luate sau impuse pe durata stării de urgență, conduc la determinarea, în concret, a limitelor în care se desfășoară procedura execuțională (în ambele sale funcțiuni: administrativă și judiciară) în acest interval de timp. Mai mult, aceste clarificări au vocația de a contribui, ex post, la modul în care instanțele vor soluționa ulterior, după încetarea stării de urgență, incidentele procedural execuționale generate de însăși această stare.

Prin urmare, demersul va urmări (I) expunerea cadrului legal, (II) circumscrierea măsurilor de suspendare de drept a executărilor silite și a limitelor acestora, precum și a impedimentelor în declanșarea procedurilor execuționale, (III) chestiuni privind prescripțiile și decăderile cu incidență asupra procedurii execuționale, (IV) procedurile judiciare în fața instanțelor de judecată, respectiv problematicile legate de încuviințarea executării silite, contestațiile la executare și suspendarea judecătorească a executării, precum și alte cereri în legătură cu executarea silită (V) aspecte privind activitatea desfășurată de executorii judecătorești/executorii fiscali pe perioada stării de urgență, (VI) implicațiile stării de urgență asupra funcționării și statutului profesiei de executor judecătoresc și, în final, (VII) scurte considerații privind executarea creanțelor decurgând din împrumutul acordat Companiei Naționale UNIFARM – S.A. de către Ministerul Finanțelor Publice.

 

I. Cadrul legal

▪ Prin Decretul nr. 195/16 martie 2020[1], Președintele României a decretat instituirea stării de urgență pe teritoriul țării pe o durată de 30 de zile, iar în Capitolul IV (art. 41-47) din Anexa nr. 1 – „Măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă”, au fost prevăzute măsuri privitoare la Domeniul justiției.

▪ Prin Decretul Președintelui României nr. 240/14 aprilie 2020[2], s-a dispus prelungirea cu 30 de zile a stării de urgență pe întreg teritoriul României.

În cadrul acestor două decrete, cu incidență în materia analizată, se disting măsurile de suspendare a termenelor de prescripție și de decădere, continuarea activității de judecată doar în cauzele „de urgență deosebită” și respectiv suspendarea de drept a celorlalte cauze, precum și regula desfășurării activității de executare silită numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită.

O.U.G. nr. 29/21 martie 2020[3] reglementează, în articolul VII, situația obligațiilor fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, precum și suspendarea măsurilor de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare.

O.U.G. nr. 32/26 martie 2020[4]cuprinde, în art. XVII-XVIII, măsuri privind suspendarea procedurilor de recuperare a debitelor și de executare silită, pentru toate drepturile de asistență socială.

▪ Prin O.U.G. nr. 37/30 martie 2020[5] se prevăd măsuri pentru acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori, garantarea de către Statul Romând prin Ministerul Finanțelor a plății dobânzii aferentă creditelor ipotecare contractate de debitori persoane fizice, precum și caracterul executoriu al titlului de creanță prin care se individualizează obligațiile de plată ale persoanelor fizice beneficiare ale facilității.

▪ Prin O.U.G. nr. 48/16 aprilie 2020 (publicată în Monitorul Oficial nr. 319/16 aprilie 2020) se reglementează măsuri de protecție pentru activitatea firmelor, inclusiv de natură execuțională.

▪ Prin O.U.G. nr. 53/21 aprilie 2020 (publicată în Monitorul Oficial nr. 325/21 aprilie 2020) se prevăd o serie de măsuri de protecție socială determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu incidență inclusiv pe zona de executare silită.

▪ Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), prin Secția de judecători, a adoptat Hotărârea nr. 257/17 martie 2020[6] cuprinzând îndrumări date colegiilor de conducere ale curților de apel pentru stabilirea listei cauzelor ce se judecă pe perioada stării de urgență, Hotărârea nr. 417/24 martie 2020[7] pentru unificarea hotărârilor adoptate de colegiile de conducere ale curților de apel și respectiv Hotărârea nr. 479/31 martie 2020[8] privind îndrumări date colegiilor de conducere ale curților de apel pentru stabilirea listei cauzelor ce se judecă pe perioada stării de urgență în zonele carantinate sau aflate în zone de protecție.

▪ Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (UNEJ) prin Decizia Biroului Executiv al Consiliului UNEJ nr. 4/23.03.2020[9] a decis suspendarea tuturor procedurile de executare silită directă (evacuări, predări de bunuri mobile sau imobile), precum și a oricărui act sau procedură execuțională a cărui îndeplinire contravine dispozițiilor Decretului nr. 195/2020.

Toate aceste acte – cu caracter normativ, de reglementare sau, după caz, doar de recomandare/îndrumare – se vor interpreta conjugat și cu suportul complementar al dispozițiilor legale de natură procedurală (e.g., Codul de procedură civilă sau fiscală) sau substanțială (e.g., Codul civil, Codul fiscal).

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

 

II. Suspendarea procedurilor de executare silită sau impedimentul în declanșarea acestora

a) Situația executării silite a creanțelor bugetare

▪ Potrivit art. VII alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 29/2020, obligațiile fiscale scadente începând cu data de 21.03.2020 nu au regimul unor obligații fiscale restante, astfel încât, pe durata stării de urgență (inclusiv pe durata unui termen adiționat de 30 de zile de la data încetării stării de urgență) neachitarea acestora nu atrage aplicarea de dobânzi și penalități de întârziere. Pentru aceste obligații nici nu pot fi declanșate proceduri pentru executarea lor silită, având în vedere că nu sunt considerate obligații restante.

Se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare [art. VII alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 29/2020].

Prin creanță bugetară se are în vedere, potrivit art. 1 pct. 7 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală orice sumă care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanța bugetară accesorie, iar prin buget general consolidat se înțelege ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum și al altor entități clasificate în administrația publică, agregate, consolidate și ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg [art. 5 pct. 2 din Legea nr. 69/2010 prind responsabilitatea fiscal-bugetară].

Suspendarea privește doar executarea creanțelor bugetare în modalitatea popririi, astfel că, în principiu, este posibilă continuarea executării silite în alte modalități, însă doar dacă prin aceasta sunt respectate exigențele impuse de prevederile art. 42 alin. (5) din Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv ale art. 63 alin. (9) din Decretul Președintelui României nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, în sensul că activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite de autoritățile cu atribuții în domeniu, inclusiv prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită.

▪ De la măsura suspendării sunt exceptate executările silite pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, astfel încât executarea silită pentru aceste sume, în principiu, poate începe și respectiv poate continua inclusiv pe perioada stării de ugență, însă doar dacă este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară, astfel cum impune art. 42 alin. (5) din Decretul Președintelui României nr. 195/2020, respectiv art. 63 alin. (9) din Decretul Președintelui României nr. 240/2020.

▪ În ceea ce privește obligațiile fiscale cu scadență intervenită până la 20.03.2020 inclusiv [necuprinse în prevederile art. VII alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 29/2020], trebuie avut în vedere că art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020 instituie generic măsura suspendării ori neînceperii măsurilor de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, fără a distinge între data scadenței acestora. Se poate concluziona, astfel, că aceste obligații, deși au regimul unor obligații restante, totuși nu pot fi executate silit prin poprire, astfel că executarea silită în această modalitate nu poate începe, iar dacă a început până la data de 20.03.2020 inclusiv, se suspendă de drept.

▪ Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire asupra sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești se aplică prin efectul legii, de către instituțiile de credit sau terții popriți, fără alte formalități din partea organelor fiscale [art. VII alin. (3) teza a II-a din O.U.G. nr. 29/2020]. Aceasta înseamnă că organul de executare fiscal nu va mai întocmi niciun fel de act de constatare a intervenirii acestui incident procedural.

Așadar, suspendarea executării silite prin poprire a creanțelor bugetare operează de drept de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 29/2020 (și anume începând cu data de 21.03.2020), astfel încât terții popriți vor da efect măsurii suspendării fără a aștepta efectuarea vreunui demers din partea creditorului fiscal/organului de executare fiscală.

▪ Deși textul prevede că măsurile de suspendare se dispun în proceduri instrumentate de organul fiscal de executare, nu excludem nici ipoteza ca executorul judecătoresc să fie cel care intrumentează asemenea creanțe, pe temeiul conferit de art. 690 și urm. C. pr. civ., când, prin efectul formulării unei cereri de intervenție de către creditorul fiscal, executorul judecătoresc își prorogă competența de instrumentare și asupra procedurii de îndestulare a creanței bugetare. Tot astfel, pe temeiul art. 220 alin. (14) C. pr. fisc., în urma conexării[10], executorul judecătoresc poate deveni organul de executare competent în instrumentarea procedurii execuționale declanșate pentru realizarea titlurilor executorii fiscale.

Întrucât rațiunea textului constă în suspendarea de drept a procedurilor execuționale prin intermediul cărora se tinde la îndestularea unor creanțe bugetare, apreciem că și în cele două situații în care executorul judecătoresc este cel care își extinde competența de soluționare și asupra procedurilor fiscale, acesta va trebui să dea eficiență practică măsurilor de suspendare prevăzute de text.

▪ Cu privire la efectele suspendării popririi, trebuie avute în vedere prevederile art. 233 alin. (4) C. pr. fisc. care statuează că suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire. Iar, potrivit art. 233 alin. (6) C. pr. fisc., în cazul terților popriți, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceștia debitorului, atât a celor prezente, cât și a celor viitoare, astfel încât atât sumele viitoare, cât și cele prezente (datorate debitorului poprit, dar aflate încă la dispoziția terțului poprit) în mod evident nu mai pot fi indisponibilizate odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 29/2020, trebuind eliberate debitorului poprit[11].

Se observă însă că legea nu distinge între, pe de o parte, sumele pe care terții popriți le-au reținut (indisponibilizat), dar nu le-au eliberat creditorului până la data de 21.03.2020 și, pe de altă parte, sumele nereținute (neindisponibilizate) până la momentul respectiv.

În acest context se ridică întrebarea cu privire la soarta sumelor indisponibilizate de terții popriți până la data de 21.03.2020 și neconsemnate/neeliberate la dispoziția creditorului fiscal poprit. Se eliberează aceste sume debitorului poprit ca efect al suspendării sau, dimpotrivă, aceste sume indisponibilizate se consemnează/eliberează creditorului fiscal?

În lipsa unei prevederi exprese în cuprinsul O.U.G. nr. 29/2020 (așa cum regăsim în cazul O.U.G. nr. 32/2020 la care vom face referire infra, pct. II lit. c)] devine aplicabilă regula de principiu potrivit căreia măsurile de indisponibilizare intervenite până la momentul suspendării rămân în ființă.

Astfel, potrivit at. 233 alin. (3) C. pr. fisc., pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum și orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în ființă. În același sens sunt și dispozițiile art. 701 alin. (3) C. pr. civ. care prevăd că, pe perioada suspendării executării, măsurile de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor și conturilor bancare, rămân în ființă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel.

Așadar, în lipsa unor prevederi derogatorii, apreciem că sumele indisponibilizate de terții popriți și neconsemnate creditorului fiscal până la data de 21.03.2020 rămân în ființă, neputând fi eliberate creditorului, dar nici achitate debitorului poprit.

Deși s-ar putea susține că, într-o rațiune extrem de generală, O.U.G. nr. 29/2020 a urmărit ca debitorul să aibă acces pe durata stării de urgență la disponibilitățile bănești necesare pentru continuarea activității – ceea ce ar însemna recunoașterea posibilității de eliberare a acestor sume debitorului poprit – în realitate, actul normativ nu poate produce efecte dincolo de chiar spiritul specific ce a determinat legiuitorul să îl adopte și anume de a permite contribuabililor să-și protejeze lichiditățile financiare pe care le dețin, în caz contrar existând riscul ca aceștia să-și închidă activitatea ori să solicite intrarea în procedura insolvenței, cu consecințe sociale grave prin pierderea locurilor de muncă a salariaților acestora. În același sens, Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 29/2020 a menționat faptul că aceste măsuri sunt aplicate pe termen scurt și au în vedere protejarea și menținerea viabilității pe piață a contribuabililor, ceea ce va conduce la asigurarea veniturilor în perioada imediat următoare încetării stării de urgență[12].

Este adevărat că, prin măsurile dispuse, legiuitorul, așa cum a învederat prin Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 29/2020, și-a propus să sprijine contribuabilii pentru a face față efectelor economice ce decurg ca urmare a instituirii stării de urgență, prin recalibrarea eforturilor de promovare a conformării voluntare pentru asigurarea veniturilor predicitibile pe termen mediu și lung, însă acest scop rămâne circumscris exclusiv disponibilităților bănești ale debitorului care ar fi putut fi indisponibilizate pe perioada stării de urgență, iar nu și anterior. De altfel, în privința sumelor indisponibilizate de terții popriți și neconsemnate/neeliberate la dispoziția creditorului fiscal poprit la momentul instituirii stării de urgență, acestea nici nu se mai aflau la dispoziția contribuabilului, debitor poprit, sens în care rațiunea legiuitorului nu avea cum să vizeze și sumele anterioare datei de 21 martie 2020, în lipsa unei derogări exprese de la regula de principiu.

De reținut sunt, însă, în acest context și dispozițiile art. 233 alin. (5) C. pr. fisc., potrivit cu care sumele existente în cont la data și ora comunicării adresei de suspendare a executării silite prin poprire înființată de organul fiscal rămân indisponibilizate, debitorul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăți în scopul: a) achitării obligațiilor fiscale administrate de organele fiscale competente; b) achitării drepturilor salariale.

Astfel, sub rezerva circumscrierii celor două ipoteze ale textului, în special celei de-a doua, care s-ar putea grefa mai facil pe consecințele stării de urgență, debitorul care se confruntă cu dificultățile generate de această situație ar putea să beneficieze totuși de excepția efectului indisponibilizării sumelor neeliberate creditorului fiscal până la data de 21.03.2020.

În concluzie, față de toate considerentele anterioare, sumele indisponibilizate de terții popriți și neconsemnate creditorului fiscal până la data de 21.03.2020 rămân în ființă neputând fi eliberate creditorului, dar nici achitate debitorului poprit, cu excepțiile anterior evocate când debitorul, sub condiția justificării situațiilor derogatorii reglementate de art. 233 alin. (5) C. pr. fisc., ar avea îndreptățirea să dispună de sumele de bani deja indisponibilizate.

▪ Măsura suspendării executării silite reglementată de art. VII alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 29/2020 se circumscrie cazurilor de suspendare a executării silite reglementate de art. 233 alin. (1) C. pr. fisc., lit. e) a textului statuând că executarea silită se suspendă „în alte cazuri prevăzute de lege”.

Măsurile fiscale prevăzute la alin. (1)-(3) încetează în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență [art. VII alin. (4) din O.U.G. nr. 29/2020].

Doar după expirarea unui termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență, se vor putea relua executările silite prin poprire suspendate și, respectiv, vor putea fi declanșate executări silite în această modalitate pentru recuperarea creanțelor bugetare. Tot de la acest moment se vor calcula dobânzi și penalități pentru obligațiile fiscale devenite scadente începând cu data de 21.03.2020 și neachitate până la împlinirea termenului de 30 zile calculat de la data încetării stării de urgență.

Așadar, efectul suspensiv de executare ori de fine de neprimire a cererii de executare silită se extinde și pe o perioadă de 30 de zile calculată de la data încetării stării de urgență. Orice cerere de executare silită adresată organului fiscal în interiorul termenului prohibit de lege constituie o cerere prematur formulată.

Continuarea după suspendare a executării silite se va dispune de către organul de executare, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăși nu au fost desființate de instanța de judecată sau nu au încetat prin efectul legii.

▪ În ceea ce privește obligațiile fiscale scadente până la 20.03.2020 inclusiv, din interpretarea alin. (1) și (3) al art. VII, rezultă, aparent contradictoriu, că, pe de o parte, aceste obligații nu sunt exceptate de la calculul dobânzilor și penalităților pe durata stării de urgență, iar, pe de altă parte, nu pot fi supuse executării silite prin poprire. În realitate, nu există niciun dezacord între cele două norme, împrejurarea continuării curgerii accesoriilor aferente debitelor principale scadente până la data de 20.03.2020 și pe perioada stării de urgență neintrând în opoziție cu reglementarea neînceperii executării silite pentru aceste obligații, calculul în continuare al accesoriilor justificându-se pe considerentul neachitării obligațiilor principale până la data scadenței, dată situată anterior instituirii stării de urgență.

Termenul de 30 de zile se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., neintrând în calcul nici ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

▪ Potrivit art. 7 din Decretul nr. 240/2020, pe durata prevăzută la art. (1), se mențin măsurile dispuse prin actele emise pentru punerea în executare a Decretului nr. 195/2020, în măsura în care prin prezentul decret nu se dispune altfel.

Prin urmare, toate considerentele anterior expuse rămân valabile și pentru perioada de prelungire cu 30 de zile a stării de urgență pe teritoriul României dispusă prin acest decret subsecvent.

Notă: Până la data publicării prezentului studiu, prin Legea nr. 143/2020, Senatul României a aprobat O.U.G. nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare, actul normativ fiind transmis spre dezbatere Camerei Deputaților (cameră decizională).

Potrivit legii de aprobare a O.U.G. nr. 29/2020, se urmărește ajustarea câtorva prevederi legale cu incidență asupra executării silite, pe care le vom analiza sub rezerva relevanței unui asemenea studiu la momentul intrării acestora în fondul activ al normelor legale.

Astfel, se prevede că măsurile fiscale prevăzute la art. VII alin. (1)-(3) se extind până la data de 1 septembrie 2020, dar nu mai devreme de 60 de zile de la încetarea stării de urgență [art. VII alin. (4) din O.U.G. nr. 29/2020]. Aceasta înseamnă că executările silite prin poprire a creanțelor bugetare vor putea fi reluate, respectiv declanșate la data de 1 septembrie 2020 sau numai după expirarea unui termen de 60 de zile de la încetarea stării de urgență, dacă până la data de 1 septembrie 2020 vor fi mai puțin de 60 de zile. Se constată că legiuitorul a urmărit să lase la dispoziția debitorilor un termen minim de 60 de zile după încetarea stării de urgență pentru a da posibilitatea acestora să se redreseze din punct de vedere economic și financiar pentru a putea susține pe viitor obligațiile bugetare.

Prin urmare, toate considerentele expuse în cuprinsul analizei de față pe marginea textelor modificate rămân valabile, cu precizarea că, la momentul intrării în vigoare a noii forme a acestora, vor fi acomodate noilor termene instituite de legea de aprobare.

Tot astfel, prin legea de aprobare a O.U.G. nr. 29/2020, legiuitorul propune aplicarea unei bonificații în proporție de 10% din suma totală scadentă pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și achitate până la încetarea stării de urgență, stimulând, astfel, atât colectarea creanțelor bugetare scadente, cât și acordarea unui beneficiu contribuabililor debitori.

▪ Conform art. XII alin. (4) din O.U.G. nr. 48/2020, se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită, prin somație și prin valorificarea bunurilor la licitație, a creanțelor bugetare, cu excepția executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni. Se observă, așadar, că, prin acest act normativ, legiuitorul a completat sfera procedurilor execuționale afectate de măsurile de suspendare sau de neîncepere și cu modalitățile de urmărire mobiliară și imobiliară, iar durata în timp a acestor impedimente la executare va fi până la expirarea unui termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență.

b) Situația executării silite pentru toate drepturile de asistență socială

▪ În condițiile art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020, pe perioada instituirii stării de urgență prin Decretul nr. 195/2020, prin efectul legii, se suspendă sau nu încep procedurile de recuperare a debitelor și de executare silită, pentru toate drepturile de asistență socială. Măsurile de suspendare încetează în termen de 60 de zile de la data încetării situației de urgență.

▪ Din punct de vedere conceptual, apreciem că, în vederea unei corecte interpretări și aplicări ale textului legal, acesta necesită anumite clarificări.

Astfel, potrivit Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale, beneficiile de asistență socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obținute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum și o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege (art. 7).

Principalele tipuri de beneficii de asistență socială sunt:

beneficii pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială: ajutorul social[13]; ajutorul pentru încălzirea locuinței[14]; alocația pentru susținerea familiei[15]; ajutoare sociale comunitare susținute din bugetul de stat, acordate pentru situații datorate calamităților naturale, incendiilor, accidentelor[16]; burse sociale și ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educație; ajutoare în natură, alimentare și materiale, inclusiv cele acordate în cadrul programelor de sprijin educațional pentru copiii și tinerii proveniți din familii defavorizate; ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiați, precum și persoanelor care au obținut protecție subsidiară în România; facilități privind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare și informare (art. 11);

beneficii pentru susținerea copilului și a familiei: alocația de stat pentru copii[17]; alocația de plasament[18]; indemnizația pentru creșterea copilului[19]; stimulentul de inserție[20]; indemnizația lunară aferentă concediului de acomodare[21] (art. 12);

beneficii de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale: drepturi acordate persoanelor cu handicap în conformitate cu Legea nr. 448/2006; bugetele personale complementare acordate lunar persoanelor cu handicap; indemnizația lunară de hrană HIV/SIDA[22]; indemnizația lunară acordată persoanelor cu handicap grav și accentuat; indemnizația lunară de însoțitor pentru persoanele cu handicap vizual; alocația lunară de hrană pentru copiii cu handicap de tip HIV/SIDA (art. 13).

▪ O altă observație cu caracter general pe care o impune textul art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 vizează tehnica legislativă utilizată, legiuitorul, în contextul măsurii privind suspendarea și împiedicarea începerii executării silite, folosind expresia „pentru toate drepturile de asistență socială”.

Astfel, din punct de vedere terminologic, apreciem că s-ar fi impus o mai mare rigoare în redactarea textului, nefiind uzual juridic a se discuta despre executări silite pentru toate drepturile de asistență socială, ci despre proceduri de executare silită ce poartă asupra drepturilor de asistență socială, din valorificarea cărora să poată fi ulterior îndestulate creanțele creditorilor. De altfel, chiar norma legală menționată aduce în discuție natura procedurilor de recuperare sau de executare silită, în privința cărora s-a dispus măsura suspendării sau a neînceperii, ca fiind derulate în scopul îndestulării unor debite, proceduri ce vizează depturile de asistență socială.

Dacă s-ar accepta opinia că prevederile art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 vizează procedurile de executare silită pentru recuperarea debitelor ce rezultă din acordarea ilegală a drepturilor de asistență socială ar însemna, pe de o parte, suprapunerea perfectă a acestei norme legale cu cea înscrisă în art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020 (act normativ anterior O.U.G. nr. 32/2020) care reglementase deja suspendarea ori neînceperea executărilor silite prin poprire a creanțelor bugetare. Și aceasta în condițiile în care, în ipoteza recuperării drepturilor de asistență socială acordate în mod nelegal, drepturile de asistență socială (ce trebuie restituite de către beneficiar) se circumscriu categoriei generice de „obligații/creanțe bugetare”, astfel încât, din punct de vedere al tehnicii legislative, legiuitorul trebuie să evite paralelismele în reglementare.

Pe de altă parte, Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 32/2020[23] a urmărit clarificarea unor categorii de drepturi acordate persoanelor, pentru asigurarea unei acoperiri cât mai cuprinzătoare cu măsuri de protecție a populației pe perioada stării de urgență. Astfel, în Nota de fundamentare se reține că O.U.G. nr. 32/2020 a urmărit să reglementeze suspendarea procedurilor de executare silită în cazul drepturilor de asistență socială și asigurări sociale, pe perioada instituirii situației de urgență și reluarea acestora în 60 zile de la încetarea stării de urgență. Prin urmare, rațiunea explicită a legiuitorului a constat în protejarea anumitor categorii de venituri (de asistență socială, respectiv de asigurări sociale).

Așadar, legiuitorul a urmărit prin cele două acte normative succesive (O.U.G. nr. 29/2020 și O.U.G. nr. 32/2020) să reglementeze măsuri de protecție a debitorilor nu numai față de creditorul fiscal, ci si față de alte categorii de creditori. Astfel, dacă, prin art. VII din O.U.G. nr. 29/2020, s-a asigurat protejarea veniturilor de orice natură față de executările silite prin poprire pentru îndestularea creanțelor bugetare, prin art. XVII și art. XVIII din O.U.G. nr. 32/2020, s-a asigurat protejarea anumitor categorii speciale de venituri (drepturile de asistență socială și apoi drepturile de asigurări sociale) față de executările silite declanșate sau care ar fi putut fi declanșate pe perioada stării de urgență de către orice categorie de creditori, iar nu doar de către cei bugetari.

De altfel, analizate în ansamblu și coroborat, toate actele normative emise în perioada stării de urgență relevă intenția legiuitorului de a sprijini cu măsuri economico-financiare populația în perioada stării de urgență, astfel justificându-se intervenția statului și în raporturile de drept privat.

Un ultim argument adus în sensul că prin art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 sunt vizate și executările silite pornite la cererea oricăror creditori este și preocuparea statului pentru combaterea efectelor negative care influențează situația economică a unor categorii de debitori. Astfel, prin O.U.G. nr. 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit, și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori[24] [a se vedea infra, pct. II, lit. e)] legiuitorul a dispus amânarea la plată din partea împrumutătorilor – instituțiilor bancare și nebancare – a creditelor oricărei persoane fizice afectate de pandemia COVID-19, fără aplicarea condițiilor prevăzute de Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiții de creditare, cu modificările ulterioare, privind gradul de îndatorare, limitarea creditului în funcție de valoarea garanției și durata maximă a creditului de consum.

▪ Întrucât art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 nu face niciun fel de distincție, urmează ca măsura suspendării sau neînceperii executării silte asupra drepturilor de asistență socială să vizeze toate procedurile execuționale indiferent de temeiul juridic al executării silite, adică titlul executoriu care a stat sau ar putea sta la baza declanșării procedurii. Așadar, indiferent de natura titlului executoriu, acesta putând să vizeze fie un raport juridic fiscal, fie un raport juridic de drept comun, procedurile de executare silită deja declanșate la data de 30 martie 2020, data intrării în vigoare a actului normativ evocat, vor fi suspendate de drept sau nu vor mai începe, în ipoteza în care bunurile care ar fi putut justifica la acel moment declanșarea executării s-ar fi circumscris uneia dintre categoriile de drepturi de asistență socială.

Prin urmare, măsurile vizate de art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 se raportează atât la procedurile execuționale instrumentate de executorul judecătoresc, cât și la procedurile instrumentate de executorul fiscal.

▪ Potrivit art. 9 alin. (2) și (5) din Legea nr. 292/2011, beneficiile de asistență socială se acordă în bani sau în natură și cuprind alocații, indemnizații, ajutoare sociale și facilități, iar aceste beneficii pot fi ajutoare materiale constând în bunuri de folosință personală sau îndelungată și alimentare, acordate individual ori în cadrul unor programe destinate facilitării accesului la educație, sănătate și ocupare.

Având în vedere calificarea acestor beneficii ca fiind sume de bani sau bunuri în natură, apreciem că procedurile execuționale vizate de textul art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 pot să constea în proceduri de urmărire silită mobiliară, inclusiv poprire, acestea fiind modalitățile specifice ce pot configura executări silite purtând asupra drepturilor de asistență socială.

▪ Problematica suspendării sau neînceperii executărilor silite asupra drepturilor de asistență socială ridică problema practică a incidenței dispoziției de facilitate introdusă de art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 prin raportare la limitele urmăririi veniturilor bănești ale debitorului constând în asemenea drepturi, astfel cum sunt ele reglementate de prevederile art. 729 C. pr. civ. sau la caracterul neurmăribil al unor asemenea bunuri, potrivit art. 727 și art. 781 alin. (5) C. pr. civ.

Din această perspectivă este de observat faptul că, în marea lor majoritate, drepturile de asistență socială au natura unor indemnizații cu destinație specială, ceea ce le conferă caracter neurmăribil, ceea ce înseamnă că procedurile de executare silită în curs nu ar fi putut viza asemenea venituri ale debitorului și nici nu s-ar fi putut declanșa proceduri execuționale care să poarte asupra drepturilor de asistență socială.

Prin urmare, față de condițiile impuse de dispozițiile evocate și sub rezerva derulării unor proceduri execuționale ce ar purta sau ar putea să poarte asupra unor drepturi de asistență socială urmăribile, acestea se vor suspenda sau nu vor începe pe perioada stării de urgență.

▪ Măsurile de suspendare a executărilor silite asupra drepturilor de asistență socială se aplică, prin efectul legii, fiind în prezența unei suspendări de drept care operează de la data de 30 martie 2020, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 32/2020.

Spre deosebire, însă, de prevederile art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020 sau de prevederile art. XVIII din O.U.G. nr. 32/2020 [la care vom face referire infra, pct. II lit. c)], nu se mai reglementează beneficiul neîntocmirii de către organul de executare a niciunui act de constatare a intervenirii suspendării, ceea ce înseamnă că, în acest caz, este necesar să se întocmească în dosarul de executare un proces-verbal de constatare a intervenirii suspendării. Nefiind în prezența unui act de dispoziție al organului de executare, care ar fi determinat emiterea unei încheieri de către executorul judecătoresc pe temeiul art. 657 C. pr. civ., se va emite un proces-verbal.

▪ De la măsura suspendării sunt exceptate executările silite pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, în aplicarea dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 29/2020, ca normă de drept comun pe acest aspect cu privire la creanțele bugetare, astfel încât executarea silită pentru aceste sume, în principiu, poate începe și respectiv poate continua inclusiv pe perioada stării de ugență, chiar și asupra drepturilor de asistență socială, însă doar dacă este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară, astfel cum impune art. 42 alin. (5) din Decretul Președintelui României nr. 195/2020, respectiv art. 63 alin. (9) din Decretul Președintelui României nr. 240/2020.

Astfel, deși creanțele ce urmează a fi îndestulate prin procedurile de executare silită ce poartă asupra drepturilor de asistență socială pot avea atât natură bugetară, cât și civilă, de drept comun, apreciem că rațiunea normei înscrise în art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020 privitoare la exceptarea de la măsurile suspendării, respectiv neînceperii a executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală rămâne valabilă și în contextul O.U.G. nr. 32/2020. Din acest punct de vedere, este relevantă și interpretarea oficială dată O.U.G. nr. 32/2020 de către chiar inițiatorul acesteia, astfel cum rezultă din adresa nr. 683/DAS/08.04.2020 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, potrivit căreia, pe perioada situației de urgență, nu se suspendă popririle înființate în vederea recuperării debitelor din prestații constituite ca urmare a unei infracțiuni, opinia interpretativă nefăcând distincție între debite corespunzătoare unor creanțe fiscale și cele de natură civilă.

▪ Măsura suspendării executării silite reglementată de art. XVII alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2020 se circumscrie cazurilor de suspendare a executării silite reglementate de art. 233 alin. (1) C. pr. fisc., lit. e) a textului statuând că executarea silită se suspendă „în alte cazuri prevăzute de lege”.

Tot astfel, art. 701 alin. (1) C. pr. civ. stabilește că executarea silită se suspendă în cazurile în carea aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanță, norma înscrisă în art. XVII alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2020 fiind un astfel de caz reglementat de o lege specială.

▪ Măsurile de suspendare prevăzute la alin. (1) încetează în termen de 60 de zile de la încetarea situației de urgență [art. XVII alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2020], ceea ce înseamnă că procedurile execuționale se vor relua la expirarea perioadei de 60 de zile de la încetarea stării de urgență.

Așadar, efectul suspensiv de executare asupra drepturilor de asistență socială instituit de acest act normativ se extinde și pe o perioadă de 60 de zile calculată de la data încetării stării de urgență.

Continuarea după suspendare a executării silite se va dispune de către organul de executare, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăși nu au fost desființate de instanța de judecată sau nu au încetat prin efectul legii.

Dispoziția de reluare a executării silite va îmbrăca forma unui proces-verbal, care se va comunica instituției de credit sau altor terți popriți de către organul de executare.

Termenul de 60 de zile se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., neintrând în calcul nici ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

▪ De reținut este faptul că prelungirea efectului suspndării pentru un termen de 60 de zile după încetarea stării de urgență este incidentă numai în privința executărilor silite care poartă asupra drepturilor de asistență socială, iar nu și în privința celor de neîncepere a executărilor silite.

Această constatare are drept consecință posibilitatea declanșării de îndată, ulterior încetării stării de urgență, a procedurilor execuționale care pot purta asupra drepturilor de asistență socială, fără ca aceste proceduri nedeclanșate la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 32/2020 să fie afectate de impedimentul celor 60 de zile de la data încetării stării de urgență.

Se observă, astfel, pe sfera de cuprindere a art. XVII alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2020, că legiuitorul a reglementat durata efectului suspensiv de executare până la expirarea unui termen de 60 de zile de la încetarea stării de urgență în vreme ce cu privire la măsura încetării executării nu se mai regăsește aceeași abordare în cuprinsul textului normativ, deși rațiunea reglementării celor două impedimente la executare este aceeași în ambele situații și anume aceea de a proteja persoanele debitoare pe perioada instituirii stării de urgență.

Cu toate că, în demersul nostru interpretativ, am fi fost tentați să acordăm eficiență rațiunii legiuitorului și în cazul duratei măsurii neînceperii executărilor silite, luând în considerare și argumentul suplimentar dedus din modul de raportare a legiuitorului la întinderea în timp a celor două impedimente în cuprinsul prevederilor art. VII alin. (4) din O.U.G. nr. 29/2020, nu am putut oferi o atare soluție de aplicare a art. XVII alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2020 din trei perspective:

– Nota de fundamentare a O.U.G. nr. 29/2020, ca suport în realizarea operațiunii de interpretare a normelor juridice conținute de acest act normativ, abordează exclusiv măsura de suspendare a procedurilor de executare silită în cazul drepturilor de asistență socială și asigurări sociale, pe perioada instituirii situației de urgență și reluarea acestora în 60 zile de la încetarea stării de urgență, nefăcând niciun fel de referire specifică la momentul la care va fi posibilă declanșarea procedurilor de executare;

– reglementarea înscrisă în art. XVII alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2020 are caracter de normă specială, neputând fi extinsă, prin analogie, și la ipoteza neînceperii executărilor silite pentru toate drepturile de asistență socială;

– soluția legislativă prevăzută expres este, din punct de vedere al stilului adoptat, clară și precisă, neputând fi extinsă dincolo de cuprinderea sa literală explicită.

Conchidem, așadar, pe acest aspect, că soluția normativă din art. XVII alin. (2) din O.U.G. nr. 32/2020 nu este integrată organic în ansamblul legislației, nefiind corelată cu O.U.G. nr. 29/2020, iar, în procedeul de interpretare a normelor juridice, nu s-a putut oferi prevalență rațiunii legiuitorului în condițiile în care din modul de redactare a textului, este în mod neîndoielnic că au fost vizate doar măsurile de suspendare a executării silite în privința duratei acestora.

▪ De precizat în acest context este că toate aprecierile făcute cu prilejul analizei de la lit. a) pe componenta efectului suspendării executării silite asupra bunurilor indisponibilizate la data de 30 martie 2020 rămân valabile.

▪ Analizând coroborat și sistematic prevederile art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020 cu cele ale art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 se observă că între cele două texte există o suprapunere parțială pe componenta executărilor silite în forma popririi a creanțelor bugetare, executări ce poartă asupra drepturilor de asistență socială.

Sub acest aspect, se constată că norma înscrisă în art. VII alin. (3) din O.U.G. nr. 29/2020 absoarbe în conținutul său, parțial, obiectul de reglementare al art. XVII din O.U.G. nr. 32/2020 în ceea ce privește executarea creanțelor bugetare în forma popririi, primul text înglobând toate categoriile de venituri ale debitorului ce ar putea fi supuse măsurii popririi în vederea satisfacerii creanțelor bugetare, deci inclusiv și drepturile de asistență socială.

Având în vedere această suprapunere parțială de reglementare se ridică întrebarea momentului, modalității practice de aplicare a măsurilor instituite de cele două norme pe zona de dublare de reglementare, precum și a efectelor produse.

Într-o interpretare sistematică și logică, luând în considerare caracterul de normă specială și ulterioară a O.U.G. nr. 32/2020 pe componenta drepturilor de asigurări sociale, pentru a se da eficiență juridică tuturor normelor edictate, scopul fiind acela de aplicare a lor și urmărind cu precădere rațiunea instituirii acestor norme, de acoperire cât mai cuprinzătoare a măsurilor de protecție a populației, opinăm în sensul următor:

– momentul intervenirii suspendării executărilor silite prin poprire a creanțelor bugetare ce poartă asupra drepturilor de asistență socială, precum și al neînceperii acestor executări silite este cel al intrării în vigoare a O.U.G. nr. 29/2020;

– măsura de suspendare a executărilor silite prin poprire a creanțelor bugetare ce poartă asupra drepturilor de asistență socială se aplică prin efectul legii de către instituțiile de credit sau terții popriți, fără alte formalități din partea organelor fiscale, conform O.U.G. nr. 29/2020;

– reluarea executărilor silite prin poprire a creanțelor bugetare ce poartă asupra drepturilor de asistență socială ce au fost suspendate se va face în termen de 60 de zile de la data încetării situației de urgență, potrivit O.U.G. nr. 32/2020.

– începerea executărilor silite prin poprire a creanțelor bugetare ce poartă asupra drepturilor de asistență socială se va face în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgență, potrivit O.U.G. nr. 29/2020.

Notă: Potrivit Legii de aprobare a O.U.G. nr. 29/2020 adoptată de Senatul României, reluarea și începerea executărilor silite prin poprire a creanțelor bugetare ce poartă asupra drepturilor de asistență socială se va face la data de 1 septembrie 2020, dar nu mai devreme de 60 de zile de la încetarea stării de urgență, ceea ce înseamnă, în logica analizei anterioare, că, în ipoteza intrării în vigoare a acestei legi, urmează a se aplica noile termene pe care le instituite, fiind mai favorabile debitorilor.

▪ Potrivit art. 7 din Decretul nr. 240/2020, pe durata prevăzută la art. (1), se mențin măsurile dispuse prin actele emise pentru punerea în executare a Decretului nr. 195/2020, în măsura în care prin prezentul decret nu se dispune altfel.

Prin urmare, toate considerentele anterior expuse rămân valabile și pentru perioada de prelungire cu 30 de zile a stării de urgență pe teritoriul României dispusă prin acest decret subsecvent.


* Prezentul articol va fi updatat, completat și dezvoltat cu noi argumente, prin valorificarea legislației care va fi adoptată în perioada următoare cu privire la executarea silită, în lucrarea „Executarea silită. Dificultăți și soluții practice”, vol. 3, E. Oprina, V. Bozeșan, Ed. Universul Juridic.

[1] Decretul nr. 195/16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 212 din 16 martie 2020.

[2] Decretul nr. 240/14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 311 din 14 aprilie 2020.

[3] O.U.G. nr. 29/21 martie 2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 230 din 21 martie 2020.

[4] O.U.G. nr. 32/26 martie 2020 privind modificarea și completarea O.U.G. nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARSCoV-2 și pentru stabilirea unor măsuri suplimentare de protecție socială a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 260 din 30 martie 2020.

[5] O.U.G. nr. 37/30 martie 2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori publicată în Monitorul Oficial al României nr. 261 din 30 martie 2020.

[6] Disponibilă pe http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/18_03_2020__98177_ro.pdf.

[7] Disponibilă pe http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/24_03_2020__98207_ro.pdf.

[8] Disponibilă pe http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/01_04_2020__98226_ro.pdf.

[9] Potrivit comunicatului din 23.03.2020, disponibil pe https://www.executori.ro/.

[10] Art. 220 alin. (14) din Lega nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală statuează următoarele: ”Prevederile alin. (13) nu se aplică în următoarele situații:

a) dacă valoarea bunurilor debitorului acoperă doar creanțele altor creditori care dețin garanții cu un rang prioritar față de creditorul fiscal;
b) dacă executarea silită pornită de executorul judecătoresc se află într-o etapă avansată și din valorificarea bunurilor supuse executării silite se asigură recuperarea integrală a creanțelor fiscale”.

Iar alin. (13) prevede că „în cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se conexează și se efectuează, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de acesta. În acest caz competența aparține organului fiscal care deține creanța fiscală mai mare. În cazul existenței unui conflict între organele fiscale de executare silită având ca obiect conexarea executării sunt aplicabile prevederile art. 41-43”.

[11] Pentru o expunere a mecanismul suspendării executării popririi de drept comun, a se vedea V. Bozeșan, Accesul debitorului poprit la sumele care alimentează contul său pe perioada suspendării executării silite, în E. Oprina, V. Bozeșan (coord.), Executarea silită. Dificultăți și soluții practice, Vol. I, Ed. Universul juridic, București, 2016, pp. 595-603. În același sens, a se vedea Decizia nr. 11/2018 (M.Of. nr. 430 din 21 mai 2018) prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 784 alin. (1) teza a II-a C. pr. civ., suspendarea urmăririi silite prin poprire bancară înlătură obligația terțului poprit de a indisponibiliza și încasările, în contul debitorului poprit, ulterioare suspendării.

[12] Disponibilă pe https://gov.ro/ro/guvernul/procesul-legislativ/note-de-fundamentare/nota-de-fundamentare-oug-nr-29-18-03-2020&page=7#null.

[13] Reglementat de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare.

[14] Reglementat de O.U.G. nr. 70/2011 privind măsurile de protecție socială în perioada sezonului rece.

[15] Reglementată de Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, cu modificările și completările ulterioare.

[16] Reglementat de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare.

[17] Reglementată prin Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, cu modificările și completările ulterioare.

[18] Reglementată prin Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, cu modificările și completările ulterioare.

[19] Reglementat prin O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare.

[20] Reglementat prin O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare.

[21] Reglementat de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției.

[22] Reglementată de Legea nr. 584/2002 privind măsurile d eprevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, cu modificările și completările ulterioare.

[23] Disponibilă pe https://gov.ro/ro/guvernul/procesul-legislativ/note-de-fundamentare/nota-de-fundamentare-oug-nr-32-26-03-2020&page.

[24] O.U.G. nr. 37/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 261 din 30 martie 2020.

Executarea silită pe durata stării de urgență was last modified: mai 22nd, 2020 by Evelina Oprina, Vasile Bozeșan

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Evelina Oprina, Vasile Bozeșan

Evelina Oprina, Vasile Bozeșan

Evelina Oprina este membru în Consiliul Superior al Magistraturii și prof. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative din cadrul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” din București.Vasile Bozeșan este judecător și vicepreşedinte al Tribunalului Ilfov.
A mai scris: